MUZEU 1Între două repere temporale, cu profundă rezonanţă istorică şi patriotică la nivel naţional (29 iunie - Ziua Drapelului Naţional şi 26 iulie - Ziua Imnului Naţional), la 14 iulie Armata Română sărbătoreşte Ziua transmisioniştilor militari pentru că, la 14 iulie 1873, prin Înaltul Decret nr. 1303, domnitorul Carol I înfiinţa prima secţie de telegrafişti militari, ceea ce reprezintă actul de naştere al armei transmisiuni, redenumită în anul 2006 „comunicaţii şi informatică”.
Zilele Muzeului Comunicaţiilor şi Informaticii (M.C.I.), organizate pe 11 şi 12 iulie, s-au aflat acest an la a VIII-a ediţie, primele cinci desfăşurându-se la sediul Muzeului Militar Naţional „Ferdinand I” (M.M.N.), iar ediţiile 2013, 2014 şi 2015 la noul sediu M.C.I. inaugurat în urmă cu trei ani la 14 iulie. Voi prezenta pe scurt principalele repere ale devenirii sale istorice ca instituţie fundamentală de cultură şi educaţie, de păstrare şi promovare a tradiţiilor de luptă şi a valorilor materiale, cultural-istorice şi spirituale ale armei transmisiuni.
Actualul muzeu are ca precursor istoric „Expoziţia temporară de tehnică de transmisiuni veche” (folosită în cele două războaie mondiale) organizată în cazarma -Fort 3 Otopeni- cu ocazia sărbătoririi Centenarului armei transmisiuni în anul 1973, de către Centrul de Instrucţie al Transmisiunilor şi Regimentul 48 Transmisiuni sub coordonarea Comandamentului Trupelor de Transmisiuni şi cu sprijinul Muzeului Militar Naţional şi al Bazei de R.T.T.
O parte din tehnica de transmisiuni veche, accesoriile de uniformă, regulamentele, instrucţiunile, colecţiile de publicaţii, armele albe şi de foc etc. au fost selecţionate, preluate în custodie de la M.M.N. şi folosite pentru organizarea, în anul 1975 a „Muzeului regimentului” (muzeu de unitate) conform prevederilor regulamentare din acea perioadă.


