1 M Sf. Cuv. Mc. Evdochia; Sf. Cuv. Domnina; Sf. Mc. Antonina; Sf. Mc. Marcel şi Antonie
2 M Sf. Sfinţit Mc. Teodot; Sf. Mc. Isihie şi Nestor (Post)
3 J Sf. Mc. Eutropie, Cleonic şi Vasilisc
4 V Sf. Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel şi Iuliana, sora lui (Post)
5 S Sf. Mc. Conon din Isauria; Sf. Mc. Conon Grădinarul, Sf. Mc. Iraida; Sf. Cuv. Marcu Pusnicul (Pomenirea morţilor - Moşii de iarnă)
6 D Sf. 42 de Mc. din Amoreea; Sf. Mc. Eufrosin; Aflarea Sfintei Cruci
Duminica Lăsatului sec de carne (a Înfricoşătoarei Judecăţi); Ap. I Corinteni VIII, 8-13; IX, 1-2; Ev.
Matei XXV, 31-46; glas 7, voscr. 7
7 L Sf. Mc. Ep. din Cherson: Vasilevs, Efrem, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor şi Elpidie (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
8 M Sf. Ier. Teofilact Mărt., Ep. Nicomidiei; Sf. Ier. Pavel Mărt.; Sf. Mc. Dometie (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
9 M †) Sf. 40 de Mc. din Sevastia; Sf. Mc. Urpasian (Zi aliturgică) (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
10 J Sf. Mc. Codrat, Ciprian şi Dionisie (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
11 V Sf. Ier. Sofronie, Patr. Ierusalimului; Sf. Mc. Trofin şi Talul Sf. Sfintit Mc.Pionie (Zi aliturgică) (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
12 S Sf. Cuv. Teofan Mărt.; Sf. Grigorie Dialogul, Ep. Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
13 D Aducerea moaştelor Sf. Ier. Nichifor, Patr. Constantinopolului; Sf. Mc. Hristina din Persia (Lăsatul secului pentru Postul Mare) (Dezlegare la ouă, lapte şi brânză)
Duminica Lăsatului sec de brânză (a Izgonirii lui Adam din Rai); Ap. Romani XIII, 11-14; XIV, 1-4; Ev. Matei VI, 14-
21; glas 8, voscr. 8
14 L Sf. Cuv. Benedict din Nursia; Sf. Mc. Alexandru din Pidna (Canonul cel Mare, partea I; Începutul Postului Mare) (Zi aliturgică) (Numai seara, pâine şi apă)
15 M Sf. Mc. Agapie, Plisie şi Tirmolau (Canonul cel Mare, partea a II-a) (Zi aliturgică) (Numai seara, pâine şi apă)
16 M Sf. Mc. Sabin Egipteanul, Papa şi Roman, Sf. Cuv. Anin; Sf. Cuv Hristodul din Patmos (Canonul cel Mare, partea a III-a) (Post)
17 J Sf. Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu; Sf. Mc. Marin; Sf. Cuv. Teostirict imnograful (Canonul cel Mare, partea a IV-a) (Post)
18 V Sf. Chiril, Arhiep. Ierusalimului; Sf. Mc. Trofim şi Evcarpion (Post)
19 S Sf. Mc. Hrisant, Daria şi Ilaria; Sf. Mc. Marian diaconul (Sâmbăta Sf. Teodor - Pomenirea morţilor) (Dezlegare la ulei şi vin)
20 D Sf. Cuv. Mc. ucişi în M-rea Sf. Sava cel Sfinţit; Sf. Ier. Nichita Mărturisitorul (Dezlegare la ulei şi vin)
Duminica I din Post (a Ortodoxiei); Ap. Evrei XI, 24-26; 32-40; Ev. Ioan I, 43-51; glas 1, voscr. 9
21 L Sf. Ier. Iacob Mărturisitorul; Sf. Ier. Toma; Sf. Cuv. Serapion (Post)
22 M Sf. Cuv. Mc. Vasile, preotul din Ancira; Sf. Drosida, fiica împăratului Traian (Post)
