(Luarea Crucii și urmarea lui Hristos - Răstignirea față de lume și față de patimile egoismului)

“Și chemând la sine mulțimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Sau cu sfinții îngeri. Și le zicea lor (ucenicilor și celor de față, și nouă): Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici (și acum), care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăția lui Dumnezeu, venind întru putere.”
Pericopa evanghelică din această Duminică ne pune înaintea noastră o bogată și frumoasă învățătură duhovnicească.
Există două moduri pe care un creștin poate merge pe această Cale a Crucii. Depinde de voința noastră, ca să ne facem acest drum un urcuș lin către Dumnezeu crescând din putere în putere așa cum fac monahii și creștinii nevoitori, sau dacă vrem să facem din acest Drum al Crucii, o amărăciune, și un motiv de a ne lamenta, de a plânge, de spune cât de chinuiți suntem noi, pretinzând că nimeni nu duce o viață așa de grea ca a noastră.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

August (31 zile)
ziua 13 ore, noaptea 11 ore

1 J Scoaterea Sf. Cruci; Sf. 7 Mc. Macabei (Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului) (Dezlegare la ulei şi vin)
2 V Aducerea moaştelor Sf. Întâiul Mc. şi Arhid. Ştefan; Binecredinciosul Împărat Justinian cel Mare (Post)
3 S Cuv. Isaachie, Dalmat şi Faust; Sf. Mironosiţă Salomeea (Dezlegare la ulei şi vin)
4 D Sf. 7 tineri din Efes; Aducerea moaştelor Cuv. Mc. Evdochia (Dezlegare la ulei şi vin)

Duminica a VI-a după Rusalii (Vindecarea Slăbănogului din Capernaum); Ap. Romani XII, 6-14; Ev. Matei IX, 1-8; glas 5, voscr. 6

5 L Înainteprăznuirea Schimbării la Faţă a Domnului; †) Cuv. Ioan Iacob de la Neamţ (Post)
6 M (†) Schimbarea la Faţă a Domnului (Pobrejenia) (Dezlegare la peşte)
7 M †) Cuv. Teodora de la Sihla; Sf. Mc. Narcis, Patr. Ierusalimului (Post)
8 J Sf. Emilian Mărt. Ep. Cizicului; Sf. Miron, Ep. Cretei (Post)
9 V Sf. Ap. Matia; Sf. 10 Mc. Mărt. pentru icoana lui Hristos; Sf. Mc. Antonin(Post)
10 S Sf. Mc. Arhid. Lavrentie; Sf. Mc. Xist, Ep. Romei, şi Ipolit (Dezlegare la ulei şi vin)
11 D †) Sf. Mc. Nifon, Patr. Constantinopolului; Sf. M. Mc. Evplu, arhid.(Dezlegare la ulei şi vin)

Duminica a VII-a după Rusalii (a Sf. Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic; Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum); Ap. Romani XV, 1-7; Ev. Ioan IX, 27-35; Ioan XVII, 1-13; glas 6, voscr. 7

12 L Sf. Mc. Fotie, Anichit, Pamfil şi Capiton (Post)
13 M Mutarea moaştelor Cuv. Maxim Mărt.; Cuv. Dositei (Odovania Praznicului Schimbării la Faţă) (Post)
14 M Înainteprăznuirea Adormirii Maicii Domnului; Sf. Prooroc Miheia (Prohodul Maicii Domnului) (Post)
15 J (†) Adormirea Maicii Domnului
16 V Sf. Mahramă a Domnului; †) Sf. Martiri Brâncoveni Constantin Vodă cu cei 4 fii ai săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache(Post)
17 S Sf. Sfinţit Mc. Miron; Sf. Mc. Straton, Ciprian şi Tirs
18 D Sf. Mc. Flor, Lavru, Polien şi Leon

Duminica a VIII-a după Rusalii (Înmulţirea pâinilor); Ap. I Corinteni I, 10-17; Ev. Matei XIV, 14-22; glas 7, voscr. 8

19 L Sf. Mc. Andrei Stratilat; Cuv. Timotei, Agapie şi Tecla
20 M Sf. Prooroc Samuel; Sf. Mc. Sever şi Eliodor
21 M Sf. Ap. Tadeu; Sf. Mc. Vasa; Sf. Mc. Donat diac., Romul pr., Silvan diac. şi Venust (Post)
22 J Sf. Mc. Agatonic, Antuza, Zotic, Irineu şi Or
23 V Sf. Mc. Lup; Sf. Sfinţit Mc. Irineu (Odovania Praznicului Adormirii Maicii Domnului) (Post)
24 S Sf. Sfinţit Mc. Eutihie; Sf. Mc. Tation
25 D Aducerea moaştelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit

Duminica a IX-a după Rusalii (Umblarea pe mare - potolirea furtunii); Ap. I Corinteni III, 9-17; Ev. Matei XIV, 22-34; glas 8, voscr. 9

26 L Sf. Mc. Adrian şi Natalia, soţia sa; Sf. Mc. Atic
27 M Cuv. Pimen; Sf. Mc. Eutalia, Fanurie şi Osie, Ep. Cordovei
28 M Cuv. Moise Etiopianul; Sf. Mc. Diomid; Sf. Ana Proorociţa, fiica lui Fanuel(Post)
29 J (†) Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Cuv. Teodora (Post negru)
30 V Sf. Ier. Varlaam al Moldovei; Sf. Ier. Alexandru, Ioan şi Pavel cel Nou, Patr. Constantinopolului (Post)
31 S Punerea în raclă a brâului Maicii Domnului; Sf. 366 de Mc. din Nicomidia

Sarbatori nationale, locale si religioase


Mare praznic este acesta. Trebuie mai întâi să menționăm că acest praznic a avut loc cu patruzeci de zile înainte de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos din punct de vedere scripturistic. Sfinții Părinți au considerat că o sărbătoare atât de mare este nevoie să fie mutată la această dată, deoarece începutul postului Sfintelor Paști sunt zile de tristețe și de post, iar acesta este un praznic al luminii neînserate. Se cuvenea ca bucuria praznicului să nu fie umbrită de post sau de tristețe sufletească.
Pericopa Evanghelică este bine cunoscută de creștinii ortodocși care vin cu regularitate la Sfânta Biserică, astfel că ne vom axa mai mult în acest cuvânt despre înțelesurile ascetico-mistice și folosul Hristologic-antropologic al sărbătorii.
Știm că Mântuitorul Iisus Hristos datorită necredinței evreilor și mai ales a saducheilor și fariseilor care amăgeau poporul cu diferite superstiții sau diferite idei și învățături greșite, Fiul lui Dumnezeu decide că este momentul să își facă cunoscută puterea firii sale dumnezeiești, ucenicilor săi. Mântuitorul ca întotdeauna fiind adevăratul învățător vrea să vadă râvna ucenicilor și credința lor, întrebându-i: “Cine ziceți voi că sunt eu?”, sfinții apostoli răspunzându-i: “Doamne unii zic că ești Ieremia, alții unul dintre prooroci, alții Ilie”.
Se vede din aceste răspunsuri că învățătura despre antropologie nu era foarte dezvoltată în cadrul poporului evreu, împrumutând diferite credințe greșite susținute azi de teozofie, antropozofie sau alte curente care nu recunosc valoarea unică a unei persoane.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662), a fost teolog și scriitor mistic ortodox. S-a născut în jurul anului 580 la Constantinopol, într-o familie aristocrată, care s-a îngrijit să-i dea o educație aleasă. Datorită culturii sale deosebite, este remarcat și ajunge secretar prim al împăratului Heraclie. După o activitate relativ scurtă, în anul 1964, părăsește preocupările și onorurile lumești și îmbrățișează viața monahală la mănăstirea Chrysopolis-Scutari, de pe cealaltă parte a Bosforului, ajungând să dețină funcția de stareț al acestui așezământ monahal. În anul 626, în timpul invaziei persane se refugiază în Africa, în timpul șederii la Cartagina, iar în 645, a avut loc o controversă hristologică între el și Pyrrhus, ex-patriarhul Constantinopolului, în prezența guvernatorului Grigorie și a mai multor episcopi. Maxim a obținut o victorie clară împotriva lui Pyrrhus și a susținătorilor acestuia care promovau erezia monotelită, ideologie susținută la curtea bizantină și de teologii acesteia.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

Iulie (31 zile)
ziua 14 ore, noaptea 10 ore

1 L †) Sf. Ier. Leontie de la Rădăuţi; Sf. Mc., doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian
2 M † Aducerea veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne; †) Sf. Voievod Ştefan cel Mare; Sf. Ier. Iuvenalie, patriarhul Ierusalimului
3 M Sf. Mc. Iachint; Sf. Anatolie, Patr. Constantinopolului (Post)
4 J Sf. Andrei, Arhiep. Cretei; Sf. Cuv. Marta
5 V † Sf. Cuv. Atanasie Atonitul; Sf. Cuv. Mc. Ciprian; Sf. Cuv. Lampadie (Post)
6 S Sf. Cuv. Sisoe cel Mare; Sf. Mc. Lucia; Sf. Mc. Astie, episcopul Dirahiei
7 D Sf. M. Mc. Chiriachi; Sf. Cuv. Toma din Maleon şi Acachie; Sf. Mc. Evanghel

Duminica a II-a după Rusalii (a Sf. Români; Chemarea primilor Apostoli); Ap. Romani II, 10-16; Ev. Matei IV, 18-23; glas 1, voscr. 2

