Lumea Rusaliilor - Sfânta Treime

Motivul sărbătorii
Biserica a rânduit ca în lunea Rusaliilor să se facă pomenirea Sfintei și celei de-o ființă și de viață făcătoarei Treimi. Motivul acestei sărbători este foarte simplu. În Vechiul Testament Sfânta Treime încă nu se revelase complet. Era cunoscut un singur Dumnezeu cu apelativul „Yahve” așa cum i se revelase lui Moise în rugul de foc.
Toate sărbătorile Vechiului Testament, erau amintiri ale momentelor prin care trecuse poporul evreu, în timpul călătoriei de 40 de ani prin pustiul Egiptului. Motivul pentru care în Vechiul Testament vorbește numai Dumnezeu Tatăl este pentru ca evreii să nu cadă în politeism, ca unii ce erau obișnuiți cu idoli. Sărbătorile din Vechiul Testament erau în cinstea lui Dumnezeu Tatăl. Cele din Noul Testament sunt în cinstea Mântuitorului, și în cinstea Duhului celui Sfânt. Era nevoie și de o sărbătoare în care să se facă pomenirea tuturor celor trei persoane ale Sfintei Treimi, deoarece Sfânta Treime este baza mântuirii noastre, și Sfânta Treime a lucrat în toate momentele cruciale ale mântuirii noastre menținând o tentă axiologică. În Vechiul Testament întreaga Sfântă Treime acționa asupra sufletelor insuficient pregătite pentru a primi Taina Treimii.
Noi astăzi cunoaștem că în Vechiul Testament, Fiul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt erau active ca persoane dumnezeiești. Fiul lui Dumnezeu era cel care a mers în timpul exodului în chipul unui stâlp de foc înaintea poporului, dar și Duhul Sfânt, era prezent în Moise și Aaron, dar a fost prezent și la darea legii pe Muntele Sinai. Cu toate acestea Moise nu s-a preocupat de stabilirea Dogmelor, nu acesta a fost scopul său. Rolul lor a fost acela de a conduce poporul lui Dumnezeu în pământul făgăduinței. În Noul Testament, Sfânta Treime s-a făcut cunoscută de două ori în mod clar, la Botezul Domnului și la Schimbarea la Față. De aceste două dați Dumnezeu Tatăl, a mărturisit că Iisus Hristos este Fiul său întrupat pe care l-a trimis să se întrupeze și să mântuiască lumea. Duhul Sfânt de asemenea a fost prezent la Bobotează în chipul porumbelului și al norului la Schimbarea la Față.
Acestea sunt doar forme sensibile ale lui Dumnezeu în care s-a revelat omenirii. Sunt simboluri în care omul poate să prindă cât de cât misterul Treimii. Această revelație este pentru oamenii mai coborâți spiritual așa cum era poporul evreu și omenirea pe vremea Mântuitorului Iisus Hristos. Creștinii de astăzi care trăim finalul veacurilor ajuns la noi, adică ultima perioadă a omenirii în care Sfânta Treime s-a revelat complet, și a rânduit ca toți oamenii să aibă acces la mântuire prin cercetarea vieții noastre lăuntrice, și prin păzirea poruncilor dumnezeiești, ducându-și crucea și pășind pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos, nu mai suntem mulțumiți să mărturisim aceeași cunoaștere simplistă a Sfintei Treimi.