23 M Sf. Cuv. Mc. Nicon şi cei 199 ucenici ai lui (Post)
24 J Înainteprăznuirea Bunei Vestiri; Sf. Cuv. Zaharia; Sf. Ier. Artemon (Post)
25 V (†) Buna Vestire (Blagoveştenia) (Dezlegare la peşte)
26 S Soborul Sf. Arhanghel Gavriil; Sf. Mc. Montanus pr. şi soţia sa Maxima; Sfintii 26 de Mc. din Goţia (Sâmbăta a II-a din Post - Pomenirea morţilor) (Odovania Praznicului Bunei Vestiri) (Dezlegare la ulei şi vin)
27 D Sf. Mc. Matroana din Tesalonic; Sf. Prooroc Anania; Sf. Mc. Filit, Lidia şi fiii lor (Dezlegare la ulei şi vin)
Duminica a II-a din Post (a Sf. Grigorie Palama; Vindecarea Slăbănogului din Capernaum); Ap. Evrei I, 10-14; II, 1-
3; VII, 26-28; VIII, 1-2; Ev. Marcu II, 1-12; Ioan X, 9-16; glas 2, voscr. 10
28 L Sf. Cuv. Ilarion cel Nou; Sf. Cuv. Ştefan, făcătorul de minuni (Post)
29 M Sf. Cuv. Mc. Marcu, Ep. Aretuselor; Sf. Mc. Chiril diac.; Sf. Mc. Iona si Varahisie (Post)
30 M Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Sf. Prooroc Ioad; Sf. Euvula (Post)
31 J Sf. Mc. Ipatie, Ep. Gangrei; Sf. Acachie Mărt., Ep. Melitinei; Sf. Mc. Veniamin diac. (Post)
Sfânta Liturghie sau cea mai mare comoară lăsată omenirii
De Fiul lui Dumnezeu
„De fiecare dată când veți mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, să ştiţi că moartea şi învierea Domnului vestiţi, până când El va veni!”
Nu există creştin care să nu fi auzit vreodată de Sfânta Liturghie şi care să nu cunoască măcar noţiunile de bază despre această sfântă slujbă care ne aduce nouă aminte de viaţa Fiului lui Dumnezeu trăită acum 2000 de ani şi de întâmplările pământeşti ce au o mare însemnătate în iconomia mânturii noastre.
Ea este cea mai însemnată lucrare de taină a Bisericii Răsăritene şi o minune care se petrece pururea de 2000 de ani începând din noaptea Cinei Celei de Taină în care Stăpânul nostru ne-a dat nouă porunca cea nouă a iubirii şi a pecetluit-o cu Sângele Său, dând astfel existenţa unui legământ veşnic între Dumnezeu şi oameni.
În Biserica Răsăriteană au existat mulţi sfinţi părinţi care au scris despre Sfânta Liturghie dar cu siguranţă cel mai cunoscut şi totodată cel care poate avea cea mai mare „autoritate” în explicarea ritualurilor tainice ale acestei slujbe este cu siguranţă Sfântul Nicolae Cabasila, părintele bisericesc din Veacul al XIV-lea. El spune că toate ritualurile sacerdotale (actele preotului) care se petrec în timpul Sfintei Liturghii au ca scop să ne ducă pe noi cu gândul la viaţa pământească a Mântuitorului Iisus Hristos pentru ca priveliştea ei, fiind în faţa ochilor noştri, într-un chip sensibil şi actualizat la nivelul nostru de înţelegere, să putem pricepe sacrificiile pe care Hristos le-a făcut întreaga Sa viaţă pentru omenire şi totodată, urmând pilda vieţii Sale atotcurate, mintea spre cele de sus să ne-o suim, ca să ne facem pe noi vrednici de primirea Sfintelor Daruri.