8 L Sf. M. Mc. Procopie şi Sf. Mc. Teodosia, mama sa; † Sf. Mc. Epictet şi Astion
9 M Sf. Sfinţiţi Mc. Pangratie şi Chiril; Sf. Mc. Andrei şi Prov
10 M Sf. 45 de Mc. din Nicopolea Armeniei; Sf. Mc. Apolonie, Vianor şi Siluan (Post)
11 J Sf. M. Mc. Eufimia; Sf. Olga, împărăteasa Rusiei; Sf. Cuv. Leon din Mandra
12 V †) Cinstirea Sfintei Icoane Prodromiţa de la Muntele Athos; Sf. Mc. Proclu şi Ilarie; Sf. Veronica; Sf. Cuv. Mihai Maleinul (Post)
13 S Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Cuv. Ştefan Savaitul; Sf. Mc. Golinduhia din Persia; Sf. Cuv. Sara
14 D Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Iust şi Iraclie; Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul

Duminica a III-a după Rusalii (Despre grijile vieţii); Ap. Romani V, 1-10; Ev. Matei VI, 22-23; glas 2, voscr. 3

15 L Sf. Mc. Chiric şi Iulita; Sf. Cuv. Iosif, Arhiep. Tesalonicului; Sf. Vladimir, Luminătorul Rusiei
16 M Sf. Sfinţit Mc. Atinoghen cu cei 10 ucenici ai săi; Sf. Mc. Avudim şi Faust
17 M Sf. M. Mc. Marina; Sf. Ier. Eufrasie (Post)
18 J †) Sf. Mc. Emilian de la Durostor; Sf. Cuv. Pamvo; Sf. Mc. Iachint, Pavel şi Valentina
19 V Sf. Cuv. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare; Sf. Cuv. Dias; Aflarea moaştelor Sf. Cuv. Serafim de Sarov (Post)
20 S †) Sf. Slăvitul Prooroc Ilie Tesviteanul
21 D Sf. Cuv. Simeon şi Ioan Pustnicul; Sf. Prooroc Iezechiel; †) Sf. Cuv. Rafail şi Partenie de la Agapia

Duminica a IV-a după Rusalii (a Sf. Părinţi de la Sinodul IV Ecumenic; Vindecarea slugii sutaşului); Ap. Romani VI, 18-23; Ev. Matei VIII, 5-13; Ioan XVII, 1-13; glas 3, voscr. 4

22 L Sf. Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena; Sf. Cuv. Mc. Marcela
23 M Aducerea Moaştelor Sf. Sfinţit Mc. Foca; Sf. Mc. Apolinarie, episcopul Ravenei; Sf. Mc. Vitalie şi Valeria; Sf. Mc. Trofim şi Teofil
24 M Sf. M. Mc. Hristina; Sf. Mc. Ermoghen (Post)
25 J Adormirea Sf. Ana, mama Preasfintei Născatoare de Dumnezeu; Sfintii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic; Sf. Cuv. Olimpiada şi Eupraxia
26 V †) Sf. Cuv. Ioanichie cel Nou de la Muscel;Sf. Sfinţit Mc. Ermolae; Sf. Mc. Paraschevi din Roma (Post)
27 S †) Sf. M. Mc. şi Tămăduitor Pantelimon; Sf. Cuv. Antuza
28 D Sf. Ap. şi diac. Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, dintre cei 70; Sf. Cuv. Pavel de la Xiropotamu

Duminica a V-a după Rusalii (Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei); Ap. Romani X, 1-10; Ev. Matei VIII, 28-34; IX, 1; glas 4, voscr. 5

29 L Sf. Mc. Calinic, Mamant şi Veniamin; Sf. Mc. Teodota cu fiii săi
30 M Sf. Ap. Sila, Silvan, Crescent, Epenet şi Andronic; Sf. Mc. Iulita; Sf. Mc. Valentin, Ep. Umbriei (Lăsatul secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului)
31 M Înainteprăznuirea scoaterii Sf. Cruci; Sf. şi Dreptul Evdochim; Sf. Iosif din Arimateea (Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului) (Post)

Sarbatori nationale, locale si religioase

Profeții sau proorocii Vechiului Testament au fost cei mai de seamă trimiși ai lui Dumnezeu, care au păstrat și au apărat credința cea adevărată, luptând împotriva credințelor păgâne ce se închinau la idoli făcuți de mâini omenești, și pregătind astfel calea pentru Noul Testament și pentru Domnul nostru Iisus Hristos. 

Biserica Ortodoxă îl cinstește în mod deosebit pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, cel care a avut credința fierbinte în Dumnezeu și a propovăduit-o fără teamă, apărând-o înaintea împăraților închinători la idoli. A fost om asemenea nouă, trăind în timp, având de îndurat multe necazuri și pretenții din partea oamenilor, dar nu s-a abătut niciodată de la poruncile lui Dumnezeu.
Activitatea profetică a Sf. Ilie din Tesvi s-a desfășurat în secolul IX î. Hr., în vremea domniei regelui Ahab din Samaria, un om plin de fărădelegi și păcate, ca și soția sa Isabela. Amândoi au părăsit închinarea lui Dumnezeu, ridicând temple și aducând jertfe păgâne zeului Baal și zeiței Așera. Din pricina fărădelegilor lor, proorocul Ilie le-a prevestit că Dumnezeu nu va mai da ploaie pe pământ timp de trei ani și jumătate. Dar nici așa regele Ahab și soția sa nu s-au întors la credința cea adevărată, drept pentru care Sf. Ilie le-a prezis că Dumnezeu îi va pedepsi cu moarte năprasnică, lucru care s-a și întâmplat.
Prin curajul cu care a mustrat fărădelegile regelui Ahab și ale reginei Isabela, prin faptele minunate pe care le-a săvârșit, prin lupta pe care a dus-o împotriva cultului idoleic, Sf. Ilie a readus în Israel credința cea adevărată în Dumnezeu.
Poporul nostru drept credincios l-a cinstit întotdeauna prin slujbe, prin pictura chipului său în biserici și pe icoane, prin numele dat la botez. Să ne rugăm și noi la Sf. Prooroc Ilie să ne apere de secetă, de foamete și de bolile cele aducătoare de moarte, să ne întărească în dreapta credință și să ne dăruiască toată îmbelșugarea pământului.
Amin!

Text: Preot Radu Mihai Bujorel

Sarbatori nationale, locale si religioase

1 S Sf. Mc. Justin Martirul şi Filosoful; Sf. Mc. Hariton, Firm şi Valerian
2 D †) Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava; Sf. Nichifor Mărt., Patr. Constantinopolului

Duminica a V-a după Paşti (a Samarinencii); Ap. Fapte XI, 19-30; Ev. Ioan IV, 5-42; glas 4, voscr. 7

3 L Sf. Mc. Luchilian, Ipatie, Pavel, Dionisie şi Claudie; Sf. Mc. Paula
4 M †) Sf. Mc.: Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel; Sf. Mitrofan, Patr. Constantinopolului
5 M Sf. Mc. Dorotei, Ep. Tirului; Sf. Mc. Marchian, Nicandru şi Leonid (Dezlegare la peşte)
6 J Cuv. Visarion şi Ilarion cel Nou; Sf. Mc. Ghelasie şi Valeria
7 V Sf. Sfinţit Mc. Teodot; Sf. Mc. Zenaida; Cuv. Sebastiana; Cuv. Antim (Dezlegare la peşte)
8 S Sf. Martiri Nicandru şi Marcian; Aducerea moaştelor Sf. M. Mc. Teodor Stratilat
9 D Sf. Chiril al Alexandriei; Sf. Mc. Tecla, Mariamni, Marta, Maria şi Enata

Duminica a VI-a după Paşti (a Orbului din naştere); Ap. Fapte XVI, 16-34; Ev. Ioan IX, 1-38; glas 5, voscr. 8

10 L Sf. Sfinţit Mc. Timotei, Ep. Prusiei; Sf. Mc. Alexandru şi Antonina
11 M Sf. Ap. Vartolomeu şi Varnava
12 M Cuv. Onufrie cel Mare şi Petru Atonitul (Odovania Praznicului Învierii Domnului) (Dezlegare la peşte)
13 J (†) Înălţarea Domnului (Ispasul); Ziua Eroilor; Sf. Mc. Achilina; Sf. Trifilie, Ep. Levcosiei din Cipru
14 V Sf. Prooroc Elisei; Sf. Metodie, Patr. Constantinopolului; Cuv. Iulita (Dezlegare la peşte)
15 S Sf. Prooroc Amos; Sf. Mc. Isihie; Fer. Ieronim şi Augustin
16 D Sf. Tihon, Ep. Amatundei; Sf. Sfinţit Mc. Marcu

Duminica a VII-a după Paşti (a Sf. Părinţi de la Sinodul I Ecumenic); Ap. Fapte XX, 16-18; 28-36; Ev. Ioan XVII, 1-13; glas 6, voscr. 10

17 L Sf. Mc. Manuil, Savel şi Ismail
18 M Sf. Mc. Leontie, Ipatie şi Teodul; Cuv. Erasm
19 M Sf. Ap. Iuda, ruda Domnului; Cuv. Paisie cel Mare (Dezlegare la peşte)
20 J Sf. Mc. Metodie, Ep. Patarelor; Sf. Calist, Patr. Constantinopolului
21 V Sf. Mc. Iulian din Tars şi Afrodisie (Odovania Praznicului Înălţării Domnului) (Dezlegare la peşte)
22 S †) Sf. Ier. Grigorie Dascălu, Mitr. Ţării Româneşti; Sf. Sfinţit Mc. Eusebie; Sf. Mc. Zenon, Zina şi Galaction (Pomenirea morţilor - Moşii de vară)
23 D Sf. Mc. Agripina; Sf. Mc. Aristocleu pr.

