DUMINICA A XIX-A DUPĂ RUSALII
PREDICA DE PE MUNTE - IUBIREA VRĂȘMAȘILOR
„Asa cum voiți să vă facă vouă oamenii, să faceți și voi lor!”
Unul din marii părinţi ai pustiei Egyptene şi anume Marcu Ascetul care a vieţuit în secolul IV şi a fost un admirator al învăţăturilor Sfântului Ioan Gură de Aur, se foloseşte de Sfânta Scriptură într-un mod asemănător Sfântului Ioan Hrisostom şi anume pentru a îi ajuta pe oameni să aibă o viaţă călăuzită după poruncile Evanghelice ca astfel viaţa lor morală să se îmbunătăţească şi să crească în comuniune cu Dumnezeu, devenind totodată mai transparenţi şi semenilor.
Marcu Ascetul doreşte să îi arate omului că în răul pe care ni-l face aproapele este o încercare pe care Dumnezeu i-o trimite pentru a se înălţa la o treaptă mai înaltă din punct de vedere spiritual. Omul nu devine virtuos atunci când face bine cuiva şi aşteaptă să fie răsplătit prin laude omeneşti, ci devine cu adevărat un om încercat, atunci când rabdă duşmănia celui pe care l-a ajutat de parcă nici nu i-ar fi făcut vreodată vreo binefacere. Necazurile de acum trebuiesc puse în balanţă cu bucuriile spirituale pe care ni le-a făgăduit Dumnezeu, iar astfel omul nu va deznădăjdui în viaţa aceasta ştiind că răbdarea necazurilor ce i le pricinuieşte aproapele, nu va rămâne nerăsplătită. Omul trăind în veacul de acum trebuie să ia aminte la cuvintele Sfântului Apostol Pavel care spun „că necazurile de acum sunt mici în comparaţie cu slava viitoare care ni se va descoperi”.
Când suferim ocara de la oameni trebuie să cugetăm la slava ce ne va veni de la Dumnezeu, căci şi Fiul omului a fost bătut şi scuipat şi hulit de către cei care spuneau că Îi slujesc lui Dumnezeu, dar nu a cârtit şi a mers de bunăvoie la răstignirea pe Sfânta Cruce pentru a scăpa neamul omenesc de sub robia vrăşmaşului pentru totdeauna. Şi omul de rând trebuie să fie conştient că dacă în viaţa aceasta nu răbda nedreptăţile pe care socoteşte el că i le-a făcut aproapele, nu are cum să dobândească Împărăţia Cerurilor, căci fără cruce, adică suferinţă, nu se poate ajunge la înviere şi la o viaţă fericită alături de Hristos. Dacă omul se întristează şi se revoltă aici, el nu face nimic altceva decât să facă bucurie Potrivnicului, căci revolta şi mânia sunt proprii numai celor ce nu sunt părtaşi de Duhul Sfânt sau L-au alungat pe Acesta din pricina voinţei lor slabe care nu a înmulţit Harul, ci la risipit.