Sfânta Liturghie reprezintă actualizarea jertfei de pe Cruce a Mântuitorului adică a evenimentului central din istoria mântuirii noastre, eveniment din care îşi trag puterea toate Tainele, Slujbele(cele 7 laude), şi Ierurgiile Bisericii.
Sfânta Liturghie este mijlocul divin, de împărtăşire individuală a efectelor jertfei universale de pe Golgota. Acest lucru se datorează faptului că fiecare dintre noi este dator cu îndelungate nevoinţe de purificare, nevoinţe care pot fi considerate o cruce şi pe care fiecare este dator să o ducă singur din punct de vedere material pentru că ale noastre sunt păcatele şi tot ale noastre trebuie să fie şi luptele şi biruinţa. Omul poate să fie ajutat în acest drum doar de harul Duhului Sfânt căci El a devenit accesibil tuturor oamenilor după cum însuşi Apostolul Pavel spune:„prin Iisus Hristos, harul cel mântuitor al Lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor”.
Pentru creştinii din toate timpurile, Sfânta Liturghie constituie, cel dintâi mijloc de tămăduire a rănilor sufleteşti şi de sfinţire a sufletelor căci prin participarea la actualizarea jertfei Mântuitorului Iisus Hristos, în chip tainic, reuşim să eliminăm din noi veninul păcatului.
Unul dintre marii teologi români spunea în una din lucrările sale că „există un urcuş individual al credincioşilor către Dumnezeu prin asceză purificatoare, pe care fiecare o făptuieşte după măsura puterii sale trupeşti şi totodată după tăria sa spirituală, însă aceste nevoinţe nu sunt suficiente întrucât fiecare lucrează individual, iar ele nu ar putea avea loc dacă nu ar fi ajutate de un urcuş liturghic spre Dumnezeu, care se înfăptuieşte de fiecare împreună cu obştea celorlalţi credincioşi”.
Această afirmaţie este cât se poate de reală deoarece credinţa şi tăria spirituală a unui om este întărită de credinţa celorlalţi care sunt în jurul său. Fiecare dintre noi observându-şi aproapele că se îndeletniceşte cu anumite nevoinţe spirituale, reuşim şi noi să fim motivați și să ajungem la un mai înaintat nivel duhovnicesc, pentru că ne dăm seama că se poate şi în acelaşi timp conștientizăm că dacă alţii îşi impun anumite restricţii în viaţă, pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu, noi nu putem să rămânem nepăsători faţă de jertfa lor mărginită şi să nu răspundem chemării indirecte, la o viaţă spirituală mai înalta, făcută de ei prin pilda vieţii lor.
Pentru a da dovadă de o participare vrednică la Sfânta Liturghie este nevoie de multă nevoinţă spirituală a credinciosului căci nimeni nu poate sta în preajma Împăratului Hristos atâta timp cât se află încă în necurăţie. În rugăciunea ce este citită de preot în timpul cântării Heruvimice se spune:„nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vină, să se apropie şi să slujească ţie, Împărate al Slavei căci a sluji ţie este lucru mare şi înfricoşător chiar şi pentru puterile cereşti”. Din aceste rânduri creştinii de rând trebuie să înţeleagă faptul că dacă nişte fiinţe fără de păcat precum sunt cetele îngereşti care necontenit slujesc Lui Dumnezeu şi dobândesc o mai mare cunoştinţă a măreţiei Sale, „se tem” totuşi să slujească Lui pentru Măreţia Slavei Sale, cu atât mai mult, omul care duce o viaţă legată de lumea materială trebuie să cunoască faptul că o înfrânare de la patimi este recomandată înainte de Sfânta Liturghie, pentru ca roadele participării la această slujba să se facă vădite în sufletul său.
