în ultimii ani am asistat la o decădere absolută a nivelului de producţie a programelor televiziunilor româneşti. Astăzi sunt la putere ştirile senzaţionaliste, astfel că televiziunile noastre se înghesuie să ne prezinte faţa hidoasă a existenţei noastre zilnice.
De la urâţenia absolută a programelor tv de dinainte de 1989 care erau o compoziţie totală de minciuni în mijlocul cărora răsăreau figurile sinistre ale "tovarăşulu V' si ale "tovarăşei", astăzi avem de-a face cu o altfel de urâţenie prezentă în mass-media românească: promovarea până la absurd a scandalului de orice fel ar fi, indiferent dacă este vorba de o dispută între 2 abonaţi ai unei şezători politice televizate, ori între două piţipoance tunate şi obosite de multă muncă de marketing specifică profesiei lor de bază.
Libertatea de exprimare este probabil cel mai mare dar al ultimilor 20 de ani, iar comentariul de faţă face parte dintr-un registru total diferit, acela al criticii privind starea de dezagregare socială a poporului român la care asistăm cu toţii zi de zi şi a lipsei de repere, valori morale şi de ierarhii adevărate în actuala societate în care trăim cu toţii. Aşadar nu mass-media poartă vina acestor fenomene, şi nici mass-media nu este cauza lor, ea ne arată doar ceea ce este o radiografie a unui spaţiu public umplut de murdărie şi marcat de lipsa valorilor care duc o comunitate pe un drum ascendent.
Presa scrisă şi audiovizuală nu face altceva decât să ne prezinte fotografia zilnică a manelei infecte în care începem să ne zbatem. Toată această stare de nestare îşi are printre principalele sale cauze, pe lângă transformările sociale postcomuniste şi eşecul tranziţiei prelungite alături de hibridarea socială din timpul regimului totalitarist, şi o altă cauză: înaintarea plină de tupeu şi iute a mahalalei spirituale şi materiale către centrul geografic, imaginar şi social al lumii în care trăim.
Faptul că non-valorile mahalalei, ale marginii pline de frustrări au ajuns etalon nu face decât sa întregească acest tablou al unei societăţi cu fundul în sus. Trăim într-o ţară în care artiştii de marcă sunt hărţuiţi de fisc cu plata a totfelul de impozite aberante, în timp ce maneliştii încasează sume grele la negru. Din păcate avem de-a face cu o societate care încurajează din ce în ce mai mult "şmecheria", o formă de eludare a normelor de conduită, specifică persoanelor lipsite de educaţie şi dotate cu un intelectsub-mediu.
Am ajuns să punem semnul egal între inteligenţă şi această trăsătură versatilă şi producătoare de pagube. Să luăm un exemplu: ce produce un şmecher pus într-o funcţie înaltă? Multe ţepe şi scandal non-stop, deci opusul reuşitei şi al performanţei.
Cu ce se hrăneşte aceasta stare de fapt? Cu vrajbă, cu minciuni şi cu instigare la distrugerea persoanei celui care nu este de aceeaşi părere cu "şmecherul".
Aşadar diferenţa dintre efectul unei filoxere asupra viţei-de-vie, efectul unui gândac de Colorado asupra unui cartof, este similar cu efectul unui "şmecher", asupra unui grup ori a unei comunităţi.
De aceea omului ise creează automatismul de a cere urâţenie, de a se hrăni cu răul din jur, deci de a-L alunga pe Dumnezeu cât mai departe de el şi a se bucura de efectul "capra vecinului" şi a se hrăni încă o zi nu din ceea ce are în cămară, ci din necazurile aproapelui său. Trăim nişte vremuri în care românii sunt învăţaţi să creadă că sunt exact opusul a ceea ce sunt ei de fapt şi a ceea ce i-a consacrat istoria. De aceea, răul în direct latva devenit substitut al traiului decent şi al vieţii depline, scandalul şi mizeria adusă de el devin teme de dezbatere, deontologi crescuţi la colţul străzii vin să ne comenteze zilnic de ce cutare personaj public nu a verticalizat jocul la mijlocul terenului şi de ce efectul razelor de lună asupra galoşilor de gumă este direct proporţional cu raportul dintre cota unică de impozitare şi impozitul progresiv.
Dacă stăm să analizăm un buletin de ştiri, de pildă, ajungem practic să observăm că trăim într-o ţară a ştirilor de ultimă oră, într-o ţară în care viaţă fiecăruia dintre noi atârna de ultimul "incident neferict" din ultimul cătun şi în care problemele sociale se rezolvă simplu şi direct cu un scuipat limpede aplicat pe frunte.
Avem de-a face cu promovarea unei contraelite formate din elemente marginale, deseori rezultate din "diversitatea" unei societăţi, ca să ne exprimăm "corect politic". Cât despre diversitate, orice făptură măcinată de instincte primare este astăzi o manifestare de cultură, ne scăldăm într-un spaţiu contra-valoric în care orice expoziţie de desene pe şuncă presată ori orice parabolă la cea mai cenzurată poveste din istoria literaturii româneşti reprezintă gesturi de cultură demne de pus în ultimul manual alternativ destinat elevilor de şcoală generală ori liceu alături de alte teme demne precum istoria emisiunilor tv pe tema marelui cutremur care întârzie sa vina, ori consumul de pufuleţi la populaţia înregimentată în cadrul companiilor transnaţionale.
La noi dacă nu apari public ajungi să nu exişti, acesta este noul mers în subcultura zilelor noastre, experimentul este grotesc, practic noi ne aruncăm ca societate în braţele unui pseudomodel, devenim orice altceva decât suntem proiectaţi să fim, ajungem să fim români doar lingvistic şi câteodată nici măcar atât
Astăzi dă bine să mediatizezi tot: că faci un jaf, că te înscrii în singurul partid care ţine cu dvs, cu oamenii simpli din această ţară, că fugi de acasă, că eşti invitat la o petrecere de "fiţe" într-un club fireşte de "fiţe", că participi la un priveghi, că te enervează "unii mulţi" care nu sunt de acord să fii tu şeful lor, că eşti prins beat la volan, că ai găsit piatra filosofală ori că vrei să-ţi schimbi perechea de silicoane puse la Paris cu cea adusă "la kil" de vărul de la Milano trebuie să te ştie lumea. Altfel nu se poate. Pai nu-i aşa, cum spunea poetul cândva? "Nu cumva,
La noi sunt codrii verzi de brad Şi mulţi băieţi care au treabă?"
P.S.: Că tot vorbeam de mediatizarea pe baza valorilor individului şi a meritelor acestuia, vă invit săfaceti o încercare:
-lntraţi pe "iutup"si daţi la "căutare"- "Otopeni" şi veţi vedea cine apare................................
Distracţie plăcută! Text: Gheorghe Andrei Daniel