petroianuPetroianu Aurel Cristian
(1914-2012)

 

LĂSAȚI-NE PE NOI…

Despre cei morți, acolo… în război,
Voi nu puteți vorbi!... Lăsați-ne pe noi;
Pe noi cei ce-am scăpat cu viață, mai apoi,
Și suntem printre voi…

Noi martori suntem, știm prin ce-au trecut…
Clipa morții lor, întâi, pe noi ne-a durut…
Războiul ne-nfrățise atât de mult,
Că toți ne-ajutăm ca într-un legământ!...
………………………………………………………………….
Așadar, lăsați-ne pe noi să vorbim de ei,
În tot ce noi vom spune, vom spune cu temei.
Vom spune și cum e moartea în grozăvia ei,
Pe frontul de luptă, de vrei sau de nu vrei…
Ea este: crudă, oarbă, stupidă, uneori,…
De oboseală aluneci de pe cal,… și mori,
Sau ai călcat pe-o mină și de-odată zbori…
Și-apoi, pe pământ, cu trupu'mprăștiat… cobori…
……………………………………………………………………..

Vedeți!? Că nu-i ușor să vorbești de morții în război…
Aceasta, o putem face numai noi!...
…de iubiții noștri camarazi ce nu mai sunt cu noi,
Care ne-au lăsat, cu toții, un mesaj, către voi…
………………………………………………………………………
E atât de dureroasă amintirea lor…
Când îți revine'n minte privirea lor de dor,
De dor de a trăi, chiar fără-un picior,
Doar să se-ntoarcă acasă, la singurul fecior,
La soția lui dragă pe care o iubea;
La mama lui, bătrână, ce'n rugă'l pomenea;
La calul lui bălan, ce mult la el ținea;
La credinciosul câine, ce-atât îl aștepta…
……………………………………………………………………..
Cu lacrimile șiroaie, de mână ne strângeam,
La inamic, atuncea, nici-unul, mai gândeam…
Jurat-am fiecare, de-o fi să nu murim,
CUVÂNTUL NE VOM ȚINE, CA SĂ VĂ POVESTIM!...

01.09.2006
Maior (r) Aurel Petroianu

Orasul