Una dintre preocupările principale ale autorităților locale o constituie furnizarea de servicii publice de calitate către populație și agenți economici. Pentru realizarea acestui deziderat, serviciile de interes public au fost externalizate către operatori economici specializați, cu experiență în furnizarea acestora.
Astfel, serviciul public de alimentare cu energie termică a fost concesionat către S.C. Dalkia România S.A. încă din anul 2010, aceasta asigurând operarea și în sezoanele reci 2008-2009 și 2009-2010.
În anul 2013 Dalkia România S.A. va investi în sistemul de alimentare cu energie termică în sistem centralizat (SACET) suma de circa 1 milion EURO, degrevând astfel bugetul local de acest efort financiar, aceste fonduri putând fi alocate pentru realizarea altor investiții de interes local. Și în anii următori, Dalkia România S.A. va investi în sistem sume asemănătoare.

Citeşte mai mult...

   Astăzi instituția familiei este tot mai periclitată și valorile tradiționale ale familiei creștine sunt supuse unei tot mai mari relativizări. Familia este un element vital al unei societăți sănătoase și de aceea purtăm un respect deosebit cuplurilor care au împlinit 50 de ani de conviețuire.
Primăria orașului Otopeni a decis prin H.C.L. nr. 83/13.XI.2009 acordarea unui premiu în valoare de 5 000 lei și a unei diplome de fidelitate cuplurilor din orașul Otopeni care au împlinit 50 de ani de căsătorie neîntreruptă.

Începând cu anul 2009 și până în prezent s-a acordat acest premiu în semn de recunoaștere și apreciere către 181 de cupluri.
În data de 07.06.2013 a avut loc într-un cadru festiv premierea cuplurilor Lițescu Nicolae și Felicia alături de Mișu Mihai și Elena, care fac cinste acestui oraș prin atitudinea și onoarea de care au dat dovadă de-a lungul timpului, ambele familii fiind întemeiate în anul 1963.

Text: Primăria orașului Otopeni

De milenii oamenii au trăit sub imperiul și sub presiunea minciunii, Din cele mai vechi timpuri și până astăzi minciuna a rămas forma fundamentală de control și persuasiune a indivizilor și a maselor sociale.
Scopul minciunii a fost și va rămâne controlul și acapararea resurselor, dar nu numai a celor materiale ori naturale, ci mai ales a celor intelectuale și spirituale. Minciuna are rolul de a impune o pecete publică eronată care să deterioreze rolul și impactului mesajului moral ori spiritual într-un mediu uman, oricare ar fi el. La fel precum se spune că drumul spre iad e pavat cu bune intenții și precum principală trăsătură a diavolului nu e nici agresivitatea și nici negativismul, ci este viclenia, minciuna a fost principală trăsătură a oricărui regim tiranic și a oricărui sistem socio-politic care a servit scopuri oculte, meschine ori murdare de-a cursul istoriei. Minciuna și manipularea au reprezentat mijloacele prin care oamenii, în vremuri și în locuri dintre cele mai diverse, au fost ținuți în întuneric și în necunoaștere. Promisiunile utopice frumos ambalate nu sunt apanajul regimurilor dictatoriale ale sec. XX, ci își au rădăcinile încă din primele state despotice ale lumii antice.
Se spune că pentru a stăpâni, cel mai ușor este mai întâi să dezbini. Dezbinarea se poate face cel mai ușor prin manipularea perversă și subtilă a instinctelor gregare și a nevoilor primare ale indivizilor. Lumea de azi, dominată de consumism, egoism și lipsă de orizont, este în sine, într-o anumită măsură, rezultatul politicilor de îngrădire a individului într-un spațiu în care acesta devine dependent de derizoriu, facil și efemer, lăsându-l tot mai însingurat și tot mai vulnerabil în fața unei lumi a vitezei crescute la cub, o lume la care în aparență se simte conectat și ancorat pe deplin. Însă omul contemporan nu este decât un fel de „copil bătrân” căruia i se lasă o serie de jucării în grijă spre a i se crea iluzia libertății și chiar a puterii. Realitatea este că omul de astăzi devine tot mai rupt de mediul social, mai izolat de decizia politica și mai lipsit de reflexele care apar într-un mediu cu adevărat liber și care determină cetățeanul în plenitudinea rolului său. Omul devine absent și se cufundă într-un spațiu al iluziilor virtuale, vizuale, auditive, bahice ori gustative, de divertisment ori de alte naturi, care îi determină un mental incapabil să dea valoare laturii creatoare cu care individul este înzestrat de la naștere.

