Furtuna Zarea o înghite,
Copacii nu mai vor Pământ…

Iar Eu, nici ca să-mi apăr Faţa
Îmi apăr Inima de Vânt!

Pământul, Soarele agaţă,
Şi Cerul, Stele nu mai vrea…

Iar Eu nici ca să-mi apăr Văzul…
Primesc în piept Icoana Ta.

Şi Ploaia stropii nu-i presoară,
Îi bubuie… şfichiuitor!

Iar eu n-aud decât o slovă:
Speranţa! „Praf Izbăvitor!”

O Toamnă frunzele-şi presoară,
Şi Timpul e sătul de ea.

Pernuţa buzei mă-nfioară,
Eu nu m-aş sătura de ea.

Luceafărul e o Veneră,
Şi Soarele al ei bărbat…

O dacă ai şti că fericirea,
Abia cu clipe ne-a scăldat…

Delia Plămădeală p.n.

Orasul