Duminica a VIII-a după Paşti (Duminica Mare) (a Rusaliilor (Cincizecimii); (†) Pogorârea Sf. Duh); Ap. Fapte II, 1-11; Ev. Ioan VII, 37-53; VIII, 12

24 L (†) Sf. Treime; (†) Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (Sânzienele); †) Sf. Niceta de Remesiana; Aducerea moaştelor Sf. M. Mc. Ioan cel Nou de la Suceava (Lăsatul secului pentru Postul Sf. Ap. Petru şi Pavel)
25 M Sf. M. Mc. Fevronia; Cuv. Dionisie şi Dometie (Începutul Postului Sf. Ap. Petru şi Pavel) (Dezlegare la ulei şi vin)
26 M Cuv. David din Tesalonic; Sf. Ioan, Ep. Goţiei (Post)
27 J Cuv. Samson, primitorul de străini; Sf. Mc. Anect; Sf. Ioana Mironosiţa (Dezlegare la ulei şi vin)
28 V Aflarea moaştelor Sf. Mc., doctori fără de arginţi, Chir şi Ioan; Sf. Mc. Papia (Post)
29 S (†) Sf. Ap. Petru şi Pavel (Odovania Praznicului Pogorârii Duhului Sfânt)
30 D † Soborul celor 12 Sf. Ap.; .†) Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeţ

Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor); Ap. Evrei XI, 33-40; XII, 1-2; Ev. Matei X, 32-35; 37-38; XIX, 27-30; glas 8, voscr. 1

Sarbatori nationale, locale si religioase

Înălțarea Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului Iisus Hristos

„Ieșit-am de la Tatăl și am venit în lume, și acum iarăși las lumea și mă duc la Tatăl”.
Acestea au fost cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos înainte de Patimile sale. Mântuitorul a venit în lume din voința sa proprie, după un plan stabilit din veșnicie împreună cu Dumnezeu Tatăl și cu Dumnezeu Duhul Sfânt. Mântuitorul a venit în lume ca să ne dea nouă un model fundamental de viață. A primit Duhul Sfânt în firea sa omenească pentru a îl înrădăcina în firea omenească și a îl răspândi peste lume. De la Sfânta Înviere, sărbătorită acum patruzeci de zile, Duhul Sfânt a copleșit trupul lui Hristos, iar prin Sfânta Înălțare, Mântuitorul urcă către starea de deplină îndumnezeire.
Ne vom strădui să privim această mare sărbătoare a ortodoxiei din punct de vedere Istoric - Scripturistic - Dogmatic și Simbolistic.
Din punct de vedere istoric, Înălțarea Mântuitorului Iisus Hristos are loc la 40 de zile după învierea Sa din morți. Scopul Mântuitorului Iisus Hristos înviat era acela de a îi încredința pe ucenicii săi că el a înviat cu adevărat. El în acest timp se arată oamenilor care l-au cunoscut în viață. Mântuitorul în această viață de după învierea Sa, nu mai face parte din planul terestru, ci natura sa omenească este deplin spiritualizată nemaifiind supusă legilor naturii, devine asemeni Sfinților Îngeri nemaifiind marginit de uși, de spațiu și timp. Natura Mântuitorului este una plină de slavă în care duhul sfânt a copleșit trupul Mântuitorului. El se arată ucenicilor săi la Marea Galileii, pe drumul către Emaus, dar nu este recunoscut imediat, dovadă că trăsăturile ființiale ale Mântuitorului sunt acum deplin îndumnezeite. În acest timp Mântuitorul s-a arătat multor oameni din Ierusalim pentru a îi încredința de Învierea Sa. Să începem întâi cu expunerea Scripturistică a datelor. Mântuitorul înainte de patimile sale poartă o discuție în care îi încurajează pe ucenicii săi pentru greutățile ce vor urma.
În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. Iar de nu, oare v'aș fi spus Eu vouă că mă duc să vă pregătesc loc? „Și de vreme ce mă voi duce și vă voi pregăti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la mine, pentru ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi. Voi știți și unde mă duc Eu, și calea”. Toma i-a zis: „Doamne, nu știm unde te duci; iar calea, cum o putem ști?”
Mântuitorul prin jertfa sa supremă de pe Crucea Golgotei și prin Învierea Sa, ne face nouă tuturor deschisă calea către Împărăția Părintelui Luminilor. Împărăție, drum care fusese închis cu mult timp în urmă când Adam făcuse greșeala, care a adus moartea în lume. Acum Mântuitorul afirmă nu numai că ni s-a făcut cale către Tatăl, dar spune și în casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. Aceste lăcașuri reprezintă slava și bucuria pe care o va primi fiecare om după moartea sa, în mod provizoriu la judecata particulară, iar după judecata universală, deplin, noi atunci fiind înviați și cu trupul.
Revenind la Înălțarea Mântuitorului el urcă spre cer, ca o pârgă a celor adormiți din veacuri. Acum el urcă ca un ambasador al omenirii la Dumnezeu Tatăl. Mântuitorul Iisus Hristos, merge la ceruri pentru a reprezenta întreaga omenire înaintea Sfântului Părinte. Viața intratrinitară a Treimii nu este afectată cu nimic de această Înălțare a Mântuitorului deoarece, chiar dacă Dumnezeu Fiul s-a întrupat, a murit și a înviat cu trupul, aceste lucruri sunt de domeniul ce țin de Hristologie, neafectând deplina comeniune a vieții treimice. Sfânta Treime având posibilitatea să trăiască pe mai multe nivele de existență. Mântuitorul așadar se înalță de pe muntele Măslinilor. Adunați aici toți apostolii primesc binecuvantarea de la Mântuitorul Iisus Hristos.
În icoana înălțării se arată de obicei arhanghelii care sunt cu Mântuitorul, înălțându-se acest loc este anunțat de mai înainte prin proorocul Isaia: “Cine este acesta care vine din Edom? Ce este cu roșeața hainelor lui?” Aceasta a fost nedumerirea care au avut-o sfinții îngeri, și întrebarea pe care i-au pus-o mântuitorului care se înalță la ceruri. Ei nu erau obișnuiți ca oamenii să se înalțe la ceruri știind că raiul fusese închis. Dar arhanghelii care erau cu Mântuitorul Isus Hristos zic: „Ridicați căpetenii porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra împăratul slavei”. Arhanghelii care erau din treptele cele mai de jos au primit această onoare de a fi cei ce poruncesc ierarhiilor celor mai de sus să ridice porțile cele veșnice. Această faptă minunată arată faptul de ce mare vrednicie au fost sfinții arhangheli care au fost însărcinați să le poruncească și celor mai de sus să ridice porțile cele veșnice, ei fiind activi nu numai acum dar și în trecut, fiind, și cei prin care Dumnezeu a transmis și revelat, în anumite situații, poporului evreu anumite mesaje.

Partea dogmatică
Mântuitorul Iisus Hristos se înalță la ceruri pentru a ședea de-a Dreapta Tatălui, arătând slava pe care o primește fiul lui Dumnezeu și ca om.
Prin șederea de-a Dreapta Tatălui înțelegem starea de deplină pnemvatizare a cuvântului întrupat. Mântuitorul se ridică și ca Dumnezeu întrupat și este primit și ca om în comuniunea Sfintei Treimi, fără a face vreun adios Treimii. Și acum întreaga Sfântă Treime lucrează, deoarece și înălțarea este un eveniment la fel de crucial ca și celelalte momente din viața pământească a lui Iisus Hristos. Pe măsură ce se înalță își îndumnezeiește trupul prin intermediul Perihorezei Hristologice, Duhul Sfânt sub chipul norului îl înalță, iar Dumnezeu Tatăl se bucură că Fiul său în chip omenesc a biruit moartea definitiv și îl privește ca pe un ambasador al omenirii în împărăția luminilor. Există o lucrare a fiului lui Dumnezeu în noi prin Duhul Sfânt după înălțare. Fiul lui Dumnezeu înălțat lucrează prin Duhul Său Sfânt ce iradiază din trupul său pnevmatic pentru a ne ajuta să parcurgem și noi același drum pe care l-a parcurs mântuitorul Iisus Hristos. Duhul Sfânt ne conduce pe drumul spre înviere, ajutându-ne să ne spiritualizăm. Toată lucrarea Duhului Sfânt ce vine peste omenire și peste biserică, este din trupul pnevmatic al mântuitorului. Aceasta nu o putea face fiul lui Dumnezeu fiind încă pe pământ deoarece nu era încă deplin pnevmatizat și trupul nu ajunsese la deplina stare de îndumnezeire. Acesta este înțelesul cuvintelor, „de nu mă voi duce Mângâietorul nu va veni”. Ce l-ar fi împiedicat pe Mângâietor să vină cât Mântuitorul era pe pământ? Faptul că noi nu putem să primim Duhul Sfânt decât din persoana divino-umană a lui Hristos, astfel natura noastră nu l-ar putea primi, este mult prea puternic pentru firea noastră păcătoasă. Dacă Duhul ar fi venit din alt plan decât din cel al trupului fiului lui Dumnezeu înalțat, atunci ar fi fost un locțiitor al lui Hristos, ca în papalitate. Duhul Sfânt este cel ce purcede din Tatăl și se dă prin Fiul. Fiul nu poate fi lipsit de Duhul niciodată. Cât era pe pământ Mântuitorul, relația cu Duhul Sfânt a oamenilor, se făcea prin Mântuitorul, acum dat fiind faptul că, înălțarea suprimă vizibilitatea lui Hristos Iisus din planul istoric este nevoie de Duhul Sfânt pentru a îl aduce pe mântuitorul înaintea noastră prin ochii noștri lăuntrici.