Citeşte mai mult...

   Primăria orașului Otopeni, împreună cu Academia de Studii Economice din București și ofertantul de servicii tipografice Eurogama Invest, vă invită la expoziția stadală “Preziosi - imagini din București”.
Amedeo Preziosi (1816-1882), născut într-o familie nobilă din La Valetta, Malta, a devenit celebru pentru acuarelele care prezintă scene din cotidianul cu iz oriental al Imperiului Otoman și al Țărilor Române. De mic, Preziosi a urmat lecții de artă în orașul natal. Chiar și la Paris, unde a plecat pentru a studia dreptul, se dovedește a fi în continuare mai atras de pictură, ceea ce îl determină să se înscrie, în paralel, la Școala Națională de Belle Arte. Întors acasă la finalizarea studiilor, Preziosi descoperă că tatăl său nu este deloc de acord cu drumul pe care și-l alesese, părintele considerând meseria de jurist ar fi mai potrivită. Tânărul Amedeo dezaprobă și, fără a sta pe gânduri, se hotărăște să plece definitiv în Orientul Apropiat pentru a putea picta. Astfel apar primele acuarele ale Istanbulului purtând semnătura Preziosi, datate noiembrie 1842.
În Imperiul Otoman, Preziosi reușește în sfârșit să își echilibreze viața: se însoară cu o otomană cu origini grecești ce îi dăruiește patru copii, iar, pe plan profesional își deschide un atelier care câștigă repede în popularitate. Nu trec mulți ani până ce Preziosi începe a fi vizitat de către figuri de seamă ale continentului. În anii 1864 și 1866 îi trec pragul atelierului Alexandru Ioan Cuza, respectiv Carol I, ambii invitându-l la București, pe care Preziosi avea să îl viziteze pentru prima dată la sfârșitul lui iunie 1868. Revine un an mai târziu, lăsând în total peste 250 de acuarele care prezintă decoruri cotidiene din expedițiile făcute prin țară, în special din București și din Râmnicu Vâlcea.

Citeşte mai mult...

   Proiectul Comenius Regio „Educația non-formală și informală prin TIC”, având ca beneficiar Consiliul Local al orașului Otopeni și parteneri Liceul „Ioan Petruș”, APDD-Agenda 21, București, Colegiul Saint Thomas More și Școala de Limbi Străine „Easy” din Malta, a continuat cu prima noastră vizită în țara parteneră, în perioada 2-6 iunie.
Obiectivele acestei noi întâlniri de proiect au fost stabilite în colaborare de cele două echipe și corelate cu tema, scopurile și rezultatele așteptate ale Parteneriatului Comenius:
· Redefinirea conceptelor de „educație non-formală” și „educație informală”, din perspectiva celor două sisteme de învățământ și a activităților didactice desfășurate în proiect;
· Schimbul de experiență în privința activităților de proiect desfășurate și pregătirea celor care sunt planificate;
· Pregătirea site-ului bilingv al proiectului;
· Promovarea cooperării în domeniul educației și al culturii între țările partenere, în context european.
Programul de activități a fost interesant și variat, cuprinzând: întâlniri de lucru pe temele proiectului, vizite la Școala Primară Marsascala, Școala Gimnazială de Fete Santa Lucia din cadrul Colegiului Saint Thomas More și Școala de Limbi Străine „Easy” - La Valetta, activități didactice demonstrative, prezentarea ofertei educaționale a școlilor vizitate, un traseu turistic prin La Valetta, actuala capitală și Mdina, vechea capitală a Maltei.

Citeşte mai mult...