Sfânta Treime din punct de vedere dogmatic
Sfânta Treime este suprema existență a persoanelor distincte. Adevărata eternitate poate fi decât produsul unei subiectivități desăvârșite, în care se trăiește pururea în plenitudine. În antichitate au fost mai mulți filozofi care s-au gândit la un Dumnezeu monotheist, dintre ei am putea aminti pe Zenon, întemeietorul Stoicismului, pe Heraclit care a pus pentru prima oară probleme de „Logos” ca sens al vieții, Platon, Aristotel. Problema la ei este că acel Dumnezeu nu avea un caracter personal, era o esență panteistă supusă unor legi ambigue. Nu se știa exact dacă exista o viață după moarte, și dacă acel „Dumnezeu” al filozofilor este o concepție corectă.
Ei aveau revelația naturală din creație, dar nu ajunseseră la ideea unui Dumnezeu personal, deoarece nu avea revelația supranaturală așa cum avea poporul din Vechiul Testamet. Astăzi pe baza învățăturilor dogmatice, noi putem să înțelegem Sfânta Treime atât cât este cu putință unui om în viața sa terestră datorită faptului că Duhul Sfânt a lucrat cum se cuvine prin Sfinții Părinți pentru a stabili adevărurile fundamentale de credință.
Noi mărturisim, un Dumnezeu Tatăl care naște din veșnicie un Fiu, și purcede un Duh Sfânt. Fiecare persoană posedă ființa divină din eternitate. Fiecare persoană beneficiază de Harisme, energiile necreate, prin care pot acționa asupra omenirii. Dumnezeu trebuie să fie personal, deoarece numai o persoană poate fi conștientă de deciziile sale. O esență nu poate cunoaște lucrurile așa cum le cunoaște o persoană. Important este să fie trei persoane, deoarece un Dumnezeu Monopersonal așa cum îl percepe și astăzi iudaismul nu poate avea bucuria unei comuniuni, acel fals Dumnezeu ar crea lumea cel mult pentru a se completa, deoarece existența sa se amestecă cu visul fiind singur și neavând cu cine vorbi. Dacă ar fi numai două persoane, acelea s-ar mărgini reciproc una cu cealaltă și ar uita de restul existenței. Numai în TREI este comuniune desăvârșită și aceasta trebuie să existe între un Tată din care sunt toate, cu un Fiu prin care sunt toate și cu un Duh Sfânt prin care sunt sfințite toate.
Nu există o relație mai frumoasă decât un Tată și un Fiu, dar această relație, este una eternă, deoarece la persoanele omenești oricare persoană poate fi și tată și fiu, între ei nu poate exista un „Duh al comuniunii”. În Sfânta Treime comuniunea este desăvârșită, iar această comuniune desăvârșită este datorită Duhului celui Sfânt, care este purces de Dumnezeu Tatăl, pentru Fiul. Sfânta Treime se poate foarte ușor exprima printr-un triunghi echilateral, în care Dumnezeu Tatăl, este vârful de sus, iar Fiul și Duhul Sfânt sunt colțurile de jos.
Numai existent un Dumnezeu în Treime, cea de a doua persoană și anume Dumnezeu Fiul, se poate întrupa, și îi poate pune pe toți oamenii, adică frații săi după umanitate într-o legatură nemijlocită cu Dumnezeu Tatăl. De aceea Mântuitorul Iisus Hristos vorbește întotdeauna cu Dumnezeu Tatăl ca om, smerindu-se sau rugându-se, făcând-o pentru oameni. Mântuitorul cât a fost pe pământ, aceasta a fost întreaga sa lucrare, să ne facă pe noi părtași de comuniunea cu întreaga Sfântă Treime, deoarece numai așa puteam să devenim și noi eterni. Mântuitorul fiind Adam cel Nou, Adam cel din ceruri ne poate revela întreaga Sfântă Treime și ne poate face capabili de eternitate prin împărtășirea de Duhul Sfânt, deoarece este și Dumnezeu și om, și a putut, să ne comunice cuvintele pe care le-a auzit la Tatăl, deoarece este una cu Tatăl. Întreaga viață a Mântuitorului Iisus Hristos este o viață de smerenie în care toate cele 3 persoane dumnezeiești participă asupra trupului lui Hristos Iisus, pentru a aduce la existență primul exemplar de om desăvârșit, omul, așa cum l-a văzut Sfânta Treime inițial. Sfânta Treime este cea care a decis să ne comunice viața cea adevărată prin fiul făcut om, așa cum însuși Mântuitorul a mărturisit când era pe pământ. Aceasta este singura credință adevărată să te cunoască pe tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos, Fiul tău care l-ai trimis. Numai înțelegând corect persoana Mântuitorului Iisus Hristos, ca fiind de o ființă cu Tatăl și cu Duhul după dumnezeire, și de-o ființă cu noi după umanitate putem înțelege revelația Sfintei Treimi corect. Sfânta Treime lucrează mântuirea persoanelor prin Fiul și prin Duhul Sfânt.
Sfatul Treimic are loc permanent, deoarece toate cele trei persoane, cunosc din eternitate totul, dar Fiul și cu Duhul au rolul de a ne aduce pe noi în împărăția Sfintei Treimi și de a ne întări. Fiul se face frate al nostru ca om, iar Duhul Sfânt ne spiritualizează prin Harul Său, întărindu-ne și făcându-ne să urmăm Mântuitorului Iisus Hristos și să ne trăim și noi viața într-o totală predare față de Tatăl. Pentru a înțelege Sfânta Treime este nevoie de o viață de rugăciune și de parcurgerea întregii literaturi patristice și filocalice dar și a scrierilor dogmatice.
Acum o cunoaștem în parte, urmând ca în viața viitoare să o cunoaștem desăvârșit așa cum Mântuitorul l-a încredințat pe Filip spunându-i: „În ziua aceea veți înțelege cum eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine”.
Acest lucru nu înseamnă că noi aici nu avem nimic, avem o arvună, deoarece noi știm calea către împărăția Sfintei Treimi, și anume Iisus Hristos Dumnezeu omul care lucrează în noi prin Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin!

Text: Cristian Radu, Liceul
„Ioan Petruș”, Anul IV

Sarbatori nationale, locale si religioase