Muzeul a fost afectat grav, practic distrus, la cutremurul din 4 martie 1977. Cu ce s-a putut recupera s-a reorganizat „muzeul unităţii” în acelaşi spaţiu [sala din spatele scenei sălii de festivităţi (12/7,5 m) cu un spaţiu tridimensional de expunere de aproximativ 200 m2, cu acces de pe terasa exterioară a pavilionului comandament].
Această situaţie, la o dimensiune mai redusă, s-a repetat la cutremurele din anii 1986 şi 1990 şi a culminat cu perioada 1990-1997, când, ca urmare a unei îndelungi perioade de degradare a obiectelor de patrimoniu şi a lipsei de preocupare pentru organizarea unui nou muzeu / sală de tradiţie, Muzeul Militar Naţional a decis retragerea întregului patrimoniu aflat în custodie la regiment şi C.I.Trs. (care s-a şi desfiinţat în acelaşi an).
În perioada 1998-2000, un colectiv de cadre, p.c.c., M.T.R. şi M.T., coordonat nemijlocit de noul comandant al unităţii, au desfăşurat activităţile de cercetare a fondului arhivistic militar, de recuperare şi restaurare a tehnicii şi materialelor de transmisiuni scoase din funcţiune, declasate şi casate (acesta din urmă s-a desfăşurat timp de peste 20 de ani) şi de indentificare a patrimoniului specific armei aflat în evidenţa M.M.N. (aproximativ 40-50 de repere, conform Buletinului M.M.N. / 2001).
Această acţiune, desfăşurată voluntar, dar cu multă pasiune şi sub coordonarea specialiştilor M.M.N. (muzeografi şi restauratori), s-a finalizat prin organizarea „Muzeului R.48 Trs.” în pavilionul „comandament”, la etaj, în 8 încăperi distincte, cu un spaţiu expozitiv mult mai generos, organizat pe secţiuni şi colecţii.
Detalii privind organizarea, funcţionarea şi patrimoniul acestui muzeu, conceput practic ca muzeu de armă, fiind şi singurul de acest gen din armată, se pot găsi în lucrarea „Un regiment pentru istorie” – documente, evocări, reconstituiri istorice – autor col. Ion Cerăceanu şi publicată de editura CTEA în anii 2001 şi 2007.
Acest muzeu, realizat într-o conceptie modernă şi în condiţiile muzeografice deosebite a fost inaugurat la 14 iulie 2000 cu prilejul sărbătoririi „Zilei transmisioniştilor militari”.
În anul 2008, ministrul apărării naţionale a aprobat în rezoluţie pe Raportul nr. A-4722 /14.04.2008, constituirea Muzeului Comunicaţiilor şi Informaticii ca filială a Muzeului Militar Naţional şi introducerea acestuia în statul de organizare al Centrului 48 Comunicaţii şi Informatică Strategice „fără încadrare cu personal la pace şi război”.
La 12 iulie 2013, în prezenţa ministrului apărării naţionale, şefului Statului Major General, a reprezentanţilor structurilor şi direcţiilor centrale ale M.Ap.N. şi S.M.G., a şefului Direcţiei Comunicaţii şi Informatică, a comandantului Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii, a şefilor structurilor de comunicaţii şi informatică de la C.F.A. şi comandamentelor de armă precum şi a tuturor comandanţilor unităţilor de comunicaţii şi informatică de la nivel regiment şi batalion (similare), a avut loc inaugurarea „Muzeului Comunicaţiilor şi Informaticii” (M.C.I.) transformat, reorganizat şi reamenajat într-un nou local (un pavilion distinct cu P+2+S şi un spaţiu exterior (platou betonat şi spaţiu verde) cu acces pentru public direct din stradă (vechea linie de centură).
În perioada 2008-2013, muzeul a funcţionat în spaţiile iniţiale, dar şi-a extins mult aria preocupărilor şi activităţilor specifice, în special în colaborare cu Muzeul Militar Naţional „Ferdinand I”. Dintre acestea, cele mai importante au fost: executarea cercetării fondului documentar şi arhivistic; publicarea unui mare număr de articole şi lucrări privind istoricul armei; continuarea completării colecţiilor de regulamete, instrucţiuni, manuale, tehnică, echipamente şi materiale de transmisiuni, medalistică, numismatică ş.a. (reconstituirea „Bătăliei pentru Bucureşti” la Bateria 1-2 Mogoşoaia de către grupuri de reconstituire din România, Bulgaria, Franţa şi C.48 C.I.S. în luna septembrie, 2006); organizarea „Zilelor M.C.I.” la sediul M.M.N. prin organizarea de expoziţie de tehnică, grupuri şi ateliere de reconstituiri istorice, standuri de carte şi expoziţii fotodocumentare permanente şi temporare privind istoricul armei transmisiuni; acest gen de activităţi şi cu mare impact la publicul de toate vârstele, au ajuns la cea de-a VIII-a ediţie, primele 5 ediţii desfăşurate la M.M.N., iar următoarele 3, din anul 2013 până în prezent, la sediul actual al muzeului din cazarma Fort 3 Otopeni.
Pavilionul în care este amenajat muzeul oferă condiţii excelente de expunere, într-un spaţiu arhitectural deosebit, ce se distinge prin frumuseţea arcadelor şi boltelor, prin ambientarea şi multifuncţionalitatea spaţiilor interioare şi exterioare care permit desfăşurarea unei game diverse de activităţi, de la expunere şi vizitare, reparaţii şi întreţinere, restaurări şi conservări, studierea şi cercetarea fondului documentar, până la activităţi de prezentare şi reconstituire a unor momente / evenimente istorice, dar şi sesiuni de comunicări ştiinţifice, vernisaje cu caracter aniversar / evocator / tematic, muzeul dispunând de o sală de festivităţi de 80-100 locuri.
M.C.I. ca filială a M.M.N „Ferdinand I” este realizat într-o concepţie muzeistică modernă, cu o structură tematică şi cronologică pe secţii / expoziţii şi colecţii distincte, cu un patrimoniu material şi spiritual singular în armată, prezentat la nivelul celor mai exigente principii metodologice şi tehnici muzeografice, ceea ce îi conferă statusul de lăcaş de istorie şi cultură militară, de educaţie patriotică, civică şi ostăşească unic în arma transmisiuni / comunicaţii şi informatică.
Funcţionând ca filială specializată a Muzeului Militar Naţional, Muzeul Comunicaţiilor şi Informaticii este dislocat la „periferia” Capitalei dar nu şi la „periferia” culturii şi civilizaţiei noastre, pentru că aici, în Otopeni, în ultimele două decenii au loc manifestări ştiinţifice, culturale, educaţionale şi sportive de înaltă ţinută ştiinţifică, artistică şi chiar academică; pentru că aici, în Otopeni, nişte oameni vizionari au pus bazele tuturor aşezămintelor necesare unei urbe moderne în care cetăţeanul se regăseşte cu toate nevoile sale materiale, spirituale şi religioase; aici, în Otopeni, sunt principalele porţi de intrare în Capitală - aeriană şi rutieră, internă şi internaţională. Aici, la margine de Bucureşti, ne întâlnim cu istoria la fiecare pas. Pe la 1884, boierul latifundiar Otopeneanu a primit de la stat despăgubiri pentru 47 ha de teren pe care s-a construit Fortul 3 Otopeni.
În 1895 Cetatea Bucureşti cuprindea 18 forturi şi 18 baterii intermediare legate între ele printr-o cale ferată şi o linie de centură rutieră (cu mult înainte ca edilii să stabilească necesitatea acestor elemente de infrastructură pentru o metropolă de dimensiunile Bucureştilor). De atunci, istoria a consemnat nenumărate acte şi fapte de sacrificiu şi eroism, mai cu seamă în timpul ultimului război mondial. De peste 130 de ani, cetăţenii din Otopeni trăiesc alături de garnizoana din cazarma Fortului 3 al Cetăţii, ulterior şi alături de alte comunităţi militare dislocate în această zonă de mare interes strategic pentru apărarea Capitalei.

VA URMA

General maior (r) Cerăceanu Ion

Orasul