Când apare al doilea copil, părinții se confruntă cu tot felul de dileme: cum o să îi explic că  îmi crește burtica? Cum o să îi spun că vom fi mai mulți ? Cum o să primească vestea?
Fie că e al doilea, al treilea  sau al patrulea copil, pregătirea celorlalți copii pentru un frățior poate fi dificilă. Când și cum să îi spuneți copilului poate declanșa o mulțime de reacții din partea lor. Bineînțeles că vă doriți ca ei să primească vestea într-o lumină pozitivă, de aceea nu ar strica puțină pregătire pentru conversația pe care o veți avea cu ei.

Când să le spuneți?
De cele mai multe ori, ideal este să vorbiți cu copilul cu relativ puțin timp înainte de a sosi copilul. Dacă le spuneți înainte cu 6, 9 luni nu prea au noțiunea timpului dacă sunt mici. Cel mai bine este să corelați data sosirii cu elemente concrete, pe care ei le recunosc. De exemplu: când vei lua vacanța la grădiniță, sau când vor cădea frunzele, sau când va fi ziua bunicului, etc.
Dacă copilul este mai mare, îi puteți spune mai devreme, iar dacă e la pubertate/pre-adolescență puteți să îi spuneți imediat ce sunteți siguri ca veți avea un copil. Faptul că vor fi primii care știu, va însemna că sunt respectați, luați în serios și  va face bine stimei de sine.



Ce să le spuneți?
Vârsta copilului vă poate da indicii despre cum veti face anunțul și ce îi veți spune copilului. Este important să-i dați copilului cantitatea de informații pe care o cere și căreia îi poate face față. Un copil mic 0-3 ani probabil va dori să știe cum va crește frățiorul în burtica mamei și cum va ieși, cât va fi de mare, etc. Un preșcolar și școlar mic va vrea să știe mai mult despre viața intrauterină, despre ce se întâmplă acolo „în burtica mamei”. Apoi vor dori să afle cat mai multe despre reproducere, sexualitate, viața de familie. Acum poate fi o ocazie bună de a discuta toate astea cu ei.
Anunțul trebuie să fie simplu: „Vei avea un frățior sau o surioară” sau: „O să avem în familia noastră un bebeluș”

