Recent, am fost absolut uimit de declaraţia ministrului de externe al Austriei, Sebastian Kurz cu privire la reducerea alocaţiilor copiilor românilor care trăiesc în Austria, la nivelul alocaţiilor din România.
Pe lângă faptul că din punct de vedere economic este o aberaţie, deoarece aceste alocaţii sociale se raportează la nivelul cotizaţiilor pe care prin taxe şi impozite aceşti români care lucrează în afara graniţelor le aduc statelor respective în care trăiesc, pe lângă faptul că este o declaraţie discriminatorie, care ţine pe undeva de încălcarea dreptului legitim la muncă şi la libertatea de mişcare a românilor pe teritoriul Comunităţii Europene, unde suntem o ţară cu drepturi depline, această situaţie vine din nou să reîntregească tabloul unei campanii antiromâneşti, care mie mi se pare că se desfăşoară în multe ţări din Uniunea Europeană. O campanie care este de cele mai multe ori generată de interese electorale, generată de populism şi generată de lipsa de consistenţă şi substanţă a multora dintre aceşti oficiali europeni care preferă să joace o politică la un nivel mic, o politică măruntă şi o politică lipsită de principii.
Şi aşa este şi cazul situaţiei din Austria, unde mie mi se pare că avem de-a face cu o discriminare a românilor, cred că este aberant să plăteşti taxe şi impozite la nivelul din Austria, dar copiii tăi să primească alocaţii la nivelul din România. Este un nonsens şi chiar mă bucur că Ministerul Afacerilor Externe al României a taxat această declaraţie hazardată şi absolut ieşită din comun. Şi, totodată, aş vrea să sesizez că există un pericol de discriminare pe piaţa muncii a românilor, nu doar în Austria, ci şi cum am văzut acum ceva vreme, inclusiv în Marea Britanie, unde se vorbeşte şi acolo tot de limitarea anumitor drepturi pe care românii le au.
Ceea ce trebuie să înţeleagă toată lumea este că românii nu sunt cetăţeni de rangul II nicăieri, că românii sunt membri cu drepturi egale ai Comunităţii Europene şi că fiecare cetăţean român are dreptul să fie tratat în mod egal, atâta timp cât munceşte onest, de cetăţenii şi de către autorităţile statului în care acesta trăieşte.
Ceea ce vreau să spun este că Austria, din păcate, a mai avut o serie de ieşiri la adresa României, în anii ‘90. Dar după ce, așa cum am văzut cu toţii, Schweihofer a intrat să taie pădurile, după ce PETROM-ul a ajuns la OMV şi alte interese economice austriece, care parcă vin să refacă un fel de hartă a Austro-Ungariei, în formă economică postmodernă, au fost realizate, Austria a devenit îngăduitoare faţă de România. Acum nu înţeleg ce s-a mai întâmplat, nu ştiu, s-a modificat ceva din perspectiva relaţiilor geopolitice sau geoeconomice între România şi Austria, de au apărut aceste declaraţii, stau şi mă gândesc.
Îmi este foarte greu să înţeleg şi de aceea vreau să cer public acum, din nou, și sper ca ministrul de externe al Austriei, Sebastian Kurz, să-şi dea demisia. Este inadmisibil să aducă o asemenea insultă şi o asemenea jignire poporului român şi unor cetăţeni cu drepturi egale care aduc plusvaloare la bugetul ţării al cărei ministru este şi cred, tot pe această cale, că domnul preşedinte al României, Klaus Iohannis, care ştim foarte bine că are nişte legături cu lumea germanică deosebit de strânse, ar trebui să uzeze de toate căile politico-diplomatice spre a obţine demisia acestui ministru. Cred că demisia lui Sebastian Kurz ar trebui să reprezinte un gest de respect şi de responsabilitate al statului austriac în raport cu România, pentru că românii nu sunt cetăţeni de rangul II nici aici, nici în Austria şi nici în Marea Britanie.
Daniel Gheorghe
Deputat PNL