„Sfânta Liturghie nu este însă numai o slujbă prin care credincioşii au ocazia de a se împărtăşi de nenumărate daruri spirituale ci în acelaşi timp ea este slujba în care se adună în chip tainic toţi oamenii care au crezut în Hristos dar şi cei care l-au aşteptat în Vechiul Testament să vină ca Mântuitor căci în lucrarea proscomidiei, lucrare aferentă şi indispensabilă oricărei Sfinte Liturghii preotul scoate miride (părticele din prescură) în cinstea Sfinţilor Prooroci din Vechiul Testament.
Prin Sfânta Liturghie se adună în chip nevăzut spre a preamări şi a se bucura de roadele nepătrunsei iubiri de oameni a Lui Dumnezeu şi drepţii şi profeţii Vechiului Testament, Sfinţii Apostoli, toţi cei ce au trăit pe vremea prigoanelor împotriva creştinilor, sfinţii şi părinţii bisericii din primele veacuri creştine care au luptat necontenit pentru ca Ortodoxia să fie păstrată nealterată dar în acelaşi timp şi imnografii Bisericii care au lucrat secole de-a rândul având între dânşii comuniunea spirituală prin Sfântul Duh pentru a alcătui nişte imne neîntrecute în frumuseţe duhovnicească şi slavă cerească, ce sunt menite să încânte pe creştinii care vor asculta slujbele Bisericii, până la sfârşitul veacurilor.
În această slujbă a Bisericii noi avem ocazia de a ne întâlni în chip tainic şi cu „cei de demult” pe care i-am cunoscut sau nu i-am cunoscut, strămoşi, părinţi, patriarhi, propovăduitori, pustnici, eroi martiri ai neamului nostru care s-au jertfit în lagăre şi în închisori, pe câmpul de luptă sau între duşmanii ţării, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti.
Participarea noastră la Sfânta Liturghie nu reprezintă numai întâlnirea cu Mântuitorul Iisus Hristos ci în acelaşi timp, prin aducerea darurilor noastre la Sfântul Altar şi înmânarea unui pomelnic către preotul liturghisitor, cu numele celor pe care cu drag îi purtăm în inimle noastre, reprezintă un omagiu, o mică rugăciune făcută către Dumnezeu, pentru ca cei adormiţi fie să primească mai mult har de la Dumnezeu şi să sporească în cunoaşterea slavei Sale, fie dacă sunt păcătoşi, să li se uşureze chinurile.
Viaţa spirituală a omului poate fi dinamică numai prin participarea la Sfânta Liturghie căci numai aşa ne putem vedea păcatele, urcușurile spirituale dar şi patimilie de care suntem stăpâniţi, autoevaluându-ne împreună cu alţii şi în acelaşi timp spunându-ne unii altora păcatele, ca să ne vindecăm de ele prin întrajutorare frăţească.
O viaţă spirituală trăită de unul singur este una uscată, stearpă care după un anumit timp nu numai că nu putem conştientiza nivelul spiritual la care ajungem dar în acelaşi timp apare monotonietatea. Această slujbă ne poate ajuta să creştem spiritual pentru că în anumite momente ale Sfintei Liturghii preotul citeşte rugăciuni în care se cere de la Dumnezeu, milă pace şi înţelepciune pentru toţi participanţii la Sfânta Liturghie, astfel preotul ca „organ” al Divinităţii şi reprezentant al Mântuitorului Iisus Hristos, cere prin puterea ce i-a fost dată prin hirotonie, revărsată darurilor Duhului Sfânt pentru poporul ce stă înainte şi aşteaptă de la Dumnezeu mare şi bogată milă.
Aceste daruri se revarsă mai mult peste oameni în Sfânta Biserica deoarece ei sunt uniţi într-un glas la rugăciune şi Dumnezeu văzând faptul că ei pot trece în Sfânta Biserica peste anumite bariere care există în societate, în calea comuniunii, îşi revarsă din belşug puterea Sa peste ei.