Înălțarea din punct de vedere spiritual
În Vechiul Testament toate darurile veneau din cer, deoarece atunci se umplea lumea de jos prin urmașii lui Adam cel Căzut. Adam căzând a tras cu el toată omenirea și era nevoie ca Dumnezeu să trimită anumite revelații pentru a întoarce neamul omenesc la credință. Astăzi se răstoarnă aceste bariere, astăzi umanitatea noastră se înalță mai presus decât toată începătoria și stăpânia, astăzi înțelepciunea cea de multe feluri se face cunoscută lumii îngerești prin Hristos. Acum și sfinții îngeri știu slava la care va fi ridicată firea noastră omenească.
Mântuitorul prin înălțarea sa la cer sfințește timpul și spațiul. Urcarea sa la cer este una lină, vrea să dea răgaz apostolilor, sa îl privească să se bucure că umanitatea noastră asumată de Fiul lui Dumnezeu se înalță la ceruri. Putea să ia tronul împărătesc deodată, dar voiește să treacă și pe la fiecare ceată îngerească pentru ca și lumea îngerească să se bucure.
Norul pe care îl vedem în icoana înălțării Mântuitorului, este simbolul duhului sfânt care a fost prezent și la Schimbarea la Față. Mântuitorul este nelipsit de Duhul Sfânt. Acest nor l-a luat acum de pe pământ pentru a îl înălța la ceruri, nu pentru că mântuitorul nu s-ar fi putut înălța singur, ci pentru a arăta dragostea trinitară. Același nor îl va aduce la sfârșitul veacurilor, „când va veni fiul omului pe norii cerului întru slava Tatălui Său”.
Înălțarea Mântuitorului Iisus Hristos este o pârgă, care ne arată că lumea nu este închisă în sine, că lumea aceasta nu poate fi ultima realitate. Este de asemenea un eveniment apofatic (supranatural) care ne deschide și o perspectivă asupra faptului că universul acesta pe care îl cunoaștem nu este format decât din corpurile acestea cerești. Spațiul nu se limitează numai la sistemul nostru solar, și la „Milioanele de Galaxii”, ci dimpotrivă din punct de vedere ortodox, după cum zice sfântul Vasile cel Mare în omiliile la Hexaimeron. A fost o stare mai veche decât lumea aceasta, o stare ce se poate contempla cu mintea omenească. În acea stare mărețul creator a adus la existența finită spiritual duhovnicești, lumini secundare pentru a își arăta infinita bogăție de a crea. „Acolo s-a înălțat Mântuitorul Iisus Hristos, în lumea nevăzută, a duhurilor celor mai presus de lume.
Acolo ne așteaptă Hristos pe noi toți. Întreaga omenire trebuie să devină o pan-umanitate având ca model pan-unitatea sobornicească îngerească, Lumea aceasta este făcută după obârșia celor de sus. Ortodoxia mărturisește că nu putem ști nimic despre acea lume, ea nu este localizabilă într-un mod geografic, totuși poate fi percepută cu ochii sufletului. Se găsesc relatări în viețile sfinților, care au fost răpiți în rai. Acestea sunt doar câteva exemple din viețile sfinților, dar ce este cel mai important, faptul că astăzi lumea de sus se umple, astăzi știm că oricine poate să treacă prin vămile văzduhului, știind că are calea deschisă și sfințită de Mântuitorul Iisus Hristos.
Acum și lumea îngerească s-a împăcat cu cea omenească. Împreună cu Hristos am fost sculați, împreună cu el am fost așezați în împărăția cerurilor.
Peste zece zile vom prăznui Pogorârea Duhului Sfânt peste biserică. Până atunci să petrecem în rugăciuni, în psalmi și în cântări duhovnicești.
A Treimii celei mai presus de minte fie slava și puterea în vecii vecilor, Amin!

Text: Cristian Radu, Liceul
„Ioan Petruș”, Anul IV

Sarbatori nationale, locale si religioase


Lumea Rusaliilor - Sfânta Treime

Motivul sărbătorii
Biserica a rânduit ca în lunea Rusaliilor să se facă pomenirea Sfintei și celei de-o ființă și de viață făcătoarei Treimi. Motivul acestei sărbători este foarte simplu. În Vechiul Testament Sfânta Treime încă nu se revelase complet. Era cunoscut un singur Dumnezeu cu apelativul „Yahve” așa cum i se revelase lui Moise în rugul de foc.
Toate sărbătorile Vechiului Testament, erau amintiri ale momentelor prin care trecuse poporul evreu, în timpul călătoriei de 40 de ani prin pustiul Egiptului. Motivul pentru care în Vechiul Testament vorbește numai Dumnezeu Tatăl este pentru ca evreii să nu cadă în politeism, ca unii ce erau obișnuiți cu idoli. Sărbătorile din Vechiul Testament erau în cinstea lui Dumnezeu Tatăl. Cele din Noul Testament sunt în cinstea Mântuitorului, și în cinstea Duhului celui Sfânt. Era nevoie și de o sărbătoare în care să se facă pomenirea tuturor celor trei persoane ale Sfintei Treimi, deoarece Sfânta Treime este baza mântuirii noastre, și Sfânta Treime a lucrat în toate momentele cruciale ale mântuirii noastre menținând o tentă axiologică. În Vechiul Testament întreaga Sfântă Treime acționa asupra sufletelor insuficient pregătite pentru a primi Taina Treimii.
Noi astăzi cunoaștem că în Vechiul Testament, Fiul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt erau active ca persoane dumnezeiești. Fiul lui Dumnezeu era cel care a mers în timpul exodului în chipul unui stâlp de foc înaintea poporului, dar și Duhul Sfânt, era prezent în Moise și Aaron, dar a fost prezent și la darea legii pe Muntele Sinai. Cu toate acestea Moise nu s-a preocupat de stabilirea Dogmelor, nu acesta a fost scopul său. Rolul lor a fost acela de a conduce poporul lui Dumnezeu în pământul făgăduinței. În Noul Testament, Sfânta Treime s-a făcut cunoscută de două ori în mod clar, la Botezul Domnului și la Schimbarea la Față. De aceste două dați Dumnezeu Tatăl, a mărturisit că Iisus Hristos este Fiul său întrupat pe care l-a trimis să se întrupeze și să mântuiască lumea. Duhul Sfânt de asemenea a fost prezent la Bobotează în chipul porumbelului și al norului la Schimbarea la Față.
Acestea sunt doar forme sensibile ale lui Dumnezeu în care s-a revelat omenirii. Sunt simboluri în care omul poate să prindă cât de cât misterul Treimii. Această revelație este pentru oamenii mai coborâți spiritual așa cum era poporul evreu și omenirea pe vremea Mântuitorului Iisus Hristos. Creștinii de astăzi care trăim finalul veacurilor ajuns la noi, adică ultima perioadă a omenirii în care Sfânta Treime s-a revelat complet, și a rânduit ca toți oamenii să aibă acces la mântuire prin cercetarea vieții noastre lăuntrice, și prin păzirea poruncilor dumnezeiești, ducându-și crucea și pășind pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos, nu mai suntem mulțumiți să mărturisim aceeași cunoaștere simplistă a Sfintei Treimi.

