Unul din bunurile strategice ale economiei naționale prezente încă în patrimoniul statului îl reprezintă compania națională de transport aerian, TAROM. România este una dintre țările europene cu cea mai îndelungată și prestigioasă tradiție aviatică, iar piloții români sunt recunoscuți pretutindeni în lume datorită profesionalismului lor.
Însă în ciuda calității și siguranței zborurilor, TAROM, având manager privat străin, a încheiat anul trecut cu pierderi care însumează cifra de 120 de milioane de lei, cifră care se datorează politicii constant defectuoase a companiei. Astfel că, din cauza contractelor dezavantajoase pentru combustibil, catering ori servicii administrative pe care TAROM-ul le derulează de ani buni cu o serie de societăți care formează ceea ce se poate numi drept fenomenul „băieților deștepți din aviație”, din pricina renunțării la cursele long-curier care aduceau profit companiei românești, cât și din cauza unor costuri determinate de disproporția dintre personalul navigant și cel nenavigant, mult mai numeros, compania înregistrează constant pierderi financiare.


Recenta informație potrivit căreia 49% din acțiunile TAROM se negociază a fi vândute spre compania Turkish Airlines mi-a atras atenția din nou asupra a ceea ce înseamnă lipsa de substanță în politicile economice guvernamentale. Aviația reprezintă un domeniu strategic sub aspectul căilor de comunicații și al capacității unei națiuni de a se putea dezvolta socio-economic pe propriile picioare. În condițiile în care schimburile în interiorul țării s-au intensificat, deși nu avem o rețea coerentă de autostrăzi, transportul aerian fiind o sursă de intrare în țară și a investițiilor străine, mi se pare total eronat ca Guvernul României să ia în calcul vânzarea a aproape jumătate din acțiunile companiei publice de transport aerian. Și să nu uităm încă un factor important – creșterea constantă anuală a fluxului de pasageri din transportul aerian. Așadar nu privatizarea este soluția pentru TAROM, ci o politică de administrare transparentă care să restructureze eficient compania, să debirocratizeze sistemul intern al acesteia și în primul rând să renunțe la contractele păguboase cu diverse societăți intermediare care au căpușat sistematic TAROM-ul. Cât despre partea financiară, există și alte soluții de relansare decât vânzarea spre o companie mai mare precum Turkish a 49% care prin majorare de capital să treacă de jumătate din procentul acțiunilor totale, soluții precum ar fi scoaterea la vânzare pe piața de capital a unui procent minoritar de acțiuni ori o infuzie financiară din partea Exim Bank.
Cât despre aceste discuții de variante de privatizare a unei companii naționale strategice către actori din Orientul Apropiat ori din Orientul Mijlociu, părerea mea este că trebuie să fim mai atenți sub aportul intereselor geopolitice pe care respectivele țări le manifestă în plan internațional, mai ales acum, în contextul tragediei din Siria și Iraq.
În cazul în care Guvernul PSD condus de Victor Ponta va vinde 49% din TAROM spre Turkish Airlines, companie deținută de statul turc, executivul va da dovadă că nu a înțeles nimic din lecțiile dure ale guvernării Adrian Năstase și merge în linia continuării politicii comune mai multor guvernări de după 1989 de a înstrăina active naționale strategice spre companii publice ale altor state.
Oare când vor înțelege guvernanții români că a privatiza nu înseamnă a vinde activele statului român către alt stat, indiferent cum s-ar numi el?

Daniel Gheorghe
Deputat PNL

Orasul