Un lucru de specificat despre Sfânta Liturghie în viziunea sfinţilor părinţi este faptul că cea mai frumoasă trăire a ei o pot avea creştinii în cadrul locaşului bisericesc. Chiar dacă anumite situaţii de forţă majoră cum ar fi războaie, prigoane, cutremure devastatoare s.a. se îngăduie de către mai marii bisericii ca Liturghia să se facă şi în alte construcţii care trebuie să aibă neapărat în ele Sfântul Antimis, totuşi adevărată creştere spirituală din timpul ei se poate obţine numai în cadrul locaşului de cult.
Locaşul Bisericesc ca şi construcţie este locul în care Mântuitorul Iisus Hristos continuă lucrarea Sa mântuitoare asupra omenirii după înălţarea Sa la ceruri, şi totodată locul prin care unifică cu Sine şi întreolaltă pe cei care cred în numele Lui. Locaşul Bisericesc este considerat de Sfinţii Părinţi „cerul pe pământ” şi centrul liturgic al creaţiei pentru că oamenii stând la rugăciune în el, uită de grijile lumeşti aşa cum îi îndeamnă imnul cântării Heruvimice „toată grija cea lumească, acum să o lepădăm”.
În Biserică oamenii credincioşi care doresc mântuirea sufletelor lor, pregustă clipe ale vieţii celei veşnice căci în timpul petrecut aici, experiază unirea cu Dumnezeu şi cu infinitatea după gradul de pregătire sufletească la care au reuşit să ajungă. cel mai special lucru pe care îl experiem în Liturghia Ortodoxă ce se săvârșește în Sfânta Biserică este faptul că avem ocazia de a actualiza jertfa Fiului lui Dumnezeu nu numai în comuniune cu cei din timpul nostru ci şi cu cei care au trăit în fiecare generaţie de la Hristos până astăzi dar şi cu cei din Vechiul Testament.
Arhitectura şi pictura locaşului bisericesc sunt de mare ajutor pentru a crea în mintea şi în sufletul omului această stare de împreună comuniune cu sfinţii care din veac au bineplăcut Lui Dumnezeu. În părţile mai înalte ale bisericii în special cupolele absidelor şi pe semibolta tavanului ni se prezintă momentele grele pe care le-a întâmpinat Israel cel de demult, în pustie fiind călăuziţi de Moise către pământul Făgăduinţei, ni se recapitulează scene din viaţa Maicii Domnului, şi momentele importante din viaţa lui Hristos cum ar fi predicile sale, momentele în care şi-a aratat slava şi înţelepciunea, locurile în care şi-a chemat apostolii la misiune s.a.
În restul Bisericii pe registrele ce sunt aşezate mai jos sunt pictaţi martirii şi cuvioşii pentru că ei au fost oamenii care la început au vieţuit în lume dar au ales să se lepede de ea, unii pentru a devenii pustnici iar alţii pentru a apăra credinţa cea adevărată. Primii dintre ei adică martirii sunt cei care au apărat numele credinţei celei adevărate cu însuşi sângele şi chinurile lor, care au rămas mărturie vie până astăzi a faptului că pe Crucea Golgotei, omenirea a fost răscumpărată prin Sângele Fiului lui Dumnezeu, iar prin sângele lor vărsat timp de 3 secole de prigoană neîncetată şi chinuri cumplite, această credinţă a fost pecetluită pentru totdeauna ca fiind cea adevărată, căci pentru nicio altă filosofie lumească nu au murit atâţia oameni de bunăvoie şi cu atâta dragoste, câţi au murit pentru credinţă în Sfânta Treime.
În cele din urmă în timpul Sfintei Liturghii omul simte prezenţa plină de har a cuvioșilor care au vieţuit în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului, care prin pilda vieţii lor ne-au demonstrat că se poate viețui încă de aici de pe pământ ca îngerii. Ei prin viaţa lor retrasă faţă de oameni, au ajutat pe cei care au trăit în lume, poate mai mult decât oricine, căci multă importanță are rugăciunea cuviosului pentru sufletele oamenilor înaintea Lui Dumnezeu. Ei sunt cei care au lucrat pustiul cel neroditor cu mulţimea lacrimilor lor, vărsate pentru păcatele oamenilor şi pentru a cere îndurare de la Dumnezeu. Deşi nu au trăit cu noi în lume, au fost aproape de noi cu sufletul şi atunci, şi cu siguranţă sunt şi acum fiind înaintea Tronului Preasfintei Treimi si rugându-se pentru noi.