Cum va primi copilul vestea?
Pentru a ști cum să pregătiți copiii, noi, părinții trebuie să știm mai întâi de toate ce simt copiii când aud că vor mai avea un frațior.
Nașterea unui copil poate fi eveniment de familie asociat cu emoții mixte ale fraților.  Pe de o parte ei ar trebui să fie mândri cu noul lor statut de frați, surori mai mari.
Aceste sentimente pozitive sunt umbrite de îngrijorările legate de schimbările ce se vor petrece în familie în legătură cu noile roluri. Vor fi înlocuiți sau abandonați? Cât de multă atenție și dragoste vor mai primi?
În ciuda acestor îngrijorări, copiii mici, acum în rolul de frați mai mari, rareori exprimă direct ceea ce simt. Dar dacă știți cum să ascultați dincolo de cuvinte și acțiuni, puteți vedea ce este în mintea lor, chiar înainte de naștere.
În prima etapă copiii se bucură că mămica este din nou însărcinată. Dar pe măsură ce burtica va crește și părinții se concentrează pe nașterea copilului, atitudinea fratelui cel mare se schimbă. Apoi, devin geloși și ar vrea să le facă rău. Sunt sentimente ambivalente, pe care le trăiesc copiii cei mici la venirea unui nou copil în familie.
Așa că, să nu vă mire dacă, după câteva zile sau săptămâni o să fiți întrebați când îl duceți pe copil înapoi de unde l-ați adus. Câteva idei de care să țineți cont:
- inițial se bucură pentru că e și bucuria părinților la mijloc, se gândesc că vor avea un partener de joacă, dar sosirea unui bebeluș, aduce gelozie si durere. E dureros pentru un copil să împartă dragostea unui părinte.
-a împărți înseamnă să primești mai puțin, ca atunci când tai mărul în 2 sau împarți o lamă de gumă
- pe măsură ce crește burtica mamei, suspiciunile copilului cresc. Copilul observă că, deși frățiorul nu a sosit încă, el i-a acaparat deja pe părinți. Mama este mai obosită și nu mai e așa de disponibilă. Tatăl e mai atent cu mama și nu mai e dispus să participe la așa de multe activități.
- un nou-născut reprezintă o amenințare la adresa siguranței copilului. Primul născut care nu și-a împărțit părinții cu nimeni, privit de părinți ca fiind fără asemănare, deodată se trezește că mai apare cineva, deci nu mai e pe „tron”, iar fericirea lui se sfârșește...
- dacă diferența între copii este mare - 8-12 ani, cei mari se simt jenați, că părinții lor „bătrani” mai fac sex și cum vor apărea ei în fața grupului de colegi.
De toate acestea trebuie să fie conștienți părinții pentru a ști cum să îi abordeze.
Marele moment - sosirea bebelușului acasă
Puteți să organizați sosirea copilului în mai multe moduri - fie merg tata și copilul să o ia pe mămică, fie merge numai tata și frățiorul/surioara cea mare așteaptă acasă cu bunica, sau poate sosi acasă de la bunici, după ce a sosit bebelușul. Asta hotărăște fiecare familie, cum i se pare mai natural.
După sosirea acasă și prezentarea bebelușului, reacțiile pot fi de surpriză, bucurie dar și dezamăgire. Copilul se află într-o stare de ambivalentă emoțională. Este bine ca mama să stea un pic cu frățiorul cel mare și să îi acorde toată atenția. În timpul acesta se poate ocupa de bebeluș tatăl, bunica, etc.
Ce trebuie să facă părinții: pot să îi explice câteva elemente de siguranță - să nu atingă copilul în zone ale capului sau altele care-i pot face rău. Să se joace sau să îl hrănească pe bebeluș numai cu asistență. Puteți include copilul cel mare în activitățile de hrănire - să țină biberonul, activități de joc - să îi cânte înainte de culcare, etc., orice vedeți că poate să facă față și nu constituie pentru el o „corvoadă”, ci o face cu plăcere.
Orice semne de gelozie sau de agresiune luați-le în serios. Explicați copiilor că nu au voie să îi facă rău, să îl rănească pe cel mic proaspăt sosit în casă.
Opinia specialistului
Cum pot să facă părinții o bună prezentare a situației în așa fel încât cei mari să traverseze criza venirii unui copil în familie cu bine?
Când se anunță venirea copilului pe lume, fratele/sora cea mică se bucură, nu știe ce o așteaptă. Părintele ar trebui să nu se lase „păcălit” de aceasta atitudine entuziastă și să aducă copilul cu picioarele pe pământ.
De exemplu, poate să-i spună așa (dupa Haim Ginott - „Între părinte și copil”):
«Uneori fratele tău o să fie distractiv, alteori o să ne facă necazuri. Uneori o să plângă și poate să fie o pacoste, o să facă pe el sau o să ude pătuțul. Va trebui să-l schimb, să-l spăl, să-l hrănesc, să am grijă de el, iar tu s-ar putea să te simți dat/ă deoparte. Sau s-ar putea să fii gelos/geloasă. Ba chiar să îți treacă prin minte: „Nu mă mai iubește... acum iubește doar bebelușul... ”. Când ai să simți asta, să vii la mine și eu o să-ți dăruiesc iubire în plus, ca să nu fii speriat/ă. Atunci vei ști că te iubesc».
