Sarbatorile religioase ale lunii Decembrie

SFÂNTUL IERARH NICOLAE - 6 DECEMBRIE

Sfântul Ierarh Nicolae este sarbatorit pe  data de 6 Decembrie. Cel între sfinti, parintele  nostru Nicolae a trait pe vremea împaratilor  Diocletian si Maximian. Mai întâi a stralucit prin  vietuire calugareasca; iar pentru viata lui  îmbunatatita a fost facut arhiereu. Dar pentru ca sfântul propovaduia cu îndrazneala credinta în  Hristos a fost prins de mai- marii cetatii, a fost  batut si chinuit, apoi aruncat în temnita,  împreuna cu alti crestini.

Când marele si binecredinciosul împarat  Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împarat  al romanilor, au fost eliberati din legaturi toti cei  închisi si, odata cu acestia, si Sfântul Nicolae, care  s-a dus în Mira Lichiei. Nu dupa multa vreme a fost  întrunit de marele Constantin, cel dintâi sinod de  la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae.  
Sfântul Nicolae a facut multe minuni, asa cum arata si istoria vietii sale. A  izbavit de la moarte pe trei barbati napastuiti pe nedrept. Pe când acestia erau în  închisoare, au aflat de timpul când aveau sa fie omorâti si au chemat pe sfânt în ajutor;  i-au pomenit de binefacerile ce le facuse cu altii, cum izbavise de moarte pe alti trei  barbati din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor si gata spre aparare, s-a  aratat în vis împaratului si eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru ca a defaimat  împaratului pe cei trei barbati, iar împaratului i-a aratat si i-a dovedit ca barbatii aceia  sunt nevinovati si ca din pizma au fost pârâti ca au uneltit împotriva lui. Si asa i-a  izbavit Sfântul Nicolae de la moarte.  
Pe lânga acestea a facut si alte minuni. A pastorit dumnezeieste poporul  ortodox si ajungând la adânci batrâneti, s-a mutat catre Domnul. Dar Sfântul Nicolae,  nici dupa moarte nu si-a uitat turma sa. Ca în fiecare zi face cu îmbelsugare bine celor  ce au nevoie si-i izbaveste de tot felul de primejdii si nevoi, caci si acum, ca si atunci,  acelasi Dumnezeu lucreaza pentru sfântul Sau, minunile Sale cele fara de numar.  
Biserica de la Otopenii de Jos care poarta hramul Sfântului Nicolae este  ocrotita de la punerea temeliei si pâna în zilele noastre de acest mare ierarh. Dar  Sfântul Nicolae ajuta si ocroteste si pe toti cei care se închina si se roaga cu credinta  sfintei sale icoane si sfintelor sale moaste, si daruieste tuturor copiilor daruri multe în  noaptea dinaintea sarbatoririi. Amin.

NASTEREA DOMNULUI - 25 DECEMBRIE    

Ziua Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos  este ziua pacii, a bucuriei, sarbatoarea îngerilor si  a colindatorilor, sarbatoarea copiilor si a  parintilor. La Nasterea Domnului s-a unit cerul cu  pamântul. 
 Fiul lui Dumnezeu a venit pe lume sa  întemeieze o împaratie, dar nu o împaratie  omeneasca asa cum asteptau iudeii, ci o împaratie  eterna, care se realizeaza prin dezbracarea  omului de pacat si prin înduhovnicirea lui într-o  rodnica înfratire cu cerul. Mântuitorul a redat   omenirii cel mai de pret dar, pierdut în noaptea primului pacat: libertatea, dar o  libertate conditionata de supunere si o integrare în planul adevarurilor trasate de  învatatura sfânta. 
Sarbatoarea sfânta a Nasterii Domnului  înseamna pentru noi, nasterea la o noua viata, zvon de  veselie, refren de colinda, fulgi de zapada si un Mos  Craciun tot mai îngreunat de ani si care parca poarta  poverile vietii, dar si bucuriile vietii.  
Betleemul unde s-a întrupat Mântuitorul Lumii  este cea mai smerita dintre cetatile Iudeii si în traducere  înseamna Casa pâinii. Fiecare dintre noi se poate  învrednici de cinstea de a fi un Betleem sufletesc, daca  primeste cu adevarat pe Iisus Hristos- Pruncul Sfânt, în  sufletul si inima sa. 
Cu acest gând sa întâmpinam pe Cel ce vine sa aduca în lume, “Marire întru cei  de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, întru oameni bunavoire!”. Amin.