După aceea aproape de locul unde se aduce sfânta jertfă adică în apropierea Sfântului Altar, pe catapeteasma sunt pictaţi, profeţii, acei oameni care au murit cu credinţă că va veni Izbvavitorul căruia i se vor supune toate popoarele, iar lângă ei sunt pictaţi sfinţii apostoli că unii ce stau pururea în preajma Lui Hristos si care au mers în toată lumea pentru a vesti Evanghelia dreptăţii la toate neamurile începând de la Ierusalim.
În sfârşit înăuntrul Altarului sunt pictate nenumărate puteri îngereşti care stau în taină ,în chip nevăzut slujind Celui Atotdesăvârșit iar pe lângă aceşti sfinţi îngeri, sunt pictaţi ,ierarhii,Cei dintâi care au apărat Ortodoxia de orice învăţătură greşită care a avut la baza raţiunea omenească, nepurificată de Duhul Sfânt şi care au luptat până la moarte prin viu grai şi prin cuvântul scris pentru că ceea ce ne-a fost descoperit de Dumnezeu să rămână neschimbat.
În centrul Altarului şi în mijlocul tuturor celor ce sunt reprezentaţi pe pereţii bisericii stă Răstignit Stăpânul Hristos, care Se jertfeşte în chip tainic pentru păcatele lumii, până la sfârşitul veacurilor şi care aşteaptă cu bucurie reîntoarcerea noastră la El, din lumea această păcătoasă.
Astăzi asta este datoria creştinilor de pretutindeni, să rămână lângă conducătorul lor care este Mântuitorul omenirii şi să nu cârtească indiferent ce problemă ar avea căci aşa cum odinioară Dumnezeu Tatăl a avut grijă de Israel prin Moise, dându-le cele de trebuinţă traiului aşa va avea grijă şi de noi cei care astăzi alcătuim Noul Israel. Lor li l-a dat pe Moise ,pe noi ne-a lăsat în grija Fiului Său, după cum spune Evanghelia de la Ioan, „atât a iubit Dumnezeu Tatăl lumea încât pe unicul Său Fiu L-a dat spre răstignire spre mântuirea ei”. Date fiind aceste lucruri e de datoria noastră să ne ridicăm la demnitatea de fii ai Lui Dumnezeu, învrednicindu-ne prin viaţa noastră ascetică să ne împărtăşim cu trupul şi sângele Lui Hristos pentru a ne împărtăşi de slava Lui cea veşnică şi în ziua cea neînserată a Împărăţiei Sale, bând „vinul bucuriei cu El” după cum a făgăduit Apostolilor în cea din urmă noapte a Sa când a zis „Iată nu voi mai vrea cu voi din acest rod al viţei până nu îl voi vrea alături de voi în Împărăţia Tatălui Meu”. A Lui fie slava si puterea în vecii vecilor, Amin!