Unor părinți le e teamă de o asemenea abordare, pentru că se gândesc să nu le bage în cap copiilor anumite idei periculoase. De fapt aceste idei nu sunt noi pentru copil deloc. Ceea ce spun  părinții este de fapt întelegerea unor sentimente ale copiilor deja prezenți în familie. Dacă spui cu voce tare despre ce simt copiii, aceștia nu se vor mai simți vinovați pentru că gândesc așa, își vor da seama că ceea ce simt ei sunt sentimente pe care și ceilalți le-au experimentat și le pot înțelege. Mai mult, este de fapt o cale către intimitate în relația pe care o aveți cu el. Orice copil este predispus să simtă furie și resentiment față de bebelușul nou născut.
Cel mai bine este să-și exprime angoasa și nu să sufere în tăcere.
Cum detectați semnele geloziei/rivalității între frați?
Două din cele mai comune semne sunt regresia emoțională și fizică. De exemplu, încep să își sugă degetele sau să facă pipi pe ei, deși au învățat să facă la oliță. Această regresie se petrece din cauzatemerii celei mai mari a unui copil - „Mă vor abandona părinții”. Cu timpul, pe măsură ce cresc, își vor reveni și se vor reacomoda cu noua situație.
Diferența de vârstă dintre frați înfluențează și numărul și natura regresiei asupra celuilalt copil. Dacă diferența este mică și fratele cel mare este în perioada când se luptă să se simtă confortabil departe de părinți, semnele regresiei vor fi mai intense la apariția fratelui.
De asemenea, frații cei mari vor avea așteptări nerealiste pentru noii sosiți. Își imaginează că vor avea mai degrabă un nou partener de joacă, nu un bebeluș, că se vor putea alerga prin casă si vor merge cu tricicleta.
Copiii care frecventează grădinița vor suporta mai bine venirea fratelui, decât cei care stau acasă. Asta se întâmplă pentru că acolo au un spațiu pe care nu trebuie să-l împartă cu fratele cel mic.
Cum gestionează părinții rivalitatea între frați?
Amintiți-vă că îngrijorarea fundamentală a copiilor din etapa copilăriei mici este că va fi abandonat de părinți, în esență pentru un „model nou”, mai bun. Aceasta este o temă pe care părinții ar trebui să o aibă în vedere permanent, chiar dacă fratele mai mare nu exprimă direct asta.
Sfaturi pentru părinți ce v-ar putea fi de folos la sosirea unui copil:
·    Dacă este posibil, nu folosiți aceleași pătuțuri pentru ambii copii, mai ales dacă pe cel mare     l-ați transferat deja în pat. În caz că e prea costisitor, schimbați ceva la el sau faceți schimb cu altcineva care este în aceeași situație.
·    La fel se întâmplă și cu păturile sau hainele. Dați-le copilului cel mare și spuneți-le că le pot păstra pentru ei, nu e nevoie să le dea celui mic.
·    Puneți la îndemână pozele de familie, cu copilul cel mare și întreaga familie. Aceștia pot avea la vedere pozele cu întreaga familie, și îi dau un sentiment bun, că sunt alături cu toții, deși mama poate fi la maternitate să nască.
·    Încercați să faceți o carte a copiilor cei mari. Uitați-vă la poze și spuneți-le istorioare vesele despre cum s-au născut, despre sosirea lor acasă. Spuneți-le cât de mult plângeau, cum și cât mâncau, când dormeau. Aceste povești le vor permite să se simtă speciali și să îi pregătească pentru venirea frățiorului bebeluș acasă.
·    Încercați să mențineți ritualurile de familie în timpul maternității. Chiar lucruri mici, cum ar fi mesele în familie la aceeași oră, îi vor face pe copii să se simtă în siguranță în acest context al schimbării.
·    Acordați iubire țintită copiilor, nu în același fel. Accentul să cadă pe calitate, nu pe cantitate. Copiii nu se pot iubi la fel. Dacă petreceți câteva clipe cu copilul, fiți implicați pe deplin. Dacă ieșiți în oraș cu copilul, nu vorbiți de ceilalți. Atenția nu trebuie să fie împărțită, pentru ca momentul să devină memorabil.
·    Evitați să spuneți: „Anul ăsta nu putem să-ți cumpărăm… din cauza bebelușului avem cheltuieli mai mari…”.
Mai mult decât orice sfat - PUNEȚI-VĂ ÎN LOCUL COPILULUI și purtați-vă așa cum v-ar plăcea să se poarte cineva cu voi ca să vă simțiți iubiți la fel de mult ca și înainte de apariția celuilalt copil!

Text: Psiholog Luminița Spiridon
Centrul Medical Otopeni
Tel. 0722 246 307; lumi.spiridon@yahoo.com

Sport, sanatate