Astăzi este începutul mântuirii noastre şi arătarea tainei celei din veac, Fiul lui Dumnezeu, fiul Fecioarei se face, iar Gavriil Harul îl binevesteşte!
Întru început vom arăta pericopa evanghelică pentru a înţelege mai bine cele întâmplate, iar după aceea vom face câteva tâlcuiri pe baza ei, dar vom spune şi alte cuvinte despre Buna Vestire.
Iar în a şasea lună, trimis a fost de la Dumnezeu, îngerul Gavriil într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
Şi intrând îngerul la dânsa, i-a zis: “Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugetă: “Ce fel de închinare poate fi aceasta?” Şi îngerul i-a zis: “Nu te teme Marie fiindcă ai aflat har de la Dumnezeu. Şi iată-n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui- Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său, şi va împăraţi peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.”
Şi a zis Maria către înger: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Şi răspunzând îngerul, i-a zis: “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui- Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.”
Întâmplarea relatată de Evanghelistul Luca are loc în casa lui Iosif în Nazaretul Galileii.
Arhanghelul Gavriil îi adresează Sfintei Fecioare cuvintele. “Bucură-te ceea ce eşti plină de Har” Se arată deci cât de curată era Sfânta Fecioară Maria. A fost lăudată de o putere îngerească şi nu de oricare, ci de mai marele puterilor îngereşti, Arhanghelul Gavriil. Vedem imediat că Sfânta Fecioară spune, “Ce fel de închinare poate fi aceasta?” Sfântă Fecioară stând la templu mult timp şi fiind cunoscătoare a Sfintelor Scripturi are o oarecare îndoială de această angelofanie (arătarea Arhanghelului), şi îşi amintise imediat de felul cum o ispitise diavolul pe Eva în Rai. De aici şi întrebarea Sfintei Fecioare.
Şi îngerul i-a zis: “Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată-n pântecele tău vei zămisli şi vei naşte Fiu şi numele Lui îl vei chema Iisus. Acesta mare va fi şi Fiul Celui- Preaînalt Se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său.” Arhanghelul Gavriil spunându-i direct, “Nu te teme” ne arată nouă clar că este o situaţie diferită de cea în care se afla Eva în Raiul Edenic, arătând clar că el este trimisul Domnului, nu un ispititor.
Sfântă Fecioară nu a lăsat grăirea ei să treacă fără a o pune la încercare, nu a suferit de uşurătate, nici nu s-a lăsat atrasă de excesul laudelor, ci reţinându-se a cercetat salutarea, vrând să ştie modul sarcinii. Şi a zis Maria către înger: “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?” Sfântă se arată pregătită pentru această faptă mai presus de minte, dar întreabă; atunci Arhanghelul Gavriil îi răspunde “Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri.” Atunci vedem că Sfânta Fecioară spune, “Fie mie după cuvântul tău!”
O minune mai presus de minte; acel răspuns afirmativ al Sfintei Fecioare a schimbat destinul întregii omeniri. A dat lumii care stătea sub tirania diavolului un scop, acum lumea ştia că merge spre ceva, spre viaţa veşnică care a adus-o Mântuitorul Iisus Hristos. Dar în acelaşi timp prin răspunsul ei afirmativ, Sfântă Fecioară arată cât de importantă este voinţa noastră, cea în care se vede cel mai mult că suntem după chipul lui Dumnezeu, în colaborarea cu harul Divin. În acel “Da”, al Fecioarei a arătat clar că e a voit să primească această onoare, de a fi mama a Fiului lui Dumnezeu după trup, şi totodată Născătoare de Dumnezeu.
Acum vom pătrunde în partea mai dogmatică a ceea ce înseamnă Buna Vestire, arătând importanță a în mărturisii pe Sfânta Fecioară de Născătoare de Dumnezeu.
Termenul de “Născătoare de Dumnezeu” a fost stabilit la Sinodul al treilea Ecumenic din anul 431 de la Efes. Cea mai importantă contribuţie la acel sinod în învăţătura despre Maica Domnului a avut-o Sfântul Chiril din Alexandria. Acesta spune “A respinge faptul că Sfânta Fecioară este Născătoare de Dumnezeu, înseamnă a respinge faptul că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut Fiul omului şi a tăgăduit că el a intrat în cel mai apropiat mod de dialog cu noi, vorbindu-ne de la persoană la persoană.” Atunci patriarhul Nestorie al Constantinopolului susţine o erezie numită Nestorianism, care spune că “În Hristos avem două persoane, nu o ipostază în două firi”, şi aducea hule Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, numind-o, Hrisotokos. Atunci s-au adunat părinţii la Efes în Sobor, şi printre alte decizii şi canoane stabilite, s-a dat anatemă lui Nestorie. Sfântul Chiril a conceput şi mai multe tratate împotriva hulelor lui Nestorie.