Septembrie (30 zile)
ziua 12 ore, noaptea 12 ore
1 L †) Sf. Cuv. Dionisie Exiguul (cel Smerit); Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul şi Marta, mama sa; Sf. 40 de Muceniţe din Adrianopol (Începutul anului bisericesc)
2 M Sf. Mc. Mamant; S. Ier. Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului
3 M Sf. Mc. Antim, ep. Nicomidiei; Sf. Cuv. Teoctist (Post)
4 J Sf. Mc. Vavila, ep. Antiohiei; Sf. Prooroc Moise; Sf. Mc. Petroniu
5 V Sf. Prooroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta, părinţii Sf. Ioan Botezătorul; Sf. Mc. Urban (Post)
6 S Pomenirea minunii Sf. Arhanghel Mihail în Colose; Sf. Mc. Eudoxie şi Macarie
7 D Înainteprăznuirea Naşterii Maicii Domnului; Sf. Mc. Sozont; †) Sf. Cuv. Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi
Duminica dinaintea Înălţării Sf. Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim); Ap. Galateni VI, 11-18; Ev. Ioan III, 13-17; glas 4, voscr. 2
8 L (†) Naşterea Maicii Domnului
9 M Sf. şi Drepţii părinţi Ioachim şi Ana; †) Sf. Cuv. Onufrie de la Vorona şi Chiriac de la Tazlău
10 M Sf. Mc. Minodora, Mitrodora şi Nimfodora; Sf. Pulheria împărăteasa (Post)
11 J Sf. Cuv. Teodora din Alexandria; Sf. Cuv. Eufrosin
12 V Sf. Mc. Avtonom, Macedonie şi Teodul (Odovania Praznicului Naşterii Maicii Domnului) (Post)
13 S Înainteprăznuirea Înălţării Sf. Cruci; Sf. Sfinţiţi Mc. Corneliu Sutaşul si Ciprian, ep. Cartaginei; †) Sf. Cuv. Ioan de la Prislop; Sf. Mc. din Dobrogea: Macrobie, Gordian, Ilie, Zotic, Lucian şi Valerian (Sâmbăta dinaintea Înălţării Sf. Cruci)
14 D (†) Înălţarea Sf. Cruci (Post negru)
(†) Duminica Înălţării Sf. Cruci (Judecarea şi Răstignirea lui Iisus); Ap. I Corinteni I, 18-24; Ev. Ioan XIX, 6-11; 13-20; 25-28; 30-35; glas 5, voscr. 3
15 L †) Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoş, mitropolitul Banatului; Sf. M. Mc. Nichita Romanul; Sf. Ier. Visarion, ep. Larisei
16 M Sf. M. Mc. Eufimia; Sf. Mc. Meletina şi Ludmila
17 M Sf. Mc. Sofia şi fiicele sale: Pistis, Elpis şi Agapi (Post)
18 J Sf. Eumenie, ep. Gortinei; Sf. Mc. Ariadna şi Castor
19 V Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont (Post)
20 S Sf. M. Mc. Eustatie şi soţia sa Teopista cu cei 2 fii: Agapie şi Teopist (Sâmbăta după Înălţarea Sf. Cruci)
21 D Sf. Ap. Codrat; Sf. Prooroc Iona (Odovania Praznicului Înălţării Sf. Cruci)
Duminica după Înălţarea Sf. Cruci (Luarea Crucii şi urmarea lui Hristos); Ap. Galateni II, 16-20; Ev. Marcu VIII, 34-38; IX, 1; glas 6, voscr. 4
22 L †) Sf. Sfinţit Mc. Teodosie de la M-rea Brazi, mitropolitul Moldovei; Sf. Sfinţit Mc. Foca; Sf. Mc. Isaac; Sf. Martin
23 M † Zămislirea Sf. Prooroc Ioan Botezătorul; Sf. Cuv. Xantipa şi Polixenia
24 M Sf. M. Mc., întocmai cu apostolii, Tecla; Sf. Cuv. Siluan Athonitul (Post)
25 J Sf. Cuv. Eufrosina; Sf. Cuv. Pafnutie Egipteanul; Sf. Cuv. Serghie de la Radonej
26 V †) Adormirea Sf. Ap. şi Ev. Ioan; †) Sf. Voievod Neagoe Basarab; Dreptul Ghedeon (Post)
27 S †) Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti; Sf. Mc. Calistrat şi Epiharia
28 D † Sf. Cuv. Hariton Mărt.; Sf. Prooroc Baruh
Duminica a XVIII-a după Rusalii (Pescuirea minunată); Ap. II Corinteni IX, 6-11; Ev. Luca V, 1-11; glas 7, voscr. 5
29 L Sf. Cuv. Chiriac Sihastrul; Sf. Mc. Trifon, Gudelia şi Petronia
30 M Sf. Mc. Grigorie Luminătorul, ep. Armeniei; Sf. Mc. Ripsimia şi Gaiani
CONVORBIREA LUI IISUS CU NICODIM
(Renașterea spirituală și roadele harului duhului sfânt)
„Amin Amin zic ție, de nu se va naște cineva de sus nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu.”
