Cu adevărat zi de mare praznic este aceasta. Orice vreme este bună pentru a pune început unei speranțe de mântuire.
Și iată că vremea toamnei ne aduce primul praznic al mântuirii. Astăzi este împlinirea profețiilor din Vechiul Testament. Astăzi se începe planul de mântuire al omenirii pe care Sfânta Treime l-a avut din veșnicie. Aceasta este prima lună a anului bisericesc dar și cea în care se începe refacerea duhovnicească și mutarea omenirii de pe pământ la ceruri.
Astăzi se arată omenirii o lume nouă și un “rai” străin, din care se va naște Noul Adam care îl va reface pe cel vechi, căzut în păcatul neascultării. Astăzi se naște chivotul cel cuvântător al Pâinii Vieții, care ne-a fost trimisă din cer. Adevărul din pământ va ieși (Fecioara) și Dreptatea din cer (Mântuitorul Hristos) s-a ivit. Adevărata dreptate care va distruge capul șarpelui și îl va arunca pe Stăpânitorul acestei lumi în afară.
A vorbi despre Maica Domnului nu se poate fără a vorbi și de Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu din veșnicie și Fiu al Fecioarei sub timp, deoarece Hristos fiind capul bisericii, comunică prin Maica Sa daruri tuturor mădularelor sale.
Maica Domnului este simbolul întrupării Mântuitorului Iisus Hristos, iar nașterea Sa este așezată în ziua de opt a lunii septembrie, deoarece opt este simbolul veșniciei, veșnicie care ni se deschide astăzi urcând pe acest drum al Mântuirii început prin Nașterea Maicii Domnului.
De asemenea împreună cu Maica Domnului trebuie să amintim pe colaboratorii pe care Dumnezeu i-a ales și ei au răspuns chemării preaînalte și anume aceia de a fi părinți ai Fecioarei.
Drepții Părinți Ioachim și Ana care au trăit o viață în rugăciune pentru a avea un copil, făgăduind că dacă îl vor dobândi îl vor închina lui Dumnezeu. Ei au fost colaboratori cu Sfânta Treime în acest plan al mântuirii, oferind trupurile lor ca pe o jertfă fără de prihană lui Dumnezeu, deschizându-se Harului Duhului Sfânt pentru a trăi o viață în puritate și a se pregăti pentru această misiune.
Maica Fecioară vine ca răspuns la marile cereri ale Sfinților ei părinți, întărindu-se astfel cuvântul “ceea ce la om este cu neputință, la Dumnezeu este întotdeauna cu putință”, arătând că și la bătrânețe poți avea copii dacă voiește Dumnezeu. Ei devin astfel asemeni lui Avraam și Sarrei care Dumnezeu i-a înzestrat cu rod al pântecelui, arătând că rânduiala din veci a lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii, nu poate fi afectată de păcatele oamenilor, de bătrânețe sau de alte motive lumești.
Fecioara ca rod al Rugăciunii create ca primul om nou și ceresc.
Cu toții știm că Maica Domnului a venit pe lume din unirea trupească a Sfinților ei părinți, dar și prin lucrarea Duhului Sfânt care i-a ajutat când ei nu mai erau în putere. Acest lucru este de reținut pentru biserica Răsăritului care nu admite Dogma Catolică “imaculată concepție” despre Maica Domnului cum că aceasta s-ar fi născut din Duhul Sfânt și fără de păcat.
Biserica Catolică încercând prin această dogmă să cinstească mai mult pe Maica Fecioară, îi neagă toate virtuțile, căci dacă ar fi fost născută din Duhul Sfânt și fără păcatul strămoșesc toate ostenelile Maicii Domnului ar fi fost fără rost, aceasta neputând păcătui după dogma catolică.
Maica Domnului și-a câștigat acest drept de a fi Mamă a Fiului lui Dumnezeu prin priveghere, rugăciune, înfrânare trupească, dar și duhovnicească dobândită prin trezvie și nepătimire, devenind un adevărat model de viețuire monahală pentru viețuitorii eremiți dar și chinoviali care vor începe să existe din secolele III-IV.
Fecioara, model de Desăvârșire
pentru orice creștin.
Teofan al Niceii fiind unul din cei trei mari teologi Mariologi alături de Sfântul Grigorie Palama și Nicolae Cabasila, pune accentul în scrierile sale pe dobândirea virtuților prin biruirea voinței proprii, ajutată de sinergia cu Harul Duhului Sfânt.
El ține cont de spiritualitatea care era în Bizant în secolul XIV, dar și de bogată cinstire pe care Maica Domnului o avea în muntele Athos și dedică numeroase pagini Maicii Domnului, încercând să o descrie într-un mod ascetico-mistic, chip al omului celui Nou alături de Mântuitorul Iisus Hristos.
Acest lucru este corect, deoarece Adam si Eva, protopărinții noștri, primii oameni făcuți de Dumnezeu, nu au reușit să actualizeze darurile puse de Dumnezeu în ei și în creație prin contemplație și rugăciune și au căzut în păcatul neascultării, aducând moarte tuturor urmașilor.
Astfel, Sfânta Treime decide apariția unei Fecioare care să zămislească fără de sămânță pe Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii.
Maica Domnului devine astfel Noua Eva și cu adevărat își îndeplinește acest rol până la capăt devenind biserică și templu al Fiului lui Dumnezeu, născând adevărata viață și adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu în chip omenesc, pentru mântuirea întregii omeniri, în vecii vecilor, Amin.
Text: Cristian Radu
