Trupa “The Bombons” este un proiect initiat de Primaria Orasului Otopeni si a Centrului Cultural „Ion Manu” in 2009. “Am considerat ca este momentul sa aratam oamenilor ca orice copil care are acea “samanta” de dansator in el, sub indrumarea noastra, poate deveni campion”.
La preselectia organizata in Otopeni, pentru aceasta trupa s-au prezentat peste 60 de copii. Impresionat de numarul mare de doritori am decis sa le acord o perioada de proba de 6 luni, dupa care am inceput sa selectez si sa tot selectez pana s-a ajuns la numarul actual de 8 dansatoare. Acum dupa performanta pe care au realizat-o, se pot numi dansatoare. Pregatirea lor nu a fost deloc simpla deoarece stiam la ce nivel se danseaza in strainatate si de aceea au urmat un program riguros de antrenamente, in care pe langa partea de dans in sine, am pus foarte mare accent pe partea de mobilitate si acrobatie.
In 2010 am reprezentat Romania, pentru prima data in istorie, la Campionatul Mondial Hip Hop International in Las Vegas, unde pot spune ca mi-am intarit dorinta de a face performanta cu “The Bombons”. Acest lucru s-a intamplat cand am vazut cum danseaza copiii la varsta 7-12 ani, din strainatate. Dupa ce m-am intors acasa le-am comunicat decizia mea de a participa in 2011 la HHI Romania, de unde a inceput si marea pregatire a lor ca si trupa, ca dansatoare si ca sportivi de performanta, cu antrenamente mult mai dure, cu ore mult mai multe petrecute in sala de dans, si cu o duritate si seriozitate mult mai mare din partea mea. Nu le pot reprosa nimic, avand in vedere sistemul spartan pe care l-am impus in ultimele 6 luni, pentru ca fetele au rezistat si s-au comportat exemplar. Lucrurile nu au fost intotdeauna usoare, au existat si momente de cumpana, accidentari, una din fete a lesinat in sala, chiar, dar multumesc Domnului ca am trecut peste aceste lucruri cu bine, si am continuat pregatirea, asa cum trebuie.
Cele mai dificile momente din aceasta perioada au fost reprezentate de ultima saptamana de pregatire, cand repetitiile au durat minimum 3 ore si maximum 10 ore/zi. Desi eram epuizati atat fizic cat mai ales psihic, am continuat in felul acesta pana la ultimul antrenament, atunci cand totul a iesit exact asa cum ne-am propus. Pe langa emotiile si trairile de la Brasov, pot spune ca la inviorare de dimineata din fata hotelului, am avut un soc maxim cand una dintre dansatoare a lesinat. In momentul acela am crezut ca toate visele noastre s-au spulberat;dar exact ca in filmele cu “happy end”, fata si-a revenit si a avut cea mai buna prestatie de pana atunci. Dupa ce s-au calificat in finala, presiunea asupra mea crestea cat vedeai cu ochii, pentru ca prin privirile lor de copii nevinovati se strecurau intrebari de genu: oare vom castiga?/ tu ce crezi, meritam sa castigam?/ daca nu ne iese show-ul?/ sper sa ne iasa acrobatiile…/, intrebari care imi puneau si mie anumite semne de intrebare, iar teama de a le vedea plangand de suparare ma termina psihic. In acele momente nu poti decat sa te rogi si sa speri ca munca ta va fi apreciata de cei din jur si copiii tai isi vor indeplini visul de a urca pe cea mai inalta treapta a podiumului.
Dupa anuntarea rezultatelor pot spune ca am trait cea mai mare realizare din punct de vedere profesional, pentru ca ele erau cea de-a treia generatie de campioni pe care o cresteam ,celelalte doua nefiind copii, asa ca in acel moment am simtit ca prind aripi, am simtit ca levitez, nimic din jurul meu nu mai conta, doar faptul ca le vedeam razand si plangand de bucurie in acelasi timp. M-au facut sa radiez de fericire, iar scopul atins m-a facut sa realizez ca oricate ore as munci, m-as stresa si as plange in sala de repetitii, acest moment face ca totul sa merite.
Ma bucur ca am reusit sa le imprim fetelor o mentalitate sanatoasa, de invingator, si ma bucur ca au inteles ca doar prin multa munca iti poti indeplini visele de campion. „Multumim Domnului Primar Gheorghe Silviu si Domnului Director Marian Ghenea, fara sustinerea si indrumarea acestora probabil acest proiect nu ar fi ajuns acolo unde este acum. Sunt cel mai mandru “TATIC” din lume. Am 8 copii care mi-au demonstrat ca impreuna putem realiza orice.
Scris de STANCIU ALEXANDRU (MOTANU’)