Asemenea înaintea Sfântului Chiril din Alexandria, a mai spus şi Sfântul Grigorie de Nazians, că a tăgădui cineva pe Sfânta Fecioară înseamnă că acela s-a despărţit de biserică; de asta atârnă Mântuirea noastră.
Acum să vedem cum s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu în pântecele Fecioarei.
Deodată ce Logosul Divin a avut acel accept al Fecioarei, toate au putut acţiona. Atunci, după cum ne spune Evanghelia. “Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri.”
Duhul Sfânt se coborî asupra Sfintei Fecioare adumbrind-o pentru a o curăţi de păcatul strămoşesc. Sfânta Născătoare de Dumnezeu avea păcatul strămoşesc; învăţătura catolică afirmă despre Maica Domnului că este fără de păcat, dar acest lucru nu este posibil, deoarece Sfânta Născătoare a venit pe lume din însoţirea drepţilor ei părinţi, Ioachim şi Ana.
Cuvântul lui Dumnezeu care ia trup omenesc din Sfânta Fecioară, ia firea lui Adam celui căzut, firea umană care era supusă stricăciunii morţii din cauza păcatului strămoşesc, o ia pentru a o vindeca. Astfel Logosul Divin vrând să înnoiască firea noastră dinlăuntru, adică asumându-și-o în cadrul propriului său ipostas Divin, lucrând ca o persoană Divino- umană, alege să se nască în mod asemănător urmaşilor lui Adam, pe cale obişnuită, formându-şi trupul timp de 9 luni în pântecele Maicii, dar în acelaşi timp şi în mod diferit, căci Mântuitorul Iisus Hristos venind pe lume ca persoană Divino-umana, vine fără păcatul strămoşesc.
Sfânta Născătoare naşte pe Fiul lui Dumnezeu în chip feciorelnic.
Cine nu face din partea sa totul pentru puritate, nu poate fi sfinţit de Duhul şi copleşit de el. Cine nu dăruieşte integral lui Dumnezeu nu poate primi pe Dumnezeu întreg în el.
Dacă Fecioara Maria a putut aduce prin puritatea ei o contribuţie la întruparea Fiului lui Dumnezeu, se datorează faptului că Dumnezeu de la început a sădit în noi, în chip firesc, o putere ce se poate împotrivi păcatului. Dintre toţi oamenii de la Adam până la Sfânta Născătoare de Dumnezeu, nu s-a găsit o asemenea fiinţă atât de curată, care să poată împlini această grea misiune.
Se arată puritatea Sfintei Fecioare şi curăţia ei şi prin faptul că atunci când Dumnezeu a făcut pe femeie din coasta lui Adam, a adus somn greu peste acesta. Acum se arată importanța pe care Dumnezeu o dă Sfintei Fecioare; faptul că a trimis pe Arhanghelul Gavriil ca sol, să îi vestească Fecioarei această mare Taină.
Pomenirea Soborului Marelui Arhaghel Gavriil 26 Martie
Biserica a rânduit şi această zi de pomenire a marelui Arhanghel Gavriil pe lângă cea de 8 Noiembrie, întrucât el este singurul ce a ştiut de Taina întrupării Fiului lui Dumnezeu.
El face parte din a doua ceata îngerească; aceasta numărare a cetelor îngereşti care se găsesc a fi în număr de nouă, o face Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel, în opera sa despre ierarhia îngereasca. E preluată şi de alţi Sfinţi că Sfântul Vasile cel Mare, de Sfântul Ioan Damaschin, dar este confirmată şi de Mântuitorul Iisus Hristos prin înălţarea sa la cer, căci timp de la Înălţare, care se serbează la 40 de zile, după Sfânta Înviere, timp de 9 zile Mântuitorul Iisus Hristos S-a înălţat la ceruri, în fiecare zi trecând pe la fiecare ceată îngerească, iar în a zecea zi ajungând în cea mai înaltă stare de deplină îndumnezeire, în ziua Cincizecimii; atunci a eliberat din trupul său deplin Îndumnezeit, Duhul Sfânt, care s-a pogorât peste apostolii din Ziua Cincizecimii. Important este că Arhaghelii au fost pe acest drum prin cetele îngereşti cu Mântuitorul Iisus Hristos, strigând “Ridicaţi căpeteniile, porţile voastre cele veşnice, şi va intra Împăratul Slavei”.