Anexă la Ordinul MECTS nr. 5606/31.08.2012 privind organizarea şi desfăşurarea Evaluării Naţionale pentru elevii clasei a VIII-a, în anul şcolar 2012-2013

25 iunie 2013 Limba şi literatura română, probă scrisă
27 iunie 2013 Matematica, probă scrisă
29 iunie 2013 Afişarea rezultatelor
(până la ora 16)
29 iunie 2013 Depunerea contestaţiilor
(orele 16-20)
30 iunie - 2 iulie 2013 Rezolvarea contestaţiilor
3 iulie 2013 Afişarea rezultatelor finale după contestaţii

Text: Gheorghe Mirela, secretar Liceul Teoretic
„Ioan Petruș” Otopeni

Anexa 1 la Ordinul MECTS nr. 5610/31.08.2012, privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional 2013

15-19 iulie 2013 Înscrierea candidaţilor
19-20 august 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în
limba română – proba A
20-21 august 2013 Evaluarea competenţelor lingvistice într-o limbă de circulaţie internaţională – proba C
22-23 august 2013 Evaluarea competenţelor digitale – proba D
26 august 2013 Limba şi literatura română – proba E)a) – proba scrisă
28 august 2013 Proba obligatorie a profilului – proba E)c) – proba scrisă
30 august 2013 Proba la alegere a profilului şi specializării – proba E)d) – proba scrisă
2 septembrie 2013 Afişarea rezultatelor (până la ora 12) şi depunerea contestaţiilor (orele 12-16)
3-4 septembrie 2013 Rezolvarea contestaţiilor
5 septembrie 2013 Afişarea rezultatelor finale

Text: Gheorghe Mirela, secretar Liceul Teoretic
„Ioan Petruș” Otopeni

  Pedagogul de școală nouă este tot… pedagogul de școală veche. De la Caragiale și până astăzi, lanțul slăbiciunilor s-a tot lungit și ne-a făcut, cu sau fără voia noastră (era să spun „complicitatea” noastră), tot mai confuzi etic. Păienjenișul nevăzut al relațiilor „de la om la om” a devenit o capcană sigură pentru naivii care mai cred că pot reuși „prin ei înșiși”, căprioare inocente pândite de ochi fosforescenți de fiare, din hățișurile bine înrădăcinate ale subterfugiilor noastre strămoșești.
Și, la sfârsit de an școlar, numai profesor să nu fii!... Întrebându-te la nesfârșit: Ce e, la urma urmei, conștiința? O gargară matinală? Un duș de rutină? O haină pe care o îmbraci sau o dezbraci, după conjunctură? Cravata care te sugrumă și pe care abia aștepți să o dezlegi? Oxigenul tău? Apa ta? Felul tău de a fi? Adică tu însuți? Încercând să separi onest responsabilitatea de înșelătoarele culori ale sentimentelor, slăbiciunilor și emoțiilor, înțelegi că totdeauna va exista cineva care le va amesteca șiret, așteptându-se sau determinându-te să faci, în folosul lui, „omenește”, același lucru.
Grațioasa Madam Popescu nu mai aleargă cu birja de la profesor la amicul X, de la amicul Y la profesor, și tot așa: caii putere ai grăbitei societăți moderne i-au înlocuit de mult pe nărăvașii mâncători de ovăz ai secolului trecut. Dar lanțul duce tot de la Popești la Ionești, mai departe la Protopopești, Preotești, Diaconești, Iconomești, Sachelărești, Piscupești… și cine mai știe ce alți X-ulești de astăzi!
Cu inocența lui, micul Ftiriadi a tot învârtit Pământul în jurul Soarelui 365 de zile pe an și, la fiecare al patrulea, cu o zi mai mult. Și întrebarea-răspuns „Nu-i așa că…”, mărturie a slăbiciunilor omenești de când lumea, își tot află sfioasa și (ne)vinovata confirmare „Da, domnule…”.
Dănilă Prepeleac, prototip și el al multor adolescenți de astăzi, a tot dat învățătura pe traista goală prin care fluieră vântul pagubei și al statului degeaba.
Pe „Cănuță cel sucit”, văr bun cu cei dinainte, ultimul clopoțel al acestui sfârșit de an l-a găsit pe scenă, cu tichie și ciucure mătăsos de absolvent eminent pe creștetul frământat de efortul memorării numerelor complexe și domnilor Țării Românești.

Citeşte mai mult...

