Mă întorc către anii care au trecut şi-mi reascult cuvintele… Niciodată nu mi-am spus ‚,Îmi promit''!
De zeci de ori mă aud spunând ,,îţi promit'' sau ,,vă promit'' şi mă văd privind încrezătoare în ochii oamenilor şi alergând să-mi duc la bun sfârşit angajamentul. De cele mai multe ori m-am ţinut de cuvânt.
Cum ar fi fost să-mi fi făcut promisiuni mie însămi şi să le respect?
Mi-ar fi plăcut să-mi fi promis (măcar) :
- Să fiu sinceră, chiar şi atunci când îmi e frică să pierd simpatia cuiva
- Să renunţ să fiu un partener de discuţie pentru persoanele care nu au decât idei mici şi repetitive
- Să ignor mizeriile unei zile
Cu siguranţă că aş fi avut o viaţă mai plină de libertate şi autenticitate.
Pornind de la realitatea mare şi exterioară mie, am făcut următoarea legătură cu propria realitate:
Istoric privind evenimentele – un FAPT petrecut cu sute şi sute de ani în urmă, ajunge doar OPINIA celor care discută despre el. În aceeaşi confuzie suntem şi, de exemplu, în legătură cu actualitatea siriană. Nu ştim cu precizie cine sunt şiiţii, sunitii, alwaiţii, care este participarea statelor ocidentale, cine sunt bunii şi cine sunt răii. Nu suntem obiectiv informaţi în legătură cu toate acestea, însă ne exprimăm OPINIILE partizan şi vehement.
Tot astfel văd şi universul mic – individual.
FAPTELE din trecutul nostru îşi pierd consistenţa obiectivă şi se stochează, dacă nu intervine uitarea, sub forma unor OPINII, iar confuzia se instalează confortabil când nu căutăm claritatea FAPTELOR făcute de noi acum, în momentul prezent.
Şi iată aşa, prin trecerea timpului şi lipsa informaţiilor concrete, devenim interpretarea personalităţii noastre şi nu originalul.
Sincer, aceste două observaţii: mie nu-mi fac promisiuni şi, nu vorbesc despre FAPTELE mele, ci despre OPINIILE mele – m-au indispus. Până la urmă, comportamentul acesta îl traduc ca pe o lipsă de asumare a vieţii.
Am privit atentă în jur şi am văzut comportamentul meu multiplicat în ceilalţi!
Lipsa angajamentului este recognsocibila în: ,,am să văd dacă…!'', ,,nu cred că pot!'', ,,am să încerc!'', ,,dacă nu intervine ceva…!'',…
OPINIILE sunt vedetele conversaţiilor. Se ajunge la dispute dure fără ca măcar unul dintre participanţi să se întoarcă la FAPTUL concret, sau să caute să-şi bazeze afirmaţiile pe informaţii sigure şi complete (pe cât posibil).
Facem mult prea mult zgomot. Suferim de grave carenţe de semnificaţii.
Aşa că mi-am impus câteva reguli curative:
- Să ştiu cu claritate ce vreau
- Să trec la acţiune pentru a transforma în realitate intenţia avută
- Să diferenţiez FAPTELE de OPINII atât pentru mine cât şi pentru ceilalţi
- Să acţionez pornind de la FAPTE şi în legătură cu relevanta acestora
Teoria auto – actualizării a lui Carl Rogers îmi susţine speranţa că voi reuşi:
,,Fiecare dintre noi are un potenţial unic de dezvoltare, creştere şi schimbare într-o direcţie sănătoasă şi pozitivă.''
Dacă vrei să verifici această teorie, poţi porni de la răspunsurile date întrebărilor:
- Ce promisiuni mi-am făcut de-a lungul anilor?
- Cum m-am simţit când le-am respectat? Cum m-am simţit când nu le-am respectat?
- Care sunt OPINIILE despre acţiunile mele?
- Care este motivul pentru care îmi modific FAPTELE?
- Ce este important să-mi promit acum?
- Ce reguli trebuie să-mi impun pentru ca FAPTELE mele să mă susţină în împlinirea promisiunii?
Eul tău viitor deja îţi mulţumeşte că lucrezi pentru binele lui!
Monica Lăcrămioara Bărbulescu
Trainer & Coach
MonicaLacramioara.Barbulescu@bcr.ro