Vineri, 25 Martie 2011 00:00
Păpuşi, fluturi, gărgăriţe, potcoave sau coşari. Începutul lunii Martie readuce unul dintre cele mai vechi şi frumoase obiceiuri româneşti - Mărţişorul.
Acest vechi obicei datează din vreme îndelungată, arheologii descoperind astfel amulete realizate cu aproximativ 8.000 de ani în urmă, ceea ce face ca această datină să îşi păstreze însemnătatea şi în zilele noastre. O valoare aparte îi era atribuită de către strămoşi, pentru că până nu demult, 1 Martie marca Anul Nou, şi mai cu seamă anul nou agricol, când natura revine la viaţă. Astfel, strămoşii noştri celebrau Anul Nou la 1 martie, de sărbătoarea „ Matronalia” , închinată zeului Marte, ocrotitorul câmpului şi al turmelor, căruia îi sunt dedicate sărbătorile primăverii, florilor şi fecundităţii naturii. Se crede că sarcina realizării acestor mici simboluri le revenea femeilor, care începeau să confecţioneze micile amulete încă din iarnă, din pietricele vopsite în alb şi roşu. Însă culorile nu au fost alese întâmplător, astfel că şnurul mărţişorului simbolizează principiul purificării vieţii şi înţelepciunii, prin împletirea armonioasă a celor două fire de lână, cânepă sau mătase. Simbol al sacrificiului, culoarea roşie era atribuită femeii, iar culoarea albă conferită de albul norilor şi limpezimea apelor, primăvara era specifică înţelepciunii bărbatului. Mai târziu, în Moldova şi Bucovina acestea erau confecţionate din monede, legate cu un şnur împletit din fire subţiri de lână şi mătase din aceleaşi culori. Moneda era după rangul celui ce o poartă, de aur, argint sau bronz şi se purta pentru a avea noroc şi vreme bună în tot anul. Fetele îl purtau la gât timp de 12 zile, apoi îl prindeau în păr şi îl ţineau până când înflorea primul pom sau până la sosirea berzelor. Şnurul se agăţa de o creangă înmugurită, iar cu moneda fetele cumpărau caş, pentru ca tot anul să fie frumoase şi protejate de soare. În vechime, acest rit aducea foloase şi pentru recolta de peste an, astfel că agăţatul şnurului în copac îi ferea de îngheţ şi favoriza roade bogate. De asemenea, celor tineri li se ofereau mărgele viu colorate înşirate pe un lanţ, gest care semnifica puterea şi norocul, iar Mărţişorul se punea de regulă în zorii zilei până să apără soarele. În Banat, datina spune că fetele nemăritate care se spălă cu apa adunată de pe frunzele fragilor din pădure se vor mărita în anul respectiv, iar în zona Bihorului există obiceiul ca fetele să se spele cu apă de
ploaie pentru a fi sănătoase şi frumoase, obicei care se păstrează şi astăzi. Ele vor purta mărţişoarele până când cucul va începe să cânte, sau până înfloresc primii trandafiri sau cireşi. În Dobrogea, tradiţiile spun că mărţişorul trebuie să fie purtat până la venirea berzelor ca mai apoi să fie aruncat spre înaltul cerului.
Tradiţiile româneşti din satele transilvănene dau culoare legendei Mărţişorului care este agăţat de poartă, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a îndepărta relele şi blestemele. Astfel, momentul în care se desface Mărţişorul este unul care marchează biruinţa primăverii şi a Soarelui asupra vremii capricioase din zilele Babelor.
Povestea mărţişorului Odată soarele cobora într-un sat, la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotarât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele. Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picatură de sânge se scurse în zăpada imaculată. Apoi a murit. De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. voinicului. Ei le ofera fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Ortodoxia s-a ferit totdeauna de a formula explicații logice ale acestor taine și de a raționaliza misterul; ea s-a mărginit să dea interpretări ce-și aveau originea în Scriptură și în experiența spirituală a Sfinților Părinți, evitând să le închidă în formule dogmatice înguste, care niciodată nu pot epuiza aspectele paradoxale ale misterului divin. Acest vas ales a fost Fecioara Maria, rod al unei lucrări harice extinse pe secole, bucurându-se de o curățenie dobândită timp de generații. Buna Vestire (sau Blagoveș tenia, cum se mai numește în popor, cu
vechiul termen slavonesc) este sărbătorită la data de 25 martie, când Fecioara Maria a fost aleasă de Dumnezeu să nască pe Dumnezeu Fiul și a primit înștiințare prin Arhanghelul Gavriil: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har!
Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei... Ș i iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu, şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema...” (Luca 1, 28-32). Fecioara, cutremurându-se în sufletul ei, s-a supus voii lui Dumnezeu, zicând: "Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvântul tău!" (Luca 1, 38).
Este cea mai timpurie dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, atestat documentar. Se ştie că încă din secolul IV sau V s-a zidit la Nazaret o biserică, pe locul unde fusese casa în care Maica Domnului a primit de la înger vestea că va naşte pe dumnezeiescul Prunc. În Răsărit data de 25 martie s-a generalizat îndată ce Naşterea Domnului a început să fie sărbătorită peste tot la 25 decembrie, adică încă din prima jumătate a secolului V.
Teologul Nicolae Cabasila observă că dacă la crearea primului Adam, Tatăl se sfătuieşte cu Fiul şi cu Sfântul Duh, venirea la existenţă a Fiului lui Dumnezeu ca om are loc după obţinerea consimţământului cu totul liber al Sfintei Fecioare. Cea care-L naşte nu e folosită ca mijloc al venirii Lui la existenţă ca Om, fără voia ei. Nicolae Cabasila ne mărturiseşte că "Dumnezeu nici nu a înştiinţat de mai înainte pe Adam, nici nu l-a înduplecat să-şi dea coasta, din care avea să se zidească Eva, ci lipsindu-l de simţire, i-a răpit mădularul. Dar procedând la zidirea noului Adam (Hristos), a înştiinţat-o mai înainte pe Fecioara şi a aşteptat credința şi învoirea ei. Maica Domnului, a crezut pe baza unei simple făgăduinţe că se va petrece cu ea un fapt ce depăşeşte legea firii. A crezut posibil, imposibilul. Ș i prin aceasta l-a făcut posibil, după cum susţine părintele Dumitru Stăniloae. E o lege a firii să nu poată zămisli cele ce şi-au ales viaţa fecioriei. De aceea Maica Domnului întreabă: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?". Însă, după ce îngerul îi comunică modul zămislirii minunate - "Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri", Fecioara nu s-a mai îndoit de vestirea îngerului. În clipa în care declară că se încrede cu desăvârşire în minunea ce se va săvârşi cu ea, Fiul lui Dumnezeu se şi sălăşluieşte în ea, zămislindu-Se Om.
În calendarul popular Buna Vestire este cunoscută sub denumirea de Ziua C ucului, pentru că în aceastăzi are loc primul său cântec, prin care anunţă vestirea primăverii.
Flăcăii şi fetele îl întrebau pe cuc când se vor căsători: "Cucule voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ pân’ m-oi însura (mărita)?". Dacă se întâmpla ca după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul său echivala cu un an de aştepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea sa era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnică.
În unele zone, pentru a avea roade bogate în livezi, pomii se ameninţau cu toporul şi se stropeau cu ţuică. Tot acum, gospodarii din Maramureş adună lucrurile de prisos de prin curţi şi le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele Noaptea focurilor, e practicat la fiecare casă maramureşeană, el durând până după miezul
nopţii sau până în zori. Fiind dezlegare la peşte, se spune că acela care gustă peşte de Buna Vestire se va simţi tot anul ca peştele în apă. În popor se mai spune că pescarii nu au voie azi să arunce mămăliga în apă, pentru că mor peştii. De asemenea, este ziua în care este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare pentru hrana îngerilor. Troparul praznicului - “Astăzi este începutul mântuirii noastre ș i arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face ș i Gavriil harul îl binevesteşte. Pentru aceasta ș i noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i cântăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!”