Încă din fragedă copilărie ştim că basmele încep cu „A fost odată ca niciodată...”. Din fericire basmele devin poveşti de viaţă atunci când există dragoste pentru oameni şi pentru tot ceea ce-i face pe aceştia fericiţi.
Povestea noastră de viaţă pe care dorim să o relatăm aici începe cu dorinţa domnului primar Gheorghe Constantin Silviu de a antrena două generaţii aflate la capete diferite ale vieţii, în activităţi comune, de a transforma măcar pentru o zi, bunicii şi nepoţii în parteneri de joacă.
Odată lansată ideea, a şi apărut ZIUA PORŢILOR DESCHISE la CLUBUL PENSIONARILOR. O zi în care bunicii şi nepoţii de toate vârstele, au primit cu bucurie invitaţia de a petrece împreună o zi la joacă şi jocuri, o zi în care să predomine interacţiunea, bucuria şi de ce nu, apropierea de familie. Dacă, cel puţin pentru câteva ore am reuşit să aducem bucurie în sufletele oamenilor, atunci, cu siguranţă ne-am atins scopul.
Este dificil să descrii în cuvinte bucuria, libertatea, starea de fericire care au animat clubul nostru în această zi. Emoţiile sunt dificil de descris, de aceea vă voi spune povestea noastră în imagini; ele vorbesc de la sine despre bucuria de a fi bunic. Ziua a trecut plină de veselie şi bună dispoziţie. Copiii au învăţat de la generaţia experimentată diferite jocuri şi trucuri, au fost supravegheaţi de cunoscători la jocul minţii - şahul, şi antrenaţi la tenisul de masă.

Dar schimbul între generaţii s-a făcut şi dinspre aripa tânără către cei mai în vârstă atunci când cei mai mici i-au atras pe bunici în noile lor jocuri, cum ar fi fotbalul de masă sau monopoly.
Jocul de rummy a adus împreună mulţi bunici şi nepoţi. Nimic nu este mai frumos decât o zi de vacanţă petrecută împreună şi cu mare drag, atât de bunici, cât şi de nepoţii lor, la clubul pensionarilor din Otopeni.
Nici un joc nu a rămas nedesfăcut; asta era şi ideea. Scrabble, domino, cărţi, şah, table, „Nu te supăra, frate!”, monopoly, puzzle, rummy, toate au fost redescoperite de bunici împreună cu nepoţii lor.
Zâmbetul de pe feţele bunicilor şi bucuria nepoţilor, ne-au încălzit şi nouă inimile şi i-am simţit pe toţi ca pe o mare familie.
Am avut printre noi şi bunici adoptivi... acei oameni cu suflet larg care, chiar dacă nu au avut propria lor familie, au fost inimoşi şi cu mare drag alături de toţi ceilalţi. Pentru o zi, am avut în clubul nostru oameni care s-au bucurat de veselia celor mici, chiar dacă sufletul lor poate, plângea cu gândul la oamenii de care viaţa îi desparte. Dacă pentru câteva ore am reuşit să le luminăm sufletul, atunci şi noi, echipa clubul pensionarilor suntem fericiţi.
Miercurea este zi de dans clasic. Ritmuri de tango şi vals au răsunat în sală, copiii s-au alăturat vârstnicilor la ora de dans şi foarte încântaţi au încercat să danseze precum bunicii lor. Dar şi bunicii au fost puşi la treabă atunci când în sală a răsunat muzica modernă, iar ei au trebuit să facă faţă micilor dansatori.
Pe 24 Iunie a fost şi naşterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzâienele în tradiţie populară), dar şi ziua iei româneşti; aşadar o zi importantă pentru orice om care simte, iubeşte şi trăieşte româneşte. Tocmai de aceea mare ne-a fost bucuria când în jurul nostru am văzut o mulţime de ii romăneşti, portul nostru tradiţional purtat atât de bunicuţe, cât şi de nepoate.
Nimic nu este întâmplător în viaţă, şi de aceea bucuria pe care toţi cei prezenţi au resimţit-o petrecând câteva ore împreună este un semn că menirea clubului pensionarilor este atinsă, aceea de a crea un cadru relaxant şi nonconformist, un cadru în care pensionarii noştri să îşi descopere noi valenţe ale personalităţii lor, un mediu cald, familial, în care inimile se încălzesc şi grijile sunt lăsate la uşă.

 

Text/Foto: Manuela Formunda

Orasul