militari 1Mulţi dintre noi am trecut de nenumărate ori pe lângă Cazarma U.M.01668, de la marginea Otopeniului, fără să ştim exact ce se întâmplă în interiorul zidurilor acoperite de sârmă ghimpată. Vechea cazarmă istorică „Fort 3 Otopeni”, cunoscută de noi sub titulatura generică de Unitatea militară de transmisiuni, ascunde o istorie de 142 de ani de la înfiinţarea primei secţii de telegrafişti militari din armata României. Şi pentru că istoria nu trebuie să devină ea însăşi ISTORIE, a apărut în oraşul nostru, în vechea unitate militară de transmisiuni, un muzeu despre care mulţi dintre noi nu ştiam, şi anume, Muzeul comunicaţiilor şi informaticii, filială a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. Despre muzeu am aflat de la domnul primar Gheorghe Silviu Constantin şi tot dumnealui ne-a facilitat participarea la festivităţile militare despre care urmează să vă povestesc.
În perioada 11-12 Iulie 2015, în incinta cazarmei U.M.01668, din şoseaua Bucureşti-Ploieşti km 12,5, la sediul Muzeului comunicaţiilor şi informaticii din cazarma Centrului de comunicaţii şi informatică strategice s-a organizat „Ziua porţilor deschise”, în colaborare cu Asociaţia „Pro Muzeum”, eveniment ce a avut ca temă „70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial”. Evenimentul se află la a VIII-a ediţie. Principalul artizan al apariţiei acestui muzeu şi al organizării evenimentului mai sus amintit este domnul General maior (r) Cerăceanu Ion.
Despre ce este vorba? În primul rând despre dorinţa unor oameni cu suflet de a nu lăsa istoria să se piardă, amintindu-ne nouă, generaţillor mai tinere, că libertatea de azi s-a obţinut cu sacrificiul celor de ieri şi trezindu-le celor mai în vârstă amintiri din perioada în care stagiul militar era etapa de transformare a băieţilor în bărbaţi.
Dar, să revin la cum a decurs ziua de sâmbătă, 11 Iulie 2015, ziua deschiderii festivităţilor la Muzeul comunicaţiilor şi informaticii. Orele 9.00-9.30 dimineaţa cu mic, cu mare, ne-am adunat la Clubul Pensionarilor unde ne aşteptau două autocare pentru a pleca împreună, la U.M.01668 Otopeni. Cu toţii ştiam că mergem să vizităm Muzeul, dar nu ne aşteptam la ce a urmat...


În curtea interioară a muzeului erau amenajate standuri cu oferte variate, toate având legătură cu armata. Distribuirea de raţii de „hrană de război” preparate la bucătăria de campanie a fost foarte gustată de participanţii la eveniment. Cu alte cuvinte, fasolea la cazan a fost incontestabil cea mai bună masă a zilei.
După o succintă prezentare a istoriei apariţiei Muzeului comunicaţiilor şi informaticii din cazarma Centrului 48 comunicaţii şi informatică strategice, fanfara militară ne-a introdus în atmosferă cu marşuri ostăşeşti şi melodii cunoscute din repertoriul naţional şi internaţional, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Festivităţile s-au deschis cu prezentarea invitaţilor, intonarea imnului de stat, alinierea pentru salut şi parada costumelor militare.
Reconstituirile istorice realizate de organizatori în colaborare cu Asociaţia „Pro Muzeum” au fost prezentate de membri ai asociaţiilor „6 DOROBANŢI”, „TRADIŢIA MILITARĂ”, „CERCETAŞII ROMÂNIEI”, „SOCIETAS MILITES GETAE”, „DEUTSCHE FREIKORPS” şi alţii.
militari 2Încântător pentru toţi cei prezenţi. Copiii au dat drumul în mod simbolic la câţiva porumbei, primii mesageri din istoria comunicaţiilor, după care domnul General maior (r) Cerăceanu Ion a ordonat „întoarcerea frontului” (mi-a plăcut exprimarea, doar eram la armată), şi cu toţii ne-am îndreptat spre troiţa din spatele curţii unde s-au depus de către oficiali, coroane de flori.
Vizitarea muzeului a fost o plăcere, m-am bucurat ca un copil mic descoperind în incintă vechiul dulap radio cu pick-up, sursa zgomotului în casa noastră sau telefonul cu disc despre care copiii mei nici nu au auzit. Pentru a înţelege de unde a plecat tehnologia în domeniul comunicaţiilor trebuie să vizitaţi acest muzeu de la intrarea în Otopeni. Este uimitor cât de mult a avansat tehnologia şi cât de diferit arătau sistemele de comunicaţie în trecutul nu foarte îndepărtat.

Plimbarea seniorilor noştri prin muzeu, le-a adus aminte de tinereţe şi de vremurile de odinioară, de televizorul pe lămpi şi radioul-piesă de mobilier, de armată şi -cel mai frumos- de foşti colegi de armată. Cei care au învăţat să transmită mesaje în limbajul morse, şi-au amintit după ani de zile cum să folosească tehnologia pe care, mulţi dintre domniile lor au utilizat-o.
Copiii au avut parte, pe lângă plimbarea prin trecutul tehnologic al bunicilor lor, de plimbări cu poneii, trasul cu arcul sau cu arma de calibru redus, antrenament pe terenul de instrucţie al soldaţilor unităţii.
La terminarea traseului de vizitare am găsit expuse aceste stindarde ale armatelor româneşti… vă invit să le vedeţi şi dumneavoastră.
O plimbare prin istorie este pentru fiecare dintre noi un motiv de aducere aminte şi de reflecţie asupra vitezei în care ne trăim viaţa. Avem „Timp pentru viaţă”, bucuraţi-vă de el.

 
Text: Manuela Formunda
Foto: Membru Club Pensionari Trifan Gigel
şi Manuela Formunda

Orasul