Sfânta Treime din punct de vedere dogmatic
Sfânta Treime este suprema existență a persoanelor distincte. Adevărata eternitate poate fi decât produsul unei subiectivități desăvârșite, în care se trăiește pururea în plenitudine. În antichitate au fost mai mulți filozofi care s-au gândit la un Dumnezeu monotheist, dintre ei am putea aminti pe Zenon, întemeietorul Stoicismului, pe Heraclit care a pus pentru prima oară probleme de „Logos” ca sens al vieții, Platon, Aristotel. Problema la ei este că acel Dumnezeu nu avea un caracter personal, era o esență panteistă supusă unor legi ambigue. Nu se știa exact dacă exista o viață după moarte, și dacă acel „Dumnezeu” al filozofilor este o concepție corectă.
Ei aveau revelația naturală din creație, dar nu ajunseseră la ideea unui Dumnezeu personal, deoarece nu avea revelația supranaturală așa cum avea poporul din Vechiul Testamet. Astăzi pe baza învățăturilor dogmatice, noi putem să înțelegem Sfânta Treime atât cât este cu putință unui om în viața sa terestră datorită faptului că Duhul Sfânt a lucrat cum se cuvine prin Sfinții Părinți pentru a stabili adevărurile fundamentale de credință.
Noi mărturisim, un Dumnezeu Tatăl care naște din veșnicie un Fiu, și purcede un Duh Sfânt. Fiecare persoană posedă ființa divină din eternitate. Fiecare persoană beneficiază de Harisme, energiile necreate, prin care pot acționa asupra omenirii. Dumnezeu trebuie să fie personal, deoarece numai o persoană poate fi conștientă de deciziile sale. O esență nu poate cunoaște lucrurile așa cum le cunoaște o persoană. Important este să fie trei persoane, deoarece un Dumnezeu Monopersonal așa cum îl percepe și astăzi iudaismul nu poate avea bucuria unei comuniuni, acel fals Dumnezeu ar crea lumea cel mult pentru a se completa, deoarece existența sa se amestecă cu visul fiind singur și neavând cu cine vorbi. Dacă ar fi numai două persoane, acelea s-ar mărgini reciproc una cu cealaltă și ar uita de restul existenței. Numai în TREI este comuniune desăvârșită și aceasta trebuie să existe între un Tată din care sunt toate, cu un Fiu prin care sunt toate și cu un Duh Sfânt prin care sunt sfințite toate.
Nu există o relație mai frumoasă decât un Tată și un Fiu, dar această relație, este una eternă, deoarece la persoanele omenești oricare persoană poate fi și tată și fiu, între ei nu poate exista un „Duh al comuniunii”. În Sfânta Treime comuniunea este desăvârșită, iar această comuniune desăvârșită este datorită Duhului celui Sfânt, care este purces de Dumnezeu Tatăl, pentru Fiul. Sfânta Treime se poate foarte ușor exprima printr-un triunghi echilateral, în care Dumnezeu Tatăl, este vârful de sus, iar Fiul și Duhul Sfânt sunt colțurile de jos.
Numai existent un Dumnezeu în Treime, cea de a doua persoană și anume Dumnezeu Fiul, se poate întrupa, și îi poate pune pe toți oamenii, adică frații săi după umanitate într-o legatură nemijlocită cu Dumnezeu Tatăl. De aceea Mântuitorul Iisus Hristos vorbește întotdeauna cu Dumnezeu Tatăl ca om, smerindu-se sau rugându-se, făcând-o pentru oameni. Mântuitorul cât a fost pe pământ, aceasta a fost întreaga sa lucrare, să ne facă pe noi părtași de comuniunea cu întreaga Sfântă Treime, deoarece numai așa puteam să devenim și noi eterni. Mântuitorul fiind Adam cel Nou, Adam cel din ceruri ne poate revela întreaga Sfântă Treime și ne poate face capabili de eternitate prin împărtășirea de Duhul Sfânt, deoarece este și Dumnezeu și om, și a putut, să ne comunice cuvintele pe care le-a auzit la Tatăl, deoarece este una cu Tatăl. Întreaga viață a Mântuitorului Iisus Hristos este o viață de smerenie în care toate cele 3 persoane dumnezeiești participă asupra trupului lui Hristos Iisus, pentru a aduce la existență primul exemplar de om desăvârșit, omul, așa cum l-a văzut Sfânta Treime inițial. Sfânta Treime este cea care a decis să ne comunice viața cea adevărată prin fiul făcut om, așa cum însuși Mântuitorul a mărturisit când era pe pământ. Aceasta este singura credință adevărată să te cunoască pe tine singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos, Fiul tău care l-ai trimis. Numai înțelegând corect persoana Mântuitorului Iisus Hristos, ca fiind de o ființă cu Tatăl și cu Duhul după dumnezeire, și de-o ființă cu noi după umanitate putem înțelege revelația Sfintei Treimi corect. Sfânta Treime lucrează mântuirea persoanelor prin Fiul și prin Duhul Sfânt.
Sfatul Treimic are loc permanent, deoarece toate cele trei persoane, cunosc din eternitate totul, dar Fiul și cu Duhul au rolul de a ne aduce pe noi în împărăția Sfintei Treimi și de a ne întări. Fiul se face frate al nostru ca om, iar Duhul Sfânt ne spiritualizează prin Harul Său, întărindu-ne și făcându-ne să urmăm Mântuitorului Iisus Hristos și să ne trăim și noi viața într-o totală predare față de Tatăl. Pentru a înțelege Sfânta Treime este nevoie de o viață de rugăciune și de parcurgerea întregii literaturi patristice și filocalice dar și a scrierilor dogmatice.
Acum o cunoaștem în parte, urmând ca în viața viitoare să o cunoaștem desăvârșit așa cum Mântuitorul l-a încredințat pe Filip spunându-i: „În ziua aceea veți înțelege cum eu sunt întru Tatăl și Tatăl întru Mine”.
Acest lucru nu înseamnă că noi aici nu avem nimic, avem o arvună, deoarece noi știm calea către împărăția Sfintei Treimi, și anume Iisus Hristos Dumnezeu omul care lucrează în noi prin Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin!

Text: Cristian Radu, Liceul
„Ioan Petruș”, Anul IV

Sarbatori nationale, locale si religioase

Mai (31 zile)
ziua 14 ore, noaptea 10 ore

1 M Sf. Prooroc Ieremia; Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie şi Acachie; Cuv. Isidora (Sf. şi Marea Miercuri; Denie) (Numai seara, pâine şi apă)
2 J Aducerea moaştelor Sf. Atanasie cel Mare (Sf. şi Marea Joi; Denia celor 12 Evanghelii) (Post)
3 V Sf. Mc. Timotei şi soţia sa Mavra; Sf. Mc. Diodor şi Rodopian, diac.; Cuv. Teodosie (Sf. şi Marea Vineri; Denia Prohodului Domnului) (Zi aliturgica) (Post negru)
4 S Sf. Mc. Pelaghia; Cuv. Valerian (Sf. şi Marea Sâmbătă) (Post negru)
5 D Sf. M. Mc. Irina; Sf. Mc. Neofit, Gaie şi Gaian

(†) Duminica Sf. Învieri (Sf. Paşti); Ap. Fapte I, 1-8; Ev. Ioan I, 1-17

6 L (†) A doua zi de Paşti; Sf. şi Dreptul Iov; Cuv. Mamant, Pahomie şi Ilarion
7 M (†) A treia zi de Paşti; Arătarea semnului Sf. Cruci pe cer la Ierusalim; Sf. Mc. Acachie şi Codrat
8 M † Sf. Ap. şi Ev. Ioan; Cuv. Arsenie cel Mare (Harţi)
9 J Aducerea moaştelor Sf. Ier. Nicolae la Bari; Sf. Prooroc Isaia; Sf. Mc. Hristofor
10 V †) Izvorul Tămăduirii; Sf. Ap. Simon Zilotul; Cuv. Isihie Mărt. şi Lavrentie (Harţi)
11 S Sf. Sfinţit Mc. Mochie; Sf. Chiril şi Metodie, apostolii slavilor
12 D † Sf. Mc. Ioan Valahul; Sf. Epifanie, Arhiep. Ciprului; Sf. Gherman, Patr. Constantinopolului

Duminica a II-a după Paşti (a Sf. Ap. Toma); Ap. Fapte V, 12-20; Ev. Ioan XX, 19-31; glas 1, voscr. 1

13 L Sf. Mc. Glicheria; Cuv. Serghie Mărt.
14 M Sf. Mc. Isidor; Sf. Sfinţit Mc. Terapont
15 M Cuv. Pahomie cel Mare; Cuv. Ahile, Ep. Larisei (Dezlegare la peşte)
16 J Cuv. Teodor cel Sfinţit; Sf. Mc. Isachie, Simeon şi Petru
17 V Sf. Ap. Andronic; Sf. Iunia; Cuv. Nectarie şi Teofan (Dezlegare la peşte)
18 S Sf. Mc. Petru, Dionisie şi Hristina; Sf. Mc. Teodot şi cele 7 Sf. Mc. fecioare
19 D Sf. Sfinţit Mc. Patrichie; Sf. Mc. Chiriachi; Cuv. Memnon

Duminica a III-a după Paşti (a Mironosiţelor); Ap. Fapte VI, 1-7; Ev. Marcu XV, 43-47; XVI, 1-8; glas 2, voscr. 3

20 L Sf. Mc. Talaleu; Cuv. Talasie; Cuv. Marcu Pustnicul
21 M †) Sf. Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa Elena
22 M Sf. Mc. Vasilisc şi Marcel; Sf. Părinţi de la Sinodul al II-lea Ecumenic; Sf. Mc. Sofia, doctoriţa (Dezlegare la peşte)
23 J Cuv. Mihail Mărt., Ep. Sinadei; Sf. Maria lui Cleopa
24 V Cuv. Simeon; Sf. Mc. Serapion; Sf. Mc. Marciana (Dezlegare la peşte)
25 S † A treia aflare a Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Sf. Mc. Celestin
26 D Sf. Ap. Carp şi Alfeu, din cei 70; Sf. Mc. Averchie şi Elena

Duminica a IV-a după Paşti (a Slăbănogului de la Vitezda); Ap. Fapte IX, 32-42; Ev. Ioan V, 1-15; glas 3, voscr. 4

27 L Sf. Mc. Iuliu Veteranul; Sf. Sfinţiţi Mc. Terapont şi Eladie; Sf. Mc. Alipie; Sf. Ioan Rusul
28 M Cuv. Nichita Mărt., Ep. Calcedonului; Sf. Sfinţit Mc. Eutihie
29 M Sf. Mc. Teodosia; Sf. Sfinţit Mc. Olivian şi Alexandru (Înjumătăţirea praznicului Cincizecimii) (Dezlegare la peşte)
30 J Cuv. Isaachie Mărt. şi Varlaam; Sf. Mc. Natalie
31 V Sf. Mc. Ermie; Sf. Mc. Eusebie şi Haralambie (Dezlegare la peşte)