În acest an, 2013, comemorăm cu adâncă recunoștință și neșterse amintiri, 25 de ani de când ne-a părăsit, mult prea devreme, învățătoarea noastră dragă și foarte apreciată - Ancuța Petruș (1926-1988).
S-a născut în Otopeni, într-o familie numeroasă, cu multe fete, de oameni harnici și cinstiți, așa cum erau otopenarii din acele vremuri. Fiind cea mai atrasă de școală, dintre cele șase surori, ajunge la majorat. Anișoara - căci în sat era știută ca „Anișoara lu' Smache” - a fost mai puțin angrenată în muncile din câmp sau din gospodărie. Părinții săi, Nastasia și Smarandache, și-au permis să-i lase mai mult timp pentru învățătură, mai ales că fiicei lor îi plăcea mult cartea. Cu firea sa dârză, cu perseverență și conștiinciozitate s-a pregătit intens pentru a deveni învățătoare. A urmat cursurile Școlii Normale din București, în condiții dificile, de război, de lipsuri materiale, așa cum am aflat de la fiul său, George. Lipsa unor mijloace de transport regulat între Otopeni și București, în acea perioadă, o aducea în situația de a sări din mers, în camioane sau în alte vehicule, alegându-se cu multe vânătăi și dureri fizice insuportabile.
Ambiția și tenacitatea au ajutat-o să-și înceapă activitatea ca învățătoare în 1949 la Școala din Otopeni, „unde a pregătit cu dragoste pentru copii și cu respect pentru munca de dascăl, multe generații de copii”, cum bine zice George.
La momentul potrivit, Anișoara s-a căsătorit cu Ioan Petruș, fiul lui „nea Gheorghe Dascălu'”, cum îi spuneau consătenii. Împreună cu Ionel (frumos alint) au format un cuplu model, o familie respectată și mult apreciată de toată lumea – colegi, rude, prieteni, vecini, cunoscuți, etc. Au avut un singur copil, George, care în prezent s-a stabilit în Canada, la rândul său este căsătorit și are o fiică studentă.
Ca un fapt particular, pot să afirm că doamna învățătoare Petruș a fost și o bună gospodină. Am participat (când trecusem de majorat) la o masă aniversară, pregătită de dumneaei în totalitate, care a întrunit aprecieri unanime.

Citeşte mai mult...

Înainte de a deveni principalul punct al României în materie de transport aviatic, Otopeniul s-a bucurat de o importanță militară aparte. Presa de sfârșit de veac al XIX-lea indică rolul strategic al acestei așezări, care, la vremea respectivă, avea încă statut de comună. Învecinându-se cu Bucureștiul, Otopeniul funcționa ca o poartă a capitalei. Orice pericol, natural sau militar, se cerea oprit până la a atinge Pădurea Băneasa, astfel încât securitatea principalului oraș al țării să nu fie pusă în pericol. Indiferent dacă era vorba de inundații, epidemii, cutremure, secete sau atacuri armate, Otopeniul trebuia să fie pregătit și să încerce, pe cât posibil, să protejeze Bucureștiul de consecințele negative. Cu alte cuvinte, să blocheze amenințările.
Astfel, Otopeniul a fost inclus în planul de fortificare a Bucureștiului. În anul 1882, Carol I venit la tron cu ideea germană a burgului, a cetății – numea o comisie care avea ca scop să înalțe zidurile din jurul Capitalei, pe care dorea să o ferească de eventualele dezlănțuiri armate ce se puteau ivi pe fondul unei situații internaționale tensionate. Otopeniul a primit o atenție sporită, fiind încadrat ca fortificație de tip I (cea mai importantă alături de Chitila). Alte fortificații, nu la fel de însemnate, erau Jilava, Pantelimon, Cernica, Popești, Bragadiru, Berceni, Măgurele sau Mogoșoaia. Povestea lor este redată de Mircea Constantinescu în lucrarea “După București, potopul…”, apărută la Editura Biblioteca Bucureștilor în anul 2001. În total, Bucureștiul era înconjurat de 72 de kilometri de ziduri și santinele, situate la aproximativ 4 kilometri una de alta și oferind 364 de puncte de tragere. Planificată a se încheia în 1885, construcția a durat cu 13 ani mai mult, fiind gata de abia în 1898. Un an mai târziu, în iunie 1899, înșiși Măria sa regele Carol I și principele moștenitor Ferdinand de Hohenzollern “au plecat cu un tren special pentru a vizita fortificațiunile ce se ridică în jurul Bucureștiului”, scrie “Epoca” din 3 iunie 1899. Pornind la ora nouă și jumătate dimineața din Gara de Nord, suita regală, formată din aproximativ 50 de persoane, a poposit mai întâi la Jilava și la Chiajna. Dupa încă o oprire la Chitila, unde s-a servit dejunul, alaiul a trecut și prin Otopeni, un fort cu structura pentagonală și Baterie de tip 4. Apoi, regele a continuat spre Tunari, inspectând și restul forturilor recent finalizate.

