încă o zi a mai trecut sub puterea apăsătoare a timpului şi te gândeşti cu incertitudinea unui copil în glas, "Oare cu ce mă va mai surprinde ziua de astăzi?". îţi pui întrebarea asta aproape obsesiv şi te gândeşti ulterior ce ai putea să faci să-ţi transformi ziua într-una specială. Poate Dumnezeu când tea creat, nu a vrut de la tine să fii închis permanent în nişte universuri compacte: al serviciului, al familiei, al responsabilităţilor, al îndatoririlor... tu nu vrei asta de la tine...şi vrei să faci ceva, dar ce?

Observi pe fereastră un copil ţinut de mânuţă de mama sa, care-i cară un ghiozdănel ce pare a fi unul de elev şi îţi dai seama că astăzi este începerea noului an şcolar, astfel că vrei ca azi, chiar şi pentru o zi, să "evadezi"...

îi telefonezi şefului şi îi spui că îţi conduci nepoţelul la deschiderea primului său an şcolar, deşi tu nu ai un nepot, nici măcar un copiL.şi te gândeşti ulterior să faci ceva şi în privinţa asta.

Nu te mai întâmpină aceeaşi şcoală, cu pereţi fumurii, geamuri vechi şi zăbrelite, ci una nouă şi luminoasă pregătită să-şi deschidă porţile unor noi "cuceritori". îţi atrag atenţia lacrimile din ochişorii unei fetiţe ce abia duce după ea un ghiozdănel viu colorat şi îţi aminteşti de prima ta zi de şcoală, când cu greu ţi-ai desprins mânuţele încleştate de gâtul mamei şi te-ai îndreptat cu paşi firavi către intrarea în şcoală, unde o doamnă cu zâmbet cald te aştepta în prag, alăturându-se ţie, din ce în ce mai mulţi alţi "cercetaşi", în ceea ce începea pentru voi...o continuă aventură a cunoaşterii.

îţi aduci aminte că în sânul şcolii, tu erai Alice într-o ţară a minunilor a ta, unde timpul devenise obiectul tău preferat de joacă. îţi plăcea să iei parte, înarmat până în dinţi, la bătăliile dacilor cu romanii, erai prieten cu Napoleon şi duşmanul lui Hitler, ai făcut parte din echipajullui Columb, când a descoperit Lumea Nouă, te teleportai dintr-un colţ al Pământului la celălalt, cât-ai spune "nord- sud", sau furai cot - Ia - cot cu Nică, cireşele tuşii Mărioara...aventurile tale nu se încheiau şi pe an ce trecea, noi şi noi alte porţi către alte timpuri şi locuri ţi se deschideau în faţa ochilor...trebuia doar să ai curaj să le explorezi.

Atenţia îţi este îndreptată ulterior către un colţ umbrit al curţii, unde vezi în figurile unor tineri liceeni acelaşi entuziasm şi plăcere de revedere, pe care o aveai şi tu cu ceva mai mult timp în urmă alături de colegii tăi, de care te legau amintiri frumoase, închegate de-a lungul anilor petrecuţi în "ţara minunilor".

O lacrimă îţi inundă privirea în cele din urmă şi te întrebi: "Dacă scriu Timpul cu literă mare, dacă îl voi respecta, pentru că ştiu că-i place, pentru că nu îmi mai permit să-l supăr şi am fi din nou prieteni, ar opri ceasul când aş vrea eu...l-ar întoarce când aş vrea eu?" ...dar Pălărierul nebun este doar un personaj fictiv de poveste şi rămâi doar cu o întrebare retorică şi regretul anilor trecuţi.

Echipa Info Otopeni

Orasul