Fragmente dintr-o lucrare (pseudo) ştiinţifică anonimă, descoperită într-o arhivă şcolară

La ce i-ar fi folosit această lucrare autorului ei, este foarte dificil de precizat.

În ce masură o socotea ştiinţifică, iarăşi e greu de spus.

În ce împrejurări a fost descoperit manuscrisul? Imposibil de lămurit. Vechimea ? Autorul? Tot atâtea enigme...

Cert este că, îngălbenit de timp şi ros de şoareci, documentul emană semne de întrebare mai ceva ca aromele irezistibile de pizza. După patru capitole din care au rămas intacte doar titlurile (I: Hominizii primei glaciaţiuni/ II: (lipsă text) / III:Homo primigenius/ IV :Homo sapiens) urmează un scurt fragment de capitol V, pe care îl reproducem în cele ce urmează ...

,, Nu se ştie (text ilizibil din cauza unor pete de ceară , se pare) ...dar este sigur că Homo Didacticus a apărut (document rupt)..

Inteligent şi autoritar, traversează epocile sub privirile admirative şi temătoare totodată ale învăţăceilor săi, ţinând sub braţ, diferit şi totuşi acelaşi, nelipsitul catalog de consemnare a acestora. Anatomic vorbind, nu se deosebeşte de speciile anterioare.

Cercetătorii nu-şi pot explica totuşi ipoteza cu totul stranie (subliniat cu roşu de două ori şi cu semnul exclamării ) ca Homo Didacticus ar fi...lipsit de inimă . ( semn de întrebare şi semn de exclamare). Se bănuieşte că această teorie ar fi fost lansată ca diversiune, de o serie de învăţăcei din specia Mediocrus (Repetentus şi Corigentus Inferiorus).
Spre deosebire de aceştia, specia de învăţăcei Eminentus Superiorus consideră că Didacticus are ... inima de aur (dublu semn de exclamare), ipoteză ce pare mai apropiată de adevăr, date fiind desenele rupestre care-l înfăţişează cu un nimb de o strălucire uimitoare în jurul capului şi în zona toracică -partea stângă.
Homo Didacticus nu este o specie pretenţioasă, putând supravieţui în condiţii deosebit de vitrege, cărora alte specii, în prezent dispărute sau pe cale de dispariţie, nu le-au făcut faţă : locuinţa austeră, vestimentaţie simplă, hrană frugală, resurse financiare la limită. (Rând scris şi tăiat)
În general, Homo Didacticus este sociabil, paşnic. Î
n ultimele secole, însă, cercetătorii au semnalat o rezistenţă scăzută la stres, ca urmare a confruntării cu specii mutante de învăţăcei, agresive şi îndărătnice în ale studiului şi educaţiei, denumite ştiinţific Discipulus Mediocrus (subspeciile Corigentus şi Repetentus ), din clasa vertebratelor inferioare.

S-au semnalat, de-a lungul diferitelor epoci (vezi sursele bibliografice XX şi XXI anexate) cazuri stranii de agresivitate asupra lui Homo Didacticus, încă neelucidate, multe atribuite speciilor Discipulus amintite anterior : exemplare Didacticus zidite în adâncuri tainice de peşteri sau livrate prin reţele clandestine de traficanţi triburilor canibale de aiurea, căzute în mod inexplicabil victime felinelor mari înfometate, sau zăvorâte în cuţtile unor circuri ambulante, după unele surse documentare asupra cărora preferăm să păstrăm tăcerea."

Din pacate, aici se întrerupe textul.. Filele următoare, abia atinse, s-au spulberat într-un praf de fineţea polenului, înainte să fi fost copiate.
Ce păcat...! Cine a văzut manuscrisul spune că el conţinea informaţii preţioase, desene ciudate, hărţi şi scheme, indicii asupra unor locuri misterioase unde, nedescifrate, vor rămâne pe vecie nedesluşite, marile taine ale ciudatei şi atât de interesantei specii...
Homo Didacticus.

Orasul