S-au împlinit 29 de ani de la cel mai grav accident nuclear din istorie produs la Cernobîl-UCRAINA.
Zona unde s-a produs tragedia este și acum afectată și expusă radiației. Din această cauză oamenii au fost nevoiți să-și părăsească locuințele, deși recunosc că le este dor de orașul în care s-au născut.
Reactorul numărul 4 de la centrala Cernobîl a explodat. Motivul: o combinație între un test nereușit și o echipă de specialiști fără experiență. A urmat un incendiu și o serie de explozii. Inițial, autoritățile au ținut totul în secret. Abia la 3 zile de la accident începe evacuarea populației. În total, 190 de tone de substanțe radioactive au ajuns la peste o mie de metri și au fost purtate de curenți. Pentru a opri emisiile radioactive, zona reactorului a fost acoperită în perioada sovietică de un sarcofag din beton, care oprește radiațiile. Cu toate acestea, mii de oameni s-au îmbolnăvit de cancer la plămâni sau cancer tiroidian.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 3,5 milioane de oameni, dintre care peste un milion de copii, au fost afectați de explozie. Totodată, suprafețe mari din Ucraina, Rusia și Belarus au fost, de asemenea, puternic contaminate de radiație. Autoritățile au instaurat o zonă interzisă, pe o rază de 30 de kilometri de la centrală, unde accesul este limitat. În anul 2000 Ucraina a închis definitiv centrala nucleară.

MĂSURI CE SE EXECUTĂ ÎN CAZ DE ACCIDENT NUCLEAR - URGENȚĂ RADIOLOGICĂ
Vă prezentăm câteva măsuri ce se execută în caz de accident nuclear. Din punct de vedere al urgențelor nucleare acestea pot fi clasificate în următoarele categorii:
- evenimente minore: ex. accidente industriale, medicale, rutiere și incendii;
- în care sunt implicate surse radioactive, pierderea de surse sau trafic ilicit cu surse de radiații;
- accidente la instalații situate în afara granițelor, dar cu efect transfrontier sau instalații aflate pe teritoriul țării;
- căderi de sateliți cu alimentare nucleară;
- accidente în care sunt implicate arme nucleare sau atacuri cu arme nucleare;
- atacuri teroriste sau amenințări privind utilizarea dispozitivelor explozive cu conținut de material nuclear sau radioactiv.
În funcție de tipul stării de urgență (urgență în exteriorul amplasamentului sau urgență generală), autoritățile locale vor activa planul de intervenție în caz de accident nuclear. Măsurile de protecție care se întreprind în asemenea situații sunt:
- adăpostirea;
- evacuarea;
- administrarea de iodură de potasiu.

Un mod de autoprotejare Împotriva iodului radioactiv este de a lua pastila de iodură de potasiu (KI). Pastila de KI este mult mai eficientă dacă este luată înaintea expunerii la iod radioactiv. În acest caz, pastila de KI poate asigura o reducere a dozei încasate cu 98%. Dacă este luată la 4 ore după expunerea la iod radioactiv, pastila va asigura o reducere a dozei încasate cu 50%. Administrarea de pastile KI trebuie făcută numai în cazul unei urgențe. Astfel de pastile vor fi disponibile și la Centrul de Primire pentru a fi distribuite.

MIJLOACE IMPROVIZATE DE PROTECȚIE PENTRU POPULAȚIE

Construirea unor mijloace simple utilizate pentru ieșirea din atmosfera contaminată:
1. Filtru cu cărbune
Dintr-un bidon de plastic cu volumul de 1 litru (spre exemplu cele folosite pentru sucurile din comerț) prin introducerea de rondele de hârtie de filtru sau sugativă, rondele de pânză și tifon, precum și mangal mărunțit, în straturi succesive, se poate realiza un filtru cu rezultate foarte bune pentru protecția respiratorie. Pentru utilizare, respirația se face numai pe gură, prin intermediul acestui dispozitiv.

2. Mască tip glugă
Gluga se confecționează din pânză groasă cu vizorul din folie de polietilenă cusut peste golul practicat în pânză în dreptul ochilor. În dreptul nasului și al gurii se face un buzunar, căruia, la partea superioară i se aplică o bucată de sârmă sau o bentiță de tablă cu care masca se va fixa pe nas după aplicarea pe față. Filtrul se realizează din 2-4 bucăți de postav și vată, cu grosimea de cca. 2 cm., care se coase în cruce și diagonale, peste care se toarnă (în funcție de gazul toxic pentru care se face protecția) una dintre soluțiile de mai jos. După umezire, filtrul se introduce în buzunarul practicat în mască.
Soluții pentru stropit filtrul:
- Împotriva bioxidului de sulf: 50g bicarbonat de sodiu în 100 ml. apă;
- Împotriva clorului: 50g tiosulfat de sodiu în 100 ml. apă;
- Împotriva acidului cianhidric: 10g sulfat de cupru (piatră vânătă) la 100 ml. apă;
- Împotriva hidrogenului sulfurat: 2g cloramină la 100 ml apă;
- Împotriva amoniacului: 50g acid tartric (sare de lămâie) la 100 ml apă. Acidul tartric se poate înlocui cu zeamă stoarsă de la 2-3 lămâi.

3. Mijloace improvizate din materiale aflate la îndemână
- dintr-un prosop înfășurat pe lungime în interiorul căruia se introduce vată, se umezește și se leagă la ceafă peste gură și nas pentru protecția căilor respiratorii;
- din fașe de tifon sau pânză, suprapuse, între care se introduce vată sau tifon din abundență și se umezesc, se aplică peste nas și gură și se leagă la ceafă pentru protecția căilor respiratorii;
- ochelari de protecție sau de vedere (în cazul celor ce folosesc în mod obișnuit ochelarii de vedere) pe ramele cărora se pune un brâu de vată pentru protecția ochilor;
- din pelerine de ploaie sau de pescar, din material de fâș sau plastic, din haine de piele sau pânză țesută foarte des, din folii de polietilenă (folosite pentru ambalarea diverselor obiecte sau la solarii, pentru protecția pielii. Hainele se vor închide până sub gât, se vor lega (strânge) cu sfoară sau elastic la manșete și mâneci, pentru protecția pielii;
- eșarfe, căciuli, șepci, prosoape peste care se pun folii sau pungi de plastic (dacă sunt disponibile) pentru protecția capului;
- cizme de cauciuc, cizme șold (de pescar), cizmulițe, galoși, șoșoni, bocanci de schi sau de iarnă, cizme și ghete de piele sau de înlocuitori pentru protecția picioarelor. Peste încălțămintea care nu este din cauciuc se trag pungi de plastic sau se înfășoară în folie de polietilenă.
- Mănuși din cauciuc, menajere, de vopsit sau de piele pentru protecția mâinilor și palmelor.

De reținut! Aceste mijloace nu oferă protecție dacă se stă în atmosfera contaminată mai mult de 3-7 minute. De aceea, cea mai bună metodă de protecție este părăsirea zonei contaminate. Mijloacele prezentate mai sus se pot folosi și în cazul contaminării radioactive.

Primăria orașului Otopeni
Inspector PSI – Protecție Civilă
Popa Cornel

 

Orasul