Sarbatori nationale, locale si religioase

Învierea lui Hristos și importanța ei universală

Învierea Domnului este evenimentul fără pereche în istoria lumii. Importanța sa întrece absolut tot ceea ce se poate întâmpla în Univers, deoarece este o acțiune unică, și Supranaturală a Dumnezeului celui Viu, întrupat în persoana divino-umană a lui Hristos Iisus. Singurul lucru care poate fi comparat cu acest mare eveniment este crearea lumii. Dar nici crearea lumii, de către Dumnezeu Tatăl prin Fiul și desăvârșită prin Duhul, nu poate fi considerat eveniment istoric, deoarece, acea stare din Raiul Edenic, nu era supusă timpului, ci era o stare în care erau toate făpturile, într-o nestricăciune și harul lui Dumnezeu era prezent în toate lucrurile înconjurătoare. De asemenea crearea lumii nu poate fi explicată de nici o formă inteligentă din acest univers, ci doar mărturisită că există. Martori, fiind doar Sfinții Îngeri la crearea lumii. Revenind la importanța universală a evenimentului Învierii, constatăm că Învierea lui Hristos, este pârga vieții celei veșnice pentu toți creștinii de pretutindeni din toate timpurile și din toate locurile. El este un eveniment petrecut în istorie, dar în același timp este mai presus de istorie, deoarece influențează întreaga omenire, toată lumea măsurând timpul prin notița Î.Hr. și D.Hr., dar totodată descoperindu-se omenirii că viața noastră nu aparține numai cotidianului vietii în timp.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

Aprilie (30 zile)
ziua 13 ore, noaptea 11 ore

1 L Cuv. Maria Egipteanca; Cuv. Macarie Mărt. (Post)
2 M Cuv. Tit, făcătorul de minuni; Sf. Mc. Amfian şi Edesie (Post)
3 M Cuv. Nichita Mărt.; Sf. Mc. Elpidifor (Post)
4 J Cuv. Gheorghe de la Maleon, Zosima şi Platon; Iosif, imnograful (Post)
5 V Sf. Mc. Claudie, Diodor, Nichifor, Serapion, Teodul şi Agatopod (Post)
6 S Sf. Mc. Irineu, Ep. de Sirmium; Sf. Eutihie, Patr. Constantinopolului; Cuv. Platonida (Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
7 D Sf. Mc. Gheorghe Mărt., Ep. Mitilenei; Sf. Mc. Caliopie, Achilina şi Rufin diac. (Dezlegare la ulei şi vin)

Duminica a III-a din Post (a Sf. Cruci); Ap. Evrei IV, 14-16; V, 1-6; Ev. Marcu VIII, 34-38; IX, 1; glas 3, voscr. 11

8 L Sf. Ap. Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit şi Hermas (Post)
9 M Sf. Mc. Eupsihie din Cezareea; Sf. Mc. Vadim arhim. (Post)
10 M Sf. Mc. Terentie, Pompie, African şi Maxim; Sf. Mc. Dima (Post)
11 J †) Sf. Ier. Calinic de la Cernica; Sf. Sfinţit Mc. Antipa; Cuv. Trifina (Post)
12 V †) Sf. Mc. Sava de la Buzău; Sf. Ier. Vasile Mărt.; Sf. Antuza (Post)
13 S Sf. Sfinţit Mc. Artemon (Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
14 D Sf. Martin Mărt., Ep. Romei; Sf. Mc. Tomaida (Dezlegare la ulei şi vin)

Duminica a IV-a din Post (a Sf. Ioan Scărarul; Vindecarea fiului lunatic); Ap. Evrei VI, 13-20; Efeseni V, 8-19; Ev. Marcu IX, 17-32; Matei IV, 25; V, 1-12; glas 4, voscr. 1

15 L Sf. Ap. Aristarh, Pud şi Trofim; Sf. Mc. Crescent (Post)
16 M Sf. Mc. fecioare Agapia, Irina şi Hionia (Post)
17 M Sf. Mc. Simeon, Ep. Persiei; Sf. Acachie, Ep. Melitinei (Denia Canonului cel Mare) (Post)
18 J Cuv. Ioan, ucenicul Sf. Grigorie Decapolitul; Sf. Cosma, Ep. Calcedonului (Post)
19 V Cuv. Ioan Paleolavritul; Sf. Sfinţit Mc. Pafnutie (Denia Acatistului Născătoarei de Dumnezeu) (Post)
20 S †) Sf. Teotim, Ep. Tomisului; Cuv. Teodor Trihina; Sf. Ap. Zaheu (Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
21 D Sf. Sfinţit Mc. Ianuarie; Sf. Mc. Alexandra, împărăteasa; Sf. Mc. Filipia (Dezlegare la ulei şi vin)

Duminica a V-a din Post (a Cuv. Maria Egipteanca); Ap. Evrei IX, 11-14; Galateni III, 23-29; Ev. Marcu X, 32-45; Luca VII, 36-50; glas 5, voscr. 2

22 L Sf. Teodor Sicheotul, Ep. Anastasiopolei; Sf. Ap. Natanail (Post)
23 M †) Sf. M. Mc. Gheorghe, Purtătorul de biruinţă; Sf. Mc. Valerie (Post)
24 M †) Sf. Ier. Mărt.: Ilie Iorest şi Sava, Mitr. Transilvaniei; Sf. Ier. Iosif Mărt. din Maramureş; Sf. Mc. Pasicrat şi Valentin din Durostorum; Cuv. Elisabeta (Post)
25 J Sf. Ap. şi Ev. Marcu; †) Cuv. Vasile de la Poiana Mărului (Post)
26 V Sf. Mc. Vasile, Ep. Amasiei; Sf. Glafira (Post)
27 S Sf. Sfinţit Mc. Simeon, ruda Domnului; Sf. Ap. Aristarh, Marcu şi Zinon (Sâmbăta lui Lazăr - Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
28 D Sf. Ap. Iason şi Sosipatru; Sf. Mc. Maxim, Cvintilian şi Dada (Denie) (Dezlegare la peşte)

(†) Duminica a VI-a din Post (a Floriilor - Stâlpărilor); Ap. Filipeni IV, 4-9; Ev. Ioan XII, 1-18

29 L Sf. 9 Mc. din Cizic; Cuv. Memnon Mărt. (Sf. şi Marea Luni; Denie) (Numai seara, pâine şi apă)
30 M Sf. Ap. Iacob, fiul lui Zevedeu (Sf. şi Marea Marţi; Denie) (Numai seara, pâine şi apă)

Sarbatori nationale, locale si religioase

Întru această preafrumoasă Duminică
a treia din Postul cel Mare cuvânt despre
Crucea Domnului şi Crucea spirituală pe care suntem datori să o purtăm cu toţii

Crucea aceasta spirituală o avem fiecare dintre noi, nimeni nu poate fugi de ea, pentru că a fugi de ea înseamnă a nu pune preț pe Scumpa Jertfă pe care Fiul lui Dumnezeu a adus-O pe muntele Golgota pentru Mântuirea omenirii. Mântuitorul Iisus Hristos spune “cel ce nu îşi ia crucea sa în fiecare zi şi nu urmează Lui nu este vrednic de el”. Această Cruce au purtat-o Apostolii, Mucenicii şi Sfinţii Părinţi unii într-un mod mai mare, alţii mai puţin. Dar ei au dus-o cu multă vrednicie şi acum sălăşluiesc cu Hristos în lumina cea neînserată aşteptându-ne şi pe noi. Revenind la noi cei vii rămaşi de pe pământ, trebuie să ne pregătim şi noi să o luăm. Privim la Mântuitorul Iisus Hristos, arhetipul fiinţei omeneşti, ţinta finală a existenţei noastre, Dumnezeu şi om, în acelaşi timp, sau mai bine zis, făcut om sub timp pentru noi” oile sale cele rătăcite” căci El este pastorul cel bun care a venit să caute oaia cea pierdută. Mântuitorul s-a pogorât până la cea mai mare umilinţă suportată pentru noi, aceea de a fi spânzurat pe lemn după cum cântă biserica “astăzi S-a spânzurat pe lemn cel ce a spânzurat Pământul peste ape”. El care nu a săvârşit păcatul căci “nimeni nu îl poate vădi de păcat” a voit să sufere o moarte blestemată căci aşa scrie şi Moise în “Blestemat este cel spânzurat pe lemn”.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

Aceste două mari sărbători sunt într-o legătură indisolubilă, deoarece marchează apropierea Mântuitorului de pătimirile sale înfricoşătoare, pentru mântuirea lumii. În Troparul de la Duminica Floriilor se cântă, “Învierea cea de obşte mai înainte de patima ta, pe Lazăr din morţi ai sculat Hristoase Dumnezeule.”

Învierea lui Lazăr este văzută de Sfinţii Părinţi ca o anticipare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, dar şi o anticipare că la sfârşitul veacurilor toţi morţii vor învia prin puterea Mântuitorului.
Minunea pe care o săvârşeşte Mântuitorul asupra prietenului său Lazăr ne este prezentată de Evanghelia de la Ioan şi din ea putem trage multe foloase duhovniceşti, dar şi dogmatice. Se arată în acest capitol că acest Lazăr era fratele a două femei pe nume Maria şi Marta, din satul Betania. Lazăr era grav bolnav şi din cauza bolii sale, moare.
Acest Lazăr nu trebuie indentificat cu acel Lazăr din parabola Mântuitorului Iisus Hristos despre “Bogatul nemilostiv”. Mântuitorul prin iconomie dumnezeiască ştia acest lucru şi vine cu ucenicii săi în Betania, pentru a-l învia pe Lazăr. Surorile erau triste deoarece fratele lor murise, şi îi zic Mântuitorului, “Doamne, dacă ai fi fost aici fratele meu nu ar fi murit”. Iisus i-a zis, “Fratele tău va învia.” Marta I-a zis “Ştiu că va învia, la înviere, în Ziua de Apoi.” Şi Iisus i-a spus, “Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta?”