Citeşte mai mult...

De la un capăt la altul al țării și dincolo de hotarele ei, neamul românesc de pretutindeni sărbătorește triumful dreptății lui, în fața istoriei, realipirea la “trupul” țării a unei importante părți de pământ românesc care în mod laș și nedrept îi fusese răpit.
Aceasta s-a realizat cu arma în mână și prin sacrificiul a mii de vieți tinere românești. Cinste armatei! Recunoștință veșnică celor căzuți pe câmpul de onoare, pentru reintegrarea patriei și a neamului și pentru reabilitarea în fața istoriei și a lumii. Eroii noștri! Morții noștri! Pe aceștia avem datoria de a nu-i uita niciodată . O țară și un neam nu pot fi împărțite - spre a deveni sclave la străini. Armata a fost exponent executoriu al neamului, este așezată la loc de cinste și încredere pe care totdeauna l-a meritat datorită sacrificiilor ei, a reparat greșelile și nedreptățile din anul de tristă memorie a anului 1940. Nu trebuie să-i uităm și pe aliații noștri. Armata a avut un singur gând și o singură dorință, “patria”. Aceasta este datoria tuturor românilor cinstiți. Să avem încredere în Dumnezeu, să credem în dreptatea lui, să fim patrioți. Recunoștință eroilor căzuți în pădurea de la Țiganca, Odesa, Stalingrad, Budapesta, etc. De asemenea mulțumim urmașilor eroilor căzuți la datorie, văduvelor de război, care au rămas singure atât de tinere, au dus greul familiei în timp de război, au suportat lipsurile și bombardamentele aviației.
Armata a pierdut un mare și vrednic șef al ei, șeful Marelui Stat Major, generalul Alexandru Ioanițiu.
Eroi ai comunei Otopeni, noi cei de față vă promitem că nu vă vom uita niciodată. Dormiți în pace, alături de ceilalți eroi ai neamului, Dumnezeu să vă aibă în Sfânta Lui Pază.
Mulțumim domnului primar pentru construcția monumentului de la biserica Sfântul Gheorghe, închinat eroilor din Otopeni.
În fața tristelor morminte ce includ atâția eroi, rămânem muți și cu sfială îngenunchem și noi! Țărâna fie-vă ușoară, eternă amintirea, scumpi frați români, vă regretăm. Și legile naturii's aspre, ne'nțelese, în fața lor ce suntem noi? Frunze de vânt culese.

Text: Locotenent-colonel® Papa Floricel

Trebuiau să poarte un nume
de Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân,
Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.

Citeşte mai mult...

Rețineți!
Acest tip de calamitate este precedat, de obicei, de intervale mari de prevenire.
I. În cazul când inundația (semnalul “calamitate naturală”) vă surprinde acasă:
Dacă aveți timp, luați următoarele măsuri de asigurare a bunurilor dumneavoastră:
- aduceți în casă unele lucruri sau puneți-le culcate la pământ într-un loc sigur;
- mobila de curte, unelte de gradină sau alte obiecte care se pot muta și care pot fi suflate de vânt sau luate de apă;
- blocați ferestrele astfel încât ele să nu fie sparte de vânturi puternice, de apă, de obiecte care plutesc sau de aluviuni;
- evacuați animalele și bunurile de valoare în locuri de refugiu, dinainte cunoscute;
- încuiați ușile casei, asigurați și ferestrele, după ce închideți apa, gazul și instalațiile electrice;
- nu stocați saci de nisip pe partea din afara pereților casei, mai bine permiteți apei de inundație să curgă liber prin fundație, sau dacă sunteți sigur că veți fi inundat, procedați singur la inundarea fundației.
Dacă inundația este iminentă procedați astfel:
- mutați obiectele care se pot mișca în partea cea mai de sus a casei, deconectați aparatele și împreună cu întreaga familie părăsiți locuința și deplasați-vă spre locul de refugiu dinainte stabilit (etaje superioare, acoperișuri, înălțimi sau alte locuri dominante) care nu pot fi acoperite de nivelul cotelor maxime ale apelor.
În cazul în care sunteți surprins în afara locuinței (pe străzi, în școli, în parcuri, săli de spectacol, în gări, autogări, magazine, alte locuri) este necesar să respectați cu strictețe comunicările primite și să vă îndreptați spre locurile de refugiu cele mai apropiate.