Sfântul Ioan Evanghelistul fiind o fire contemplativă și având un cuget curat care l-au ajutat pe întreg parcursul vieții sale pământești pentru a primi, asimila și propovădui Tainele despre Împărăția lui Dumnezeu, către finalul vieții sale inspirat fiind de Duhul Sfânt a dorit să lase omenirii o carte ce conține o profundă spiritualitate. Această comoară care este Evanghelia a Patra conține bogate rânduri de învățătură morală, pastorală, Hristologică și misteriologică. De-a lungul veacurilor ea a servit creștinilor de rând drept una dintre scrierile de temelie ale Noului Testament prin care oamenii să își păstreze dreapta credință. A fost un adevărat manual de morală după care exegeții și omileții Răsăriteni să își povățuiască ascultătorii pentru a merge pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos, dar a servit și drept bibiliografie pentru tratatele apologetice scrise de marii Părinți Dogmatiști ai Bisericii Răsăritului.
Această scriere nu poate fi înțeleasă rămânând la suprafața literelor, ci trebuie privită în Duhul Sfânt căci ochiul cel rău și care nu și-a ridicat vederea spre căutarea slavei marelui Dumnezeu nu va putea da la o parte valul de pe ea, care este lăsat de Dumnezeu tocmai pentru ca această capodoperă a Noului Testament să nu ajungă pe mâini greșite și să fie folosită în scopuri neortodoxe.
Pericopa Evanghelică de astăzi ne vorbește despre convorbirea Mântuitorului Iisus Hristos cu Nicodim în care se expune învățătura despre „nașterea din nou a omului.”
Nicodim deși făcea parte din partidul politic al Fariseilor, în urma învățăturilor minunate pe care le dădea Fiul lui Dumnezeu și a faptelor Sale mărețe, Nicodim dorește să se apropie de El pentru a înțelege cine este El cu adevărat. Nicodim cunoștea faptul că această persoană, Mântuitorul Iisus Hristos pe care mulți îl vedeau ca pe un simplu om, Fiul Fecioarei Maria și a lui Iosif tâmplarul (Ocrotitorul pruncului Iisus) este de fapt cineva superior ordinii acesteia materiale. Nicodim își dădea seama de acest lucru pe de-o parte din autoritatea cuvintelor care ieșeau din gura Mântuitorului și faptul că mulți oameni le considerau cuvinte ale lui Dumnezeu pe de altă parte din siguranța predicillor Mântuitorului în care el afirma faptul că persoana Sa este Calea, Adevărul și Viața sau cu alte cuvinte ținta finală a oricărei persoane omenești ce dorește să făptuiască binele.
Mântuitorul prin darurile pe care le împărțea poporului, fie că era vorba de o vindecare, fie de o înmulțire a hranei, fie de învățături care aveau ca scop ridicarea omului din mocirla păcatului, au trezit atenția lui Nicodim și l-au făcut să dorească să fie cunoscător. El a venit noaptea la Iisus pentru că îi era teamă de poziția pe care o avea ca și căpetenie a Iudeilor și se gândea la faptul că dacă unul ca el dorește să afle o învățătură de la Mântuitorul Iisus Hristos ar putea micșora încrederea pe care încercau să o obțină Fariseii din partea poporului, dat fiind faptul că lumea ar fi văzut cum unul din conducătorii Fariseilor manifestă încredere în Hristos.
Mântuitorul se aștepta ca Nicodim să vină să îl întrebe despre noua învățătură pe care El o propovăduiește și de aceea pune în discuție o temă interesantă menită să atragă atenția poporului și anume renașterea spirituală a omului.