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

Despre Intrarea Mântuitorului în Ierusalim s-a profeţit şi în Vechiul Testament, deoarece tot Vechiul Testament, are un caracter pre-hristic, toate proorociile fiind scrise de prooroci, prin conlucrarea cu harul Duhului Sfânt, care ştia dinainte de veacuri întruparea şi faptele celei de-a două persoane a Sfintei Treimi care avea să se întrupeze, devenind astfel o ipostază compusă (divino-umană) şi să pătimească în trup pentru mântuirea lumii.

Proorocii care au văzut prin Duhul Sfânt, “Taina cea din veac ascunsă” şi au scris despre ea, cu multe veacuri înainte să se fi întâmplat. Proorocii care au scris au fost Isaia, Sofonie şi Zaharia.
Proorocul Isaia ne descrie în cartea sa, numită de Sfinţii Părinţi “Evanghelia Noului Testament”, cum pruncii şi copiii din Ierusalim îl vor primi pe Mântuitorul.
Isaia Cap. 8:18 “Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu spre semen şi spre minuni în Israel, din partea Domnului Savaot care locuieşte în Ierusalim.” Exegeza cărţii profetului Isaia spune că acest loc face referire la cum Mântuitorul a primit de la Dumnezeu Tatăl, ca Dumnezeu întrupat acest dar de a fi primit de prunci în Ierusalim. Pe tot parcursul vieţii Mântuitorului, pruncii şi tinerii s-au arătat foarte receptivi la învăţătura Mântuitorului “Din gura pruncilor şi celor care sug ai dobândit lauda.”

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

 

1 V Cuv. Mc. Evdochia; Cuv. Domnina; Sf. Mc. Antonina; Sf. Mc. Marcel şi Anton (Harţi)
2 S Sf. Sfinţit Mc. Teodot; Sf. Mc. Isihie şi Nestor
3 D Sf. Mc. Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc

Duminica a XXXIV-a după Rusalii (a Fiului Risipitor); Ap. I Corinteni VI, 12-20; Ev. Luca XV, 11-32; glas 6, voscr. 6

4 L Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel şi Iuliana, sora lui
5 M Sf. Mc. Conon din Isauria; Sf. Mc. Conon Grădinarul, Sf. Mc. Iraida
6 M Sf. 42 de Mc. din Amoreea; Sf. Mc. Eufrosin (Post)
7 J Sf. Mc. Ep. din Cherson: Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor şi Elpidie
8 V Cuv. Teofilact Mărt., Ep. Nicomidiei; Sf. Ier. Pavel Mărt.; Sf. Mc. Dometie (Post)
9 S †) Sf. 40 de Mc. din Sevastia; Sf. Mc. Urpasian (Sâmbăta morţilor - Moşii de iarnă)
10 D Sf. Mc. Codrat, Ciprian şi Dionisie

Duminica Lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi); Ap. I Corinteni VIII, 8-13; IX, 1-2; Ev. Matei XXV, 31-46; glas 7, voscr. 7

11 L Sf. Sofronie, Patr. Ierusalimului; Sf. Mc. Trofin şi Talu (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
12 M Cuv. Teofan Mărt.; Sf. Grigorie Dialogul, Ep. Romei; Sf. Simeon Noul Teolog (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
13 M Aducerea moaştelor Sf. Nichifor, Patr. Constantinopolului (Zi aliturgica) (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
14 J Cuv. Benedict din Nursia; Sf. Mc. Alexandru din Pidna (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
15 V Sf. Mc. Agapie, Plisie şi Tirmolau (Zi aliturgica) (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
16 S Sf. Mc. Sabin Egipteanul, Papa şi Roman, Cuv. Anin (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
17 D Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu; Sf. Mc. Marin (Lăsatul secului pentru Postul Mare) (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)

Duminica Lăsatului sec de brânză (a Izgonirii lui Adam din Rai); Ap. Romani XIII, 11-14; XIV, 1-4; Ev. Matei VI, 14-21; glas 8, voscr. 8

18 L Sf. Chiril, Arhiep. Ierusalimului; Sf. Mc. Trofim şi Evcarpion (Canonul cel Mare, partea I; Începutul Postului Mare) (Zi aliturgica) (Numai seara, pâine şi apă)
19 M Sf. Mc. Hrisant, Daria şi Ilaria (Canonul cel Mare, partea a II-a) (Zi aliturgica) (Numai seara, pâine şi apă)
20 M Cuv. Mc. ucişi în M-rea Sf. Sava cel Sfinţit; Sf. Ier. Nichita Mărt. (Canonul cel Mare, partea a III-a) (Post)
21 J Sf. Ier. Iacob Mărt.; Sf. Ier. Toma; Cuv. Serapion (Canonul cel Mare, partea a IV-a) (Post)
22 V Sf. Cuv. Mc. Vasile, pr. din Ancira; Sf. Drosida, fiica împăratului Traian (Post)
23 S Sf. Cuv. Mc. Nicon şi cei 199 ucenici ai lui (Sâmbăta Sf. Teodor - Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
24 D Înainteprăznuirea Bunei Vestiri; Cuv. Zaharia; Sf. Ier. Artemon (Dezlegare la ulei şi vin)

Duminica I din Post (a Ortodoxiei); Ap. Evrei XI, 24-26; 32-40; Ev. Ioan I, 43-51; glas 1, voscr. 9

25 L (†) Buna Vestire (Blagoveştenia) (Dezlegare la peşte)
26 M Soborul Arhanghelului Gavriil; Sf. Mc. Montanus pr. şi soţia sa, Maxima (Odovania Praznicului Bunei Vestiri) (Post)
27 M Sf. Mc. Matroana din Tesalonic; Sf. Prooroc Anania; Sf. Mc. Filet, Lidia şi fiii lor (Post)
28 J Cuv. Ilarion cel Nou; Cuv. Ştefan, făcătorul de minuni (Post)
29 V Cuv. Mc. Marcu, Ep. Aretuselor; Sf. Mc. Chiril diac. (Post)
30 S Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Prooroc Ioad; Sf. Evula (Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
31 D Sf. Mc. Ipatie, Ep. Gangrei; Sf. Acachie Mărt., Ep. Melitinei; Sf. Mc. Veniamin diac. (Dezlegare la ulei şi vin)

Duminica a II-a din Post (a Sf. Grigorie Palama; Vindecarea Slăbănogului din Capernaum); Ap. Evrei I, 10-14; II, 1-3; VII, 26-28; VIII, 1-2; Ev. Marcu II, 1-12; Ioan X, 9-16; glas 2, voscr. 10

Sarbatori nationale, locale si religioase

De ziua aceea nici îngerii din cer nu știu nimic, ci numai Tatăl singur știe. Ce vrea să ne spună Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin aceste cuvinte? Mulți s-au găsit să spună, mulți s-au smintit din pricina acestor vorbe, neînțelegând ce vrea Mântuitorul Iisus Hristos să ne spună nouă.
Marele Atanasie în tratatul său împotriva arienilor (eretici susținători ai preotului Alexandrin Arie, cei care îndrăzneau să hulescă pe Fiul lui Dumnezeu și să îl numească Creatură) li se adresează cu următoarele cuvinte: „Descriindu-le ucenicilor ziua aceea în Evanghelie, fără discuție că și Fiul știe că ea va exista, și când va fi căci atunci nu ar fi spus de ea, căci dacă nu ar fi știut ceasul ne le-ar fi vorbit ucenicilor despre semnele ce vor fi înainte de acel ceas„. Mântuitorul vedem că le vorbește ucenicilor în Evanghelia de la Matei, arătând semne clare despre acea înfricoșată zi. Este o dovadă clară că și Fiul cunoaște acestea.
Asemeni Sfântului Vasile cel Mare, într-un tratat împotriva lui Eunomie îi explică acestuia că dacă însuși Fiul spune „Toate câte are Tatăl ale mele sunt„ înseamnă că și cunoștința acelei zile îi aparține Fiului. Dar motivul pentru care Mântuitorul Iisus Hristos spune aceste lucruri este din iconomia dumnezeiască, pentru că nu ar fi avut nici un rost pentru oameni să știe ziua aceea fiindcă s-ar fi smintit. Iarăși Mântuitorul ca fiind întrupat se smerește înaintea lui Dumnezeu Tatăl, ca pildă pentru noi (din iconomie).
Se cuvine a spune câteva lucruri despre acea înfricoșată zi. Vedem că atunci se vor întâmpla lucruri mari cum nu s-au mai întâmplat de la întemeierea lumii, înfricoșătoare, despre acea zi au vorbit cel mult doi dintre cei patru Prooroci mari ai Vechiului Testament și anume Proorocul Isaia și Proorocul Daniel.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac, Fiul lui Dumnezeu, fiul Fecioarei se face, iar Gavriil Harul îl binevesteşte!
Întru început vom arăta pericopa evanghelică pentru a înţelege mai bine cele întâmplate, iar după aceea vom face câteva tâlcuiri pe baza ei, dar vom spune şi alte cuvinte despre Buna Vestire.
Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu, îngerul Gavriil într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugetă: “Ce fel de închinare poate fi aceasta?” Şi îngerul i-a zis: “Nu te teme Marie fiindcă ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată-n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui- Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împăraţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
Şi a zis Maria către înger: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Şi răspunzând îngerul, i-a zis: “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui- Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.”