Citeşte mai mult...

· AMCO Otopeni a publicat raportul anual pentru exercițiul financiar 2012. Producătorul de ventile, armături industriale, catalizatori sau aparate de măsură și control a angajat în anul calendaristic trecut 50 de persoane și a obținut o cifră de afaceri de 2 425 626 lei.
(Sursa: http://www.amco-otopeni.ro/index2.php? option=com_content&do_pdf=1&id=22)

· UPS România s-a alăturat programului internațional de reciclare a dozelor din aluminiu destinat companiilor “Every Can Counts”. Programul are ca scop să încurajeze comportamentul responsabil al angajaților, partenerilor și clienților. Astfel, la sediul central al UPS România, aflat în Otopeni, pe strada Aurel Vlaicu, nr. 11C, “au fost instalate cutii cu un design special, dedicate colectării dozelor de aluminiu, în vederea motivării angajaților și clienților de a participa activ la protejarea mediului înconjurător”, anunță site-ul dailybusiness.ro. Potrivit aceleiași surse, în anul 2012, România a reciclat 29% din dozele de aluminiu scoase pe piață, cu opt puncte procentuale peste ținta propusă. După colectare, dozele sunt topite, din materia primă reieșită fiind fabricate doze noi sau alte produse care au în compoziție aluminiu, ca de exemplu ramele pentru ferestre.
(Sursa: http://www.dailybusiness.ro/stiri-companii/ romania-recicleaza-aproape-o-treime-din-dozele-de-aluminiu-89598/)

Citeşte mai mult...

Una dintre ideile cele mai inspirate din viața mea a fost acceptarea unui serviciu în România, acum 10 ani. Timp de câțiva ani am călătorit între Scoția mea natală, situată la capătul nordic și rece al Europei și frumoasa Românie până când fascinat de această țară m-am mutat definitiv și m-am stabilit împreună cu noua mea familie aici (soția mea, româncă, este medic). Viața mea în Otopeni are multe avantaje față de perioada în care am locuit în București, printre care o poluare mai mică și o temperatură diferită cu cel puțin 2 grade Celsius chiar în cele mai toride zile de vară (chiar dacă suntem atât de aproape de DN1, cea mai tranzitată șosea din România). Este o plăcere să vii acasă în Otopeni după o zi stresantă de muncă în Bucureștiul care fierbe la propriu cu străzi ce emană vapori de căldură...
Dar nu clima este cel mai bun lucru pe care l-am găsit în Otopeni, ci oamenii. Cu cât cunoști oameni mai buni, mai de calitate și cu cât ai prieteni mai mulți, cu atât ești mai bogat! Iar în acest mic oraș am găsit cei mai buni vecini și mulți oameni calzi, prietenoși care m-au ajutat spontan chiar dacă nu vorbesc limba română prea bine. Îmi place să merg la piață, unde cele 2 surori gemene croitorese mă cunosc și mă ajută să rezolv diverse probleme, pot să mă tund la un preț excelent, îi cumpăr flori soției mele, cumpăr medicamente și cosmetice de la Saramed și un vin bun și ieftin de la magazinul local de vis-a-vis de piață. Îmi repar mașina la George, prietenul meu de pe strada 23 August și ducem în vizită la Dr. Ionuț cățelul maidanez salvat de pe stradă la inițiativa Cameliei, buna noastră vecină. Este un microunivers în care eu mă regăsesc și unde lucrurile sunt așa cum trebuie să fie. Pentru un străin ca mine, Otopeni este un mix fascinant de familii vechi care trăiesc aici de generații și familii noi, mutate din București sau din alte orașe care au ales să construiască case noi, moderne, lângă cele tradiționale - și fiecare are farmecul ei. Totuși, eu simt că orașul a păstrat o relație puternică cu natura, iar sensul comunității este încă prezent în timp ce serviciile de care un oraș are nevoie în secolul XXI se îmbunătățesc în fiecare zi.
Familia mea găsește tot ce are nevoie în Otopeni și în împrejurimi și de multe ori în week-end nici nu simțim nevoia să mergem în altă parte. De aproximativ 2 ani s-au asfaltat și străzile din jurul casei noastre și ne bucurăm de servicii de curățenie foarte bune. Toți musafirii noștri sunt foarte plăcut impresionați de curățenia orașului, de parcul Primăriei și, de Crăciun, vin special la noi în vizită să vadă luminile decorative care sunt mai spectaculoase decât în centrul capitalei.

