Mă numesc Opriță Mihai şi m-am născut pe 13.06.1937 în Otopeni, fiul lui Opriță Gheorghe şi al Ancuţei. Am urmat şcoala primară în Otopeni şi pentru că eram din Otopeni şi pentru că eram foarte bun la geometrie şi geografie, domnul profesor Petruș mi-a zis să mă duc la cadastru şi am apucat să studiez un an, după care din cauza situaţiei familiei după exproprierea din 1948, am fost nevoit să mă înscriu la şcoala de calificare la locul de muncă în cadrul Centrului Mecanic Otopeni. Aici am practicat mai multe meserii, printre care: lăcătuş, ajustor, mecanic, tinichigiu.
În 1957 şi până în 1960 am făcut stagiu militar la marină. Când m-am eliberat, în locul Centrului mecanic am găsit ICPMA, la care m-am angajat lăcătuş, apoi matriţer. Am urmat la seral liceul, școala de tehnician proiectant SDV-ist, școala de maiştri SDV-iști de la IOR, unde am fost şef de promoţie.
Am fost numit maistru la atelierul de mase plastice unde am profesat ca maistru, dar şi ca proiectant SDV-ist, normator şi tehnician. În 1964 m-am căsătorit cu Andraș Catarina din Armășeni, judeţul Harghita. Am angajat-o tot la ICSITMUA unde a lucrat ca heliograf până la pensie.
Avem o fiică şi doi nepoţi cărora le urez o viaţă liniştită şi plină de împliniri.
În viaţa mea, cea mai mare suferinţă pe care am îndurat-o a fost în septembrie 1989 înainte de revoluţie, dispariţia lui tata, Opriță Gheorghe, născut în 1906, fost plutonier major de geniu care a fost profesor de tragere al regelui Mihai la fortul Otopeni, apoi a participat ca specialist la realizarea primei piste la aeroportul Otopeni şi la construirea serelor și solariilor la CAP. Am dat de urma lui după revoluţie şi este înmormântat la cimitirul Străulești la necunoscuţi.
În 1977 m-a speriat foarte tare ce s-a întâmplat şi am hotărât să studiez arhitectura. Am proiectat casa în care stau cu familia mea, pe care am construit-o începând din 1980 cu împrumuturi de la CAR, am turnat o fundaţie specială şi am construit-o cu mâna mea, ajutat de soţia şi fiica mea. Am lucrat de la fundaţie până la acoperiş, am fost şi zidar, fierar, betonist, electrician, instalator, tinichigiu, parchetar şi mozaicar. Cum s-ar zice „constructor de bună credinţă”.
Când mă uit în urmă, nu ştiu cum să le mulţumesc celor care m-au apreciat în tot ce am gândit şi am executat, atât din cartierul Ferme, cât şi din oraşul Otopeni.
Am avut patru mandate de deputat pentru Ferme şi m-am luptat pentru a nu fi demolat. De la părinţii mei, am învăţat că „răzbunarea este arma prostului” şi astfel nu am făcut rău nimănui. Sunt mândru de părinţii mei şi tata mi-a spus că e mândru de mine şi că iniţialele numelui meu sunt O.M. şi asta am vrut să fiu.
SPERANȚA
În lumea asta, bună, rea,
Acum se întâmplă ceva,
Toate au un început,
Și pe urmă un sfârșit.
Dacă un început e bun,
Poate să sfârșească-n scrum,
Sau dacă începutu-i rău,
Poate să se ducă-n hău.
Dacă-ai luat o hotărâre,
N-o lăsa să se dărâme,
Urmărește-o pas cu pas,
Să nu rămâie în suspans.
Ca să nu-ți meargă rău,
Fă ordine în jurul tău,
Fă ordine în viața ta,
Că zău ai ce câștiga.
O să fii în glorie,
Cu ordine în memorie,
Fără panică și stres,
O să ai numai succes.
Dacă vrei ceva în viață,
Nu te agăța de-o ață,
Că ața n-o să te țină,
Și caută o frânghie bună.
Nu e bine să te pripești,
Ca norocul să-l găsești,
Că norocul nu culege,
Dacă nu ai ce alege.
Spre binele tuturor,
E o vorbă în popor,
Și să fiu mai profilat,
Respectă și vei fi respectat.
Dacă te umilește cineva,
Tu vezi-ți de treaba ta,
Dar dacă-o ține tot așa,
Ocolește–l din calea ta.
Numai dacă sare calul,
Și ți s-a umplut paharul,
Și răspunde-i cu-n oftat,
Că nu este educat.
TALENTUL OMULUI
Dacă viața-i lungă, scurtă,
Trăiește-o ca să-ți ajungă,
Lumea asta bună, rea,
Tu faci parte din ea.
Uită-te-n jurul tău,
Și niciodată să nu faci rău,
Să fii mulțumit de tine,
Că ai făcut totul bine.
Nu fii lacom și zgârcit,
Că nu duce la nimic,
Creaza și tu ceva,
Ca să te admire lumea.
În junglă cât e de junglă,
Leii vânează cât să le ajungă,
Dar tu om, cu judecată,
De ce vrei averea toată?
Doamne! S-a întors lumea pe dos,
Unde-s învățăturile lui Iisus Hristos?
Și la judecata de apoi,
Poate-o să învățăm și noi.
MUSAFIR FRUMOS
Avem o veveriță dragă
Care umblă prin ogradă
Doamne cât de iute este,
Că te miri de cum trăiește.
Aleargă pe coama gardului,
Sau în vârful pomului,
Are drag de nucul meu,
Și-l vizitează mereu.
Mă gândesc câtă răbdare are,
De sparge o nucă tare,
Și nu mănâncă ceva anume,
Decât nuci și cu alune.
E sprintenă ca o nălucă,
Acum dispare cu o nucă,
Și pe cât e de frumoasă,
Are o coadă stufoasă.
Ce o poartă după ea,
De o admiră lumea,
Dar de ce-i zice veveriță,
Oare că trăiește-n poieniță?
Sau că acum o vezi în pom,
Și acum n-o vezi pe jos,
Ori s-a speriat de om,
E un musafir frumos.
REGRETE ȘI SPERANȚE
Nici nu știi ce să mai crezi,
Câte simți și câte vezi,
Se întâmplă atâtea-n jurul tău,
Că ți se face rău.
Când ieși și tu puțin pe stradă,
Și vezi atâta lume grămadă,
Zgomote infernale
De claxoane și motoare.
S-au înmulțit mașinile,
Mai rău ca furnicile,
De șoferi, ce să mai spun,
Unii parcă sunt nebuni.
Ce bine era odată,
Când era bunica fată,
N-aveam griji, n-aveam nevoi,
Și munceam cu grijă și noi.
Acum cu atâta poluare,
O să ne săpăm singuri groapa oare,
Ne otrăvim fără să vrem,
Și la masă și pe drum.
Opriță Mihai