Cristian Radu
Info Otopeni
Septembrie (30 zile)
ziua 12 ore, noaptea 12 ore
1 M †) Sf. Cuv. Dionisie Exiguul; Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul şi Marta, mama sa; Sf. 40 de Muceniţe din Adrianopol (Începutul anului bisericesc)
2 M Sf. Mc. Mamant; S. Ier. Ioan Postitorul, Patr. Constantinopolului (Post)
3 J Sf. Mc. Antim, Ep. Nicomidiei; Sf. Cuv. Teoctist
4 V Sf. Mc. Vavila, Ep. Antiohiei; Sf. Prooroc Moise; Sf. Mc. Petroniu (Post)
5 S Sf. Prooroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Mc. Urban
6 D Pomenirea minunii Sf. Arhanghel Mihail în Colose; Sf. Mc. Eudoxie şi Macarie
Duminica a XIV-a după Rusalii (Pilda nunţii fiului de împărat); Ap. II Corinteni I, 21-24; II, 1-4; Ev. Matei XXII, 1-14; glas 5, voscr. 3
7 L Înainteprăznuirea Naşterii Maicii Domnului; Sf. Mc. Sozont; †) Sf. Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi
8 M (†) Naşterea Maicii Domnului
9 M Sf. şi Drepţii părinţi Ioachim şi Ana; †) Sf. Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona şi Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlău (Post)
10 J Sf. Mc. Minodora, Mitrodora şi Nimfodora; Sf. Pulheria împărăteasa
11 V Sf. Cuv. Teodora din Alexandria; Sf. Cuv. Eufrosin (Post)
12 S Sf. Mc. Avtonom, Macedonie şi Teodul (Sâmbăta dinaintea Înălţării Sf. Cruci) (Odovania Praznicului Naşterii Maicii Domnului)
13 D Înainteprăznuirea Înălţării Sf. Cruci; Sf. Sfinţiţi Mc. Corneliu Sutaşul si Ciprian, episcopul Cartaginei; †) Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Valerian
Duminica dinaintea Înălţării Sf. Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim); Ap. Galateni VI, 11-18; Ev. Ioan III, 13-17; glas 6, voscr. 4
14 L (†) Înălţarea Sf. Cruci (Post negru)
15 M †) Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului; Sf. M. Mc. Nichita Romanul; Sf. Ier. Visarion, ep. Larisei
16 M Sf. M. Mc. Eufimia; Sf. Mc. Meletina şi Ludmila (Post)
17 J Sf. Mc. Sofia şi fiicele sale: Pistis, Elpis şi Agapi
18 V Sf. Eumenie, Ep. Gortinei; Sf. Mc. Ariadna şi Castor (Post)
19 S Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont (Sâmbăta după Înălţarea Sf. Cruci)
20 D Sf. M. Mc. Eustatie şi soţia sa Teopista cu cei 2 fii: Agapie şi Teopist
Duminica după Înălţarea Sf. Cruci (Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos); Ap. Galateni II, 16-20; Ev. Marcu VIII, 34-38; IX, 1; glas 7, voscr. 5
21 L Sf. Ap. Codrat; Sf. Prooroc Iona (Odovania Praznicului Înălţării Sf. Cruci)
22 M †) Sf. Ier. Mc. Teodosie de M-rea Brazi, mitropolitul Moldovei; Sf. Sfinţit Mc. Foca; Sf. Mc. Isaac; Sf. Martin
23 M † Zămislirea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Sf. Cuv. Xantipa şi Polixenia (Post)
24 J Sf. M. Mc., întocmai cu apostolii, Tecla; Sf. Cuv. Siluan Athonitul
25 V Sf. Cuv. Eufrosina; Sf. Cuv. Pafnutie Egipteanul; Sf. Cuv. Serghie de la Radonej (Post)
26 S †) Adormirea Sf. Ap. şi Ev. Ioan; †) Sf. Voievod Neagoe Basarab; Dreptul Ghedeon
27 D †) Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Ţarii Romaneşti; Sf. Mc. Calistrat şi Epiharia
Duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată); Ap. II Corinteni IX, 6-11; Ev. Luca V, 1-11; glas 8, voscr. 6
28 L † Sf. Cuv. Hariton Mărt.; Sf. Prooroc Baruh
29 M Sf. Cuv. Chiriac Sihastrul; Sf. Mc. Trifon, Gudelia şi Petronia
30 M Sf. Mc. Grigorie Luminătorul, Ep. Armeniei; Sf. Mc. Ripsimia şi Gaiani (Post)