Citeşte mai mult...

Aeroportul Internațional „Henri Coandă” 021 201.40.00
Casa de Asigurări Ilfov 0800.800.954
Centrul Cultural „Ion Manu” Otopeni 021 352.00.37
Clinica Polisano 021 9267 / 021 300.06.05/06
Clubul Sportiv Otopeni 021 350.35.92
Direcția Finanțelor Publice Ilfov 021 340.16.00
Dispensar Otopeni 021 350.99.28
Electrica S.A. Ilfov/ Deranjamente 021 9291
Evidența Populației 021 350.55.93
Grădinița nr. 2 / str. Școlii nr. 6 021 311.22.74
Grădinița nr. 3 / str. 1 Mai 021 351.22.80
Grădinița nr. 4 / str. 23 August 021 351.22.81
Institutul de Geriatrie „Ana Aslan” 031 805.94.01/02
Judecătoria Buftea 021 352.55.11 / 021 352.55.12
Liceul „Ioan Petruș” Otopeni 021 351.22.78
Oficiul de Pensii lfov 021 212.12.26/27
Oficiul Forțelor de Muncă Ilfov 021 330.20.13
Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie București 021 224.45.30
Poliția Otopeni 021 350.55.89
Prefectura Județului Ilfov 021 311.28.62
Primăria orașului Otopeni 021 352.00.33/35/36/38
Romtelecom (informații) 118.932
S.C. Otto Gaz S.R.L. 021 350.19.81
S.C. Urban S.A. 021 351.46.02/03
Servicii de urgență (pompieri, salvare) 112
Societatea Agricolă Otopeni 021 350.15.05

Tot mai mulţi cetăţeni ai Oraşului Otopeni îşi manifestă nemulţumirea faţă de comportamentul necivilizat al unor tineri certaţi cu bunul simţ şi chiar cu civilizaţia.
Primăria Oraşului Otopeni depune eforturi însemnate pentru creşterea gradului de confort în spaţiile publice, amenajând locuri de recreere în aceste spaţii‚ dar sunt persoane care în loc să aprecieze acest lucru nu fac altceva decât să distrugă şi să îşi bată joc de liniştea locuitorilor oraşului. Ne referim în mod special la băncuţele din faţa blocurilor, unde pe timpul nopţii sunt ocupate de grupuri de tineri gălăgioşi care ţipă, înjură ca la uşa cortului şi consumă băuturi alcoolice. Parcă nu ar fi suficient deranjul provocat locatarilor din blocurile respective, tinerii sparg băncuţele din motive numai de ei ştiute, lipsind locatarii de locul unde se pot bucura de un loc de odihnă şi recreere.
Din păcate cetăţenii nu sesizează imediat aceste încălcări ale legii, în condiţiile în care aceste contravenţii se constată direct şi în flagrant, pentru ca măsura luată să îşi demonstreze eficacitatea. Recomandăm pe această cale sesizarea de îndată a acestor fapte, pentru ca măsurile luate să fie prompte şi ferme, de natură a combate comportamentele antisociale. Deşi necunoaşterea prevederilor legale nu înlătură răspunderea penală ori contravenţională, după caz, considerăm că popularizarea unor acte normative este benefică şi sperăm să conducă la o diminuare a sesizărilor mai sus menţionate.

Citeşte mai mult...

În acest număr voi face referire la clasa politică românească, cea care a decis din anul 1989 încoace destinul României în contextul geopolitic existent atât în Europa cât și în alte zone geografice, cea care a decis modul de viață, confortul și nivelul de trai ale populației României.
A fost o perioadă în care nu exista educație politică, în care tot românul se dorea atot-știutor de doctrine politice, în care toți doreau să candideze pentru un post sau altul.
Au apărut foarte multe partide, unele create din interes politic și material, altele create ca partide satelit pentru partidele mai mari care trebuiau să câștige alegerile, altele ca tribună pentru anumite persoane care doreau să devină cunoscute, altele conduse de persoane cu multe frustrări care apoi au devenit cazuri patologice.
Și toate acestea datorate deplinei libertăți în care ne-am trezit neștiind în ce direcție s-o luăm. Nimic nu s-a schimbat de atunci și până acum. Ba nu! S-a schimbat ceva. S-au schimbat denumirile partidelor, ideologiile s-au vopsit, s-au schimbat pe ici pe colo liderii, s-a schimbat croiala costumelor, culoarea cravatelor, dimensiunea mașinilor în care se plimbă, numărul talk-showrilor din televiziune, numărul ziarelor așa-zise independente. Doamne ce lume!

