timpulAm început în 64. Eram elev la clubul școlar Vulcan. S-a făcut o selecție pentru juniori și am jucat până în anul 1966. În acel an s-a făcut o selecție de către clubul Dinamo și am fost selectionați 3 jucători ca juniori. După puțin timp am fost transferați la clubul Victoria . De aici împreună cu un impresar de la Popești Leordeni am plecat la Minerul Câmpulung Mușcel – tot ca juniori.
Nu am stat nici aici prea mult pentru că după probe­ ni s-au cerut bani, o mie de lei de fiecare. Părinții erau amărâți, eu nu aveam bani, nu aveam servicii și ne-au băgat în mină, fiind încadrat ca miner.­ Mai eram cu doi băieți de aici, din Otopeni. De o săptămână două se surpase o mină și muriseră 5 oameni și atunci ne-am spus „nu ne ducem noi la mină”. Eram mult prea mici, nici nu gândeam la vârsta accea…. Ar fi trebuit să fim coordonați de cineva. M-am întors aici la AMC eu având un contract cu Vulcanul pe care nu l-am respectat. M-am judecat, m-au amendat, mi-au luat contractul, activitatea mea era la AMC.
În 1969 am plecat militar. Acolo s-a făcut o selecție și am jucat la Crișul Oradea doar pe perioada stagiului militar. După acea perioadă am dat probe la Brașov, la Steagul Roșu. Din păcate totul se facea cu bani și așa cum v-am mai spus. M-am întors la Otopeni­ la AMC unde am jucat mult, am jucat baraje.­ La un meci de baraj ne-a batut „salam”, așa se spunea atunci. Am pierdut meciul și cei de la AMC ne-au acuzat că „am trântit meciul” și am fost dați afară 3 jucători. Ne-am transferat la Unirea Balotești.


Am stat 1 an după care ne-au chemat înapoi.
Am mai jucat ceva timp, după aceea am devenit antrenor, președintele asociației vreo 7- 8 ani. Când s-a înființat echipa din Otopeni era Asociație. Era AMC Otopeni dar ne coordona Primăria, nu ne mai coordona AMC-ul.
Am jucat și la Gruiul vreo 2- 3 ani. La Stejarul­ Gruiul era unul nea’ Ghiuvel, era cel mai mare afacerist din județul Ilfov. În ceea ce privește fotbalul făcea multe, multe lucruri ne-a dus prin Bulgaria, pe la Giurgiu, avea forță și era în mână cu toată federația, era cel mai bine pregătit în afaceri și oferea condiții foarte bune echipei.
Îmi spuneau Jean. Dacă întrebați pe cineva de Ștefan Ioan nu știe nimeni, dar dacă întrebați de Jean nu se mai pune problema.
Astea sunt amintiri în timp…plecate. Erau vremuri grele, nu prea avea cine să te ajute să faci ceva, să te remarci, să te ridici.

ȘTEFAN IOAN “JEAN”

Sport, sanatate

Reclama_Otoprint