SOBORUL MAICII DOMNULUI - 26 DECEMBRIE  

Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 26 Decembrie, în cea de-a doua zi a  Craciunului, Soborul Maicii Domnului. Cu acest prilej se face pomenire despre fuga în  Egipt a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu cu Pruncul Sfânt, ocrotiti de Iosif.  
Nu întâmplator s-a rânduit ca a doua zi de Craciun sa fie daruit Maicii  Domnului. Aducând prinosul de adorare pentru Pruncul Sfânt, Biserica nu a uitat-o  nici pe cea care L-a primit si L-a purtat în pântece si într-o smerenie desavârsita L-a  nascut într-o iesle saraca din Betleem.  
Aducând slava lui Dumnezeu, marturisim recunostiinta si fata de Maica  Preacurata, în sfânta comuniune la Sfânta Liturghie. Caci cuvântul “sobor” înseamna  adunare, comuniune, iar când spunem “Soborul Maicii Domnului”, întelegem  adunarea drept maritorilor crestini în jurul Maicii care-L tine în brate pe  dumnezeiescul Prunc, Iisus Hristos.    
Imaginea lui luminoasa apare ca o calda rugatoare pentru toti, iar noi  rugându-ne Maicii Preacurate nu îi cerem altceva decât sa mijloceasca, sa poarte  dorintele noastre spre Fiul ei si Dumnezeul nostru în veci.  
Tot în aceasta zi, Biserica face pomenirea Cuviosului Parintelui nostru  Nicodim cel sfintit de la manastirea Tismana. Sfintele lui moaste odihnesc undeva în  muntii din jurul manastirii, doar de Dumnezeu stiute, iar mâna sa cea dreapta se  pastreaza într-o sfânta racla în biserica sfintei manastiri.  
Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase miluieste si ne  mântuieste pe noi. Amin.

SFÂNTUL ARHIDIACON STEFAN - 27 DECEMBRIE   

Sfântul Stefan era iudeu de neam, din semintia lui  Avraam. Marindu-se numarul crestinilor dupa  întemeierea Bisericii si crescând numarul cererilor  pentru diverse slujiri ale Apostolilor, au fost alesi din  cadrul comunitatii, sapte barbati “plini de Duh Sfânt si  de întelepciune.” Acestia aveau menirea sa slujeasca  atât în cadrul slujbelor religioase cât si sa  supravegheze buna orânduiala la mesele comune. 
Primul dintre acestia a fost Stefan, iar ceilalti sase  sunt: Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena si  Nicolae. Rolul lor în Biserica primara depasea cu mult  rolul pe care îl au diaconii în zilele noastre.Ei predicau  cuvântul Evangheliei, botezau si ajutau la  desfasurarea cultului apartinând organelor de   conducere ale Bisericii din Ierusalim.  
Sfântul Stefan cunostea foarte bine Scriptura si propovaduia cu multa putere  pe Hristos. Saducheii si fariseii au pus pe niste barbati sa spuna ca L-au auzit rostind  cuvinte de hula împotriva lui Moise si lui Dumnezeu. În vremea aceea, blasfemia era  pedepsita cu moartea. Ajuns în fata sinedriului, i-a înfruntat pe judecatori, iar acestia  au cerut ca Stefan sa fie ucis cu pietre. În acele momente, Sfântul Stefan a avut o vizine  în care l-a vazut pe Iisus Hristos, “stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Si a zis: Iata vad  cerurile deschise si pe Fiul Domnului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.” (Faptele  Apostolilor).  
Pentru ca exista obiceiul ca cei omorâti cu pietre sa nu fie înmormântati în   cavoul familiei, se crede ca a fost pus în mormântul unui crestin.  Moastele lui au fost descoperite în 415.  Sfântul Apostol Stefan, cel dintâi martir al Bisericii lui Hristos, este primul   model de jertfa crestina pentru toti crestinii de-a lungul veacurilor. Amin.  
Cu ocazia sfintelor sarbatori, urez în numele meu si al slujitorilor   bisericilor noastre, CRACIUN FERICIT si o viata traita în credinta!