S-a născut întrebarea de ce nu un Heruvim sau un Serafim, care sunt din cele mai înalte cete îngereşti, a făcut acest lucru. Sfinţii Părinţi spun că Arhanghelul Gavriil a trebuit să facă acest lucru, întrucât este din cetele cele mai de jos, care sunt cel mai aproape de oameni, dat fiind faptul că Mântuitorul Iisus Hristos s-a întrupat pentru oameni. De aceea şi cei şapte Arhangheli au fost cei care au acţionat în Vechiul Testament, fiind întăritori şi revelatori ai tainelor lui Dumnezeu, poporului Israel ce purta mesajul Mântuirii în Vechiul leagăn al păgănității. Numele său înseamnă în limba ebraică, “Puterea lui Dumnezeu” sau “Omul (puternic al) lui Dumnezeu” – sugestie a naturilor divină şi umană ale Celui care avea să Se nască din Preacurata Fecioară. El este înfăţişat în icoane cu un crin alb, pentru faptul că Sfânta Fecioară înainte să treacă la cele veşnice, Dumnezeu a trimis pe Sfântul Arhanghel să îi aducă un crin alb, care a fost pus pe patul pe care Sfânta Născătoare a fost dusă de Sfinţii Apostoli. Maica lui Dumnezeu a înviat după trei zile, căci nu se cuvenea ca cea care a zămislit în pântece pe Fiul lui Dumnezeu şi aceea care a fost sfinţită, făcându-se biserică a Dumnezeului celui viu, să zacă cu Prea Sfântul său trup în pământ.
Revenind la Arhanghelul Gavriil, voi încerca să expun pe cât se poate de scurt activitatea sa.
A fost adus la existență împreună cu ceilalţi îngeri, deodată prin Voia Tatălui, întărit prin Cuvântul Fiului, şi desăvârşit prin Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu. A fost martor la căderea Satanei şi la dreptatea ce s-a făcut în cer prin sabia de foc a lui Mihail, motiv pentru care este înfăţişat cu acesta în icoane, ei doi fiind îngerii fruntaşi ai oştirilor îngereşti. S-a mai arătat la Stejarul Mamvri lui Avraam în Icoana Sfintei Treimi, (stă în centru, sub stejarul Mamvri prenîchipuind pe Mântuitorul Iisus Hristos ce va fi răstignit pe cruce). S-a ocupat de vestirea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, dar el a fost şi cel ce a pus numele Sfântului Ioan Botezătorul, dar şi cel ce a rostit prima dată numele de “Iisus”, dar şi cântarea, “slava întru cei de sus lui Dumnezeu”. Le-a descoperit Magilor că s-a născut Mântuitorul pe pământ, i-a însoţit pe Iosif şi Sfânta Fecioară la Fuga în Egipt, dar i-a şi chemat înapoi în Țara Sfântă, după ce Irod murise.
El este un ostaş care întotdeauna sta în slujba lui Dumnezeu. El este prezent întotdeauna în Sfintele Icoane căci, chiar dacă îngerii nu au atotprezenţă, fiind circumscrişi (când sunt în cer, nu sunt pe pământ, şi când sunt pe pământ, nu sunt în cer), totuşi când îi chemăm la rugăciune aşa cum chemăm şi pe sfinţi, aşa şi îngerii sunt cu noi prin puterea ce o au de la Duhul Sfânt. El va veni împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos la sfârşitul veacurilor împreună cu toată Împărăţia lui Dumnezeu, cu trâmbiţe şi putere multă, pentru ca Mântuitorul să judece lumea.
Pentru rugăciunile Arhanghelului Gaviil, Preasfântă Treime miluieşte sufletele nostre! Amin!
Text: Cristian Radu, Liceul
„Ioan Petruș”, Anul IV