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

Din cauza faptului că am abordat în această lună cu de amănuntul Duminica Înfricoșătoarei Judecăți și Duminica izgonirii lui Adam din rai, vom vorbi mai scurt despre acești doi sfinți. Cel dintâi, Sfântul Simeon Noul Teolog este considerat unul din cei mai mari mistici ai omenirii împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul (ucenicul Luminii Întrupate) și Sfântul Grigorie de Nazians. Sfântul Simeon Noul Teolog a trăit între anii 949-1022. Viața Sfântului Simeon Noul Teolog a fost scrisă de către ucenicul său, Cuviosul Nichita Stithatul, care va deveni el însuși, mai târziu, o figură de o importanță considerabilă în epoca sa (o parte din opera sa o găsim în volumul VI al Filocaliei românești, tradusă de părintele Dumitru Stăniloae, volum în care se găsesc și capetele dascălului său, Sfântul Simeon).
Lucrarea alcătuită de Cuviosul Nichita era și o apologie a autenticității, personalității mistice a Sfântului Simeon în fața dușmanilor și adversarilor înțelegerii duhovnicești harismatice a creștinismului promovată de Noul Teolog.
Sfântul Simeon s-a născut conform mărturiei Cuviosului Nichita, în Paflagonia, în localitatea Galata, în anul 949, într-o familie care aparținea nobilimii provinciale bizantine, familie influentă în afacerile politice ale vremii. Încă din copilărie, Simeon a venit adus de tatăl său la Constantinopol, la un unchi, care ocupa o funcție importantă la curtea împărătească. El se călugărește în mănăstirea Studion din Constantinopol, sub călăuzirea părintelui său duhovnicesc Sfântul Simeon Evlaviosul.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

1 V Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului; Sf. Mc. Trifon, Perpetua şi Felicitas (Post)
2 S (†) Întâmpinarea Domnului (Stratenia); Sf. Mc. Iordan şi Gavriil
3 D Sf. şi Dreptul Simeon; Sf. Proorociţă Ana

Duminica a XXXII-a după Rusalii (a lui Zaheu); Ap. I Timotei IV, 9-15; Ev. Luca XIX, 1-10; glas 2, voscr. 2

4 L Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfinţit Mc. Avramie
5 M Sf. Mc. Agata şi Teodula
6 M Sf. Vucol, Ep. Smirnei; Sf. Mc. Iulian, Fausat, Evilasie şi Maxim; Cuv. Varsanufie cel Mare (Post)
7 J Sf. Partenie, Ep. Lampsacului; Cuv. Luca; Sf. 1003 Mc. din Nicomidia
8 V Sf. M. Mc. Teodor Stratilat; Sf. Prooroc Zaharia; Sf. Mc. surori Marta şi Maria (Post)
9 S Sf. Mc. Nichifor; Sf. Sfinţiţi Mc. Marcel şi Pangratie (Odovania Praznicului Întâmpinării Domnului)
10 D † Sf. Sfinţit Mc. Haralambie; Sf. Mc. Enata şi Valentina

Duminica a XVI-a după Rusalii (Pilda talanţilor); Ap. II Corinteni VI, 1-10; Ev. Matei XXV, 14-30; glas 3, voscr. 3

11 L Sf. Sfinţit Mc. Vlasie, Ep. Sevastiei; Sf. Teodora împărăteasa
12 M Sf. Meletie, Arhiep. Antiohiei celei Mari; Sf. Antonie, Patr. Constantinopolului; Sf. Mc. Hristea
13 M Cuv. Martinian; Sf. Ap. şi Mc. Acvila şi soţia sa Priscila (Post)
14 J Cuv. Auxenţiu, Maron şi Avraam; Sf. Filimon, Ep. Gazei
15 V Sf. Ap. Onisim; Sf. Mc. Maior; Cuv. Eusebiu (Post)
16 S Sf. Sfinţit Mc. Pamfil; Sf. Mc. Valent, Pavel şi Seleuc; Cuv. Flavian
17 D Sf. M. Mc. Teodor Tiron; Sf. Mariamna; Sf. Împăraţi Marcian şi Pulheria

Duminica a XVII-a după Rusalii (a Cananeencii); Ap. II Corinteni VI, 16-18; VII, 1; Ev. Matei XV, 21-28; glas 4, voscr. 4

18 L Sf. Leon, Ep. Romei; Sf. Agapit, Ep. Sinadei
19 M Sf. Ap. Arhip, Filimon şi soţia sa, Apfia; Cuv. Mărt. Evghenie şi Macarie
20 M Sf. Leon, Ep. Cataniei; Sf. Agaton, Ep. Romei; Cuv. Visarion (Post)
21 J Cuv. Timotei; Sf. Eustatie, Ep. Antiohiei
22 V Aflarea moaştelor Sf. Mc. din Evghenia; Cuv. Atanasie, Talasie şi Limneu (Post)
23 S † Sf. Mc. Policarp, Ep. Smirnei; Cuv. Gorgonia
24 D †) Întâia şi a doua aflare a Capului Sf. Ioan Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului (Începutul Triodului)

Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameşului şi Fariseului); Ap. II Timotei III, 10-15; Ev. Luca XVIII, 10-14; glas 5, voscr. 5

25 L Sf. Tarasie, Arhiep. Constantinopolului; Sf. Mc. Alexandru şi Ipatie
26 M Sf. Porfirie, Arhiep. Gazei; Sf. Mc. Fotini; Sf. Teodor
27 M Cuv. Mărt. Procopie şi Talaleu (Harţi)
28 J † Cuv. Ioan Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea; Cuv. Vasile Mărt.; Sf. Sfinţit Mc. Nestor

Sarbatori nationale, locale si religioase

Despre Septuaginta
Traducerea Saptuagintei a avut loc în Alexandria la porunca regelui egiptean Ptolemeu al II-lea Philadelphos (283-246 i.Hr.), care dorea să extindă celebra bibliotecă din Alexandria astfel încât să includă înţelepciunea tuturor vechilor religii din lume. Deoarece greaca era limba oficială din Alexandria, Scripturile au fost în consecinţă traduse în această limbă. Filosoful Philon din Alexandria spune că un motiv al traducerii ar fi fost şi acela de a suplini uitarea limbii ebraice de către evreii din diaspora. Conform altei ipoteze, Ptolemeu însuşi s-ar afla la originea acestei iniţiative, din dorinţa de a cunoaşte codul de legi al unei comunităţi importante din Egipt, cum era comunitatea evreiască.
Scrisoarea lui Aristeas, este cea mai veche mărturie cunoscută despre originea Septuagintei, despre cum Ptolemeu a luat legătura cu marele preot Eleazar din Ierusalim şi i-a cerut să îi trimită traducători. Din fiecare din cele douăsprezece triburi ale lui Israel au fost aleşi câte şase traducători, ajungându-se astfel la numărul larg acceptat de şaptezeci şi doi.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

Viaţa profetului
Proorocul Zaharia fiind încă în robia babiloniană avea de la Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, darul proorociei. Pe vremea când se afla în Babilonia el l-a binecuvântat pe Salatiel, din tribul lui Iuda şi i-a prevestit că i se va naşte un fiu pe nume Zorobabel care va fi guvernator al iudeilor.
Proorocul Zaharia făcea parte din seminţia lui Levi; date exacte spun că era preot, dovada dând-o cărturarul şi istoricul Vechiului Testament Neemia în Cap. 12:16 în care se face genealogia preoţilor şi a leviţilor între anii 520 şi 335. Găsim „Zaharia, preot pentru casa lui Ido. Ido era bunicul lui Zaharia, după cum întâlnim în primul verset al întâiului capitol al cărţii lui Zaharia. Zaharia fiind contemporan cu preotul Agheu, au condus rezidirea templului din Ierusalim împreună cu Arhiereul Iosua şi cu Zorobabel, carturarii Ezdra şi Neemia. Ca şi proorocul Agheu, Zaharia a fost preocupat cu reînnoirea spirituală a poporului, care din cauza robiei babilonice ajunsese cu multe obiceiuri greşite. În perioada de la reîntoarcerea din robia babilonică până la Naşterea Mântuitorului, poporul a fost condus de arhierei.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase


Acest cuvios părinte de neam străromân s-a născut prin anii 365, în Dobrogea, numită pe atunci Sciţia Mică, la un loc ce-i păstrează numele din vechime până astăzi, „podişul Casian” şi „peştera lui Casian”. Localitatea Casimcea din judeţul Tulcea îi poartă, de asemenea, numele.
Provenind dintr-o familie distinsă, a urmat şcolile timpului, dar însufleţit de o arzătoare sete de desăvârşire duhovnicească, renunţă de tânăr la atracţiile deşarte şi înşelătoare ale vieţii lumeşti şi pleacă la Locurile Sfinte însoţit de prietenul său, Gherman. Aşa au ajuns amândoi călugări într-o mănăstire din Betleem. Întemeindu-se după cuviinţă în rânduielile vieţii chinoviale, adică de obşte, după modelul de viaţă al călugărilor din Palestina, Mesopotamia şi Capadocia şi simţind în el dorul de o mai mare desăvârşire, au hotărât să plece în sihăstriile Egiptului, la anahoreţii despre a căror îmbunătăţită viaţă duhovnicească auziseră. La acea vreme erau numeroşi pustnici în pustiul Egiptului, de pe vremea lui Avva Antonie. Ştim că Sfântul Antonie, fiind născut în anul 250, la 35 ani pleacă undeva în pustie. Către sfârşitul vieţii, undeva în anul 356, trece la cele veşnice lăsând în urma sa peste 25 000 de ucenici în pustiul Egiptului.

Citeşte mai mult...

Sarbatori nationale, locale si religioase

Pagina 3 din 7

3
Reclama_Otoprint