Dând să coboare şi ultima treaptă a modulului lunar, Neil Armstrong vede imprimate-n praful selenar nişte urme ciudate.
De opinci, parcă. Îngândurat, se depărtează niţel de modul şi dă să se apropie de un crater. Din crater apare un tip neverosimil în context: cu pălăriuţa mică, neagră şi chimir. Creatura întinde hotărât mâna către Armstrong:
- Servus, io mi-s Ion!
Astronautul, siderat, îl întreabă:
- Şi de unde eşti tu?
- Apăi din Sibiu, dară.
- Şi cu ce ai venit aici? continuă americanul.
- Cu brânză.

Alexandru Popa

Orasul