Sfinţii 40 de Mucenici sunt prăznuiţi de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, pe data de 9 martie. Aceşti mucenici au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creştinilor. Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Aflând despre credinţa lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Refuzând, au fost întemniţaţi timp de opt zile şi bătuţi cu pietre. Prin semne divine au fost însă întăriţi în dreapta credinţă. După aceste chinuri, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin îngheţare în lacul Sevastiei.
La miezul nopţii, unul dintre cei 40 de mucenici a ieşit din apă din cauza gerului. Alergând spre baia caldă, pusă de cei ce slujeau idolilor, a murit. Cei rămaşi să îndure gerul au început să se roage: "Ajută-ne Dumnezeule, Mântuitorul nostru, uşurează-ne sarcina şi alină iuţimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne ruşinăm şi să cunoască toți că ne-am mântuit strigând către Tine“.
În urma acestei rugăciuni s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a încălzit, gheaţa s-a topit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor. Unul dintre soldaţii de pază, uimit că în miezul nopţii o lumină din cer încălzeşte apa şi că o cunună din cele 40, pogorâte peste mucenici, nu are peste cine să se aşeze, s-a aruncat în apă, mărturisind că şi el este creştin. Pentru că au fost scoşi vii din lac, trupurile lor au fost arse şi oasele aruncate în lac. După trei zile, Sfinţii s-au arătat episcopului Petre, cerându-i să-i scoată din apă. Creştinii le-au scos şi le-au îngropat cu mare cinste. Cei patruzeci de Sfinţi Mucenici sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gasos Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton, Aglaie.
În mitologia populară cei 40 de mucenici apar ca protectori ai omului, ai vegetaţiei şi agriculturii. Cu această ocazie, ofranda adusă sunt “mucenicii”, prăjituri care se mai numesc în diversele zone ale ţării măcinici, sfinţi, sfinţişori, bradoşi. “Mucenicii” se fac în formă de om, dar şi de albină sau porumbel. Astăzi, îi regăsim mai ales sub forma cifrei 8, care se aseamănă cu chipul de om. “Mucenicii” aceştia, pregătiţi cu miez de nucă şi miere, se împart pe la rude, vecini, oameni sărmani,
pentru pomenirea celor morţi, dar şi pentru belşugul viitoarelor recolte. Această zi continuă să reprezinte o sărbătoare a reînvierii naturii, a regenerării anului la început de primăvară, o trezire din amorţeală şi neapăsare a păcatului la curăţare purificătoare şi dătătoare de viaţă nouă şi sfântă în Iisus Hristos.
Tradiții legate de sărbătoarea "Măcenicilor" - în ziua de "Măcenici" - se bate pământul pentru a scoate căldura și iarba din pământ și pentru a alunga frigul iernii; - se arde gunoiul din curte, iar tinerii sar peste foc pentru a avea parte de sănătate în timpul anului. Aceasta reprezintă în fapt o incinerare a iernii, pentru a face loc primăverii;
-
afumarea gospodăriei, cu o cârpă arsă, cu care se înconjoară curtea pentru a fi ferită de rele;
-
ziua de "Măcenici" arată și cum va fi primăvara. În popor se spune că așa cum este în Ziua de 9 Martie, aşa va fi toată primăvara;