Citeşte mai mult...

Pe data de 10 Mai, Ziua Națională a României precomuniste sărbătorim, pe lângă definitivarea Independenței de stat, și Regalitatea ca instituție, pornind de la declararea lui Carol I ca domn la 1866 și apoi ca rege al României la 1881. Regalitatea este una din instituțiile fundamentale ale neamului românesc și cel mai mare simbol istoric al istoriei noastre recente. Acum, când România trece printr-o adâncă tulburare economică, socială și mai ales morală, ar fi timpul să revenim la adevărata formă de guvernământ a României de dinainte de comunism: monarhia constituțională.
Pe 10 Mai 2013 am avut onoarea și plăcerea de a participa la petrecerea anuală pe care Casa Regală a României o dă pe peluza curții palatului Elisabeta din București. Ca de fiecare dată, participarea la un astfel de eveniment te introduce într-o lume distinsă, elegantă și firească, o lume creionată de culorile a ceea ce ar fi trebuit să fie o Românie normală, o Românie monarhică și liberă, o Românie ce nu ar fi cunoscut dictatura și teroarea regimului bolșevic instaurat după 30 decembrie 1947. Anul acesta, din păcate, M.S. Regele Mihai I și M.S. Regina Ana nu au putut participa la eveniment din pricina unor probleme de sănătate pe care le-a avut Regina. Monarhia tinde să devină tot mai mult o soluție pragmatică și o soluție care să scoată România din actuala stare de depresie totală și să-i redea strălucirea, vigoarea și direcția pe care și le-a pierdut de atâta vreme sub tăvălugul comunismului.

Citeşte mai mult...

Suntem tare prietenoşi din fire, exemplu viu al defectelor pe care calităţile pot să le conţină subversiv. Ne plac relaţiile amicale, chiar şi în cazuri pe care alţii le tratează cu un sobru respect şi reţinută distanţă. Şi, cum nu agreăm piedestalurile, iar pe cei cocoţaţi pe înălţimea lor nici atât, tratamentul de la egal la egal ni se pare cel mai potrivit. Nu putem privi nicidecum de jos în sus. Ratăm exerciţiul de respectuoasă admiraţie, pentru simplul motiv că „ne intră soarele în ochi”.
De fapt, ce să ne mai pierdem în labirinturi filosofice, întrebarea care ne dă târcoale cu fâlfâit neliniştitor de aripi este: În ce relaţie mai suntem noi cu… legea? Pe care, cu oarecare consideraţie temătoare cândva, o numeam… „Dura lex”, acceptând fără crâcnire şi ultima parte a maximei latine: „…sed lex!”. Adică „Legea e lege!”. Nu se discută. Indiferent ce înseamnă. Chiar şi când e vorba despre minima lege… a bunului-simţ.
Păi, în ce relaţie să fim? De amiciţie pe cinste. Cum altfel?! Prietenie la cataramă. Preferăm, în relaţie cu legea, familiaritatea unui „brüderschaft trinken”. Şi, mai mult decât atât, tentaţi irezistibil de şotii, îi punem piedică umflându-ne de râs, îi dăm brânci pe scări şi o întrebăm de ce fuge, îi tragem scaunul când să se aşeze, îi facem vânt pe gheaţă, îi punem pastă de dinţi pe clanţă, gumă în păr, magiun în şoşoni, broaşte în cadă,insecticid în pudrieră, îi ascundem ochelarii, îi trântim uşa liftului în nas, o trecem strada fără să vrea, îi atârnăm tinichele de maşină, o batem măr la tabinet, îi ascundem papucii de la uşă, o fluierăm şmechereşte la colţ de stradă şi apoi o ştergem chicotind…

Citeşte mai mult...