vilcuPentru început spune-ne câteva lucruri despre tine, spune-ne cine este Cristian Vîlcu din prezent şi cine a fost cel din trecut?
Povestea lui Cristian Vîlcu cel din trecut, începe în anul 1975, când am decis să mă înscriu la Dinamo juniori, aveam doar 10 ani dar nu-mi doream să fac nimic altceva decât fotbal. Am rămas la Dinamo şi până la vârsta de 18 ani, perioadă în care câştigam campionatul municipal de juniori, mai precis în anul 1981. La terminarea junioratului am plecat la o altă echipă FEPA 74 Bârlad, în divizia C, la aceea vreme era destul de greu să joci în divzia B şi A. După o perioadă am reuşit să promovăm în divizia B, cu FEPA 74, dar am revenit acasă la Voinţa Bucureşti, din nou în divizia C până în anul 1991. Tot în acelasi an am renunţat la fotbal, din cauza unei accidentării destul de grave.
În prezent pot spune că sunt din nou lângă fotbal, din 2003 activez la CS Otopeni, fiind şofer la Clubul Fotbaliştilor.
Câţi ani în domeniul fotbalului?
M-am bucurat de statutul de fotbalist, timp de 16 ani. Am început la 10 ani şi m-am retras la 26 de ani.
Dacă te-aş întreba ce reprezintă pentru tine fotbalul în prezent, ce-ai putea să-mi spui?
Fotbalul este cel mai frumos sport, pentru mine reprezintă o parte din tinereţea mea şi îmi amintesc cu drag de aceea perioadă.
S-au schimbat multe lucruri de când jucai tu fotbal, până în prezent?
Da, categoric. S-au schimbat cei care joacă, pe vremea mea fotbalul se făcea mai de plăcere, nu erau atât de mulţi bani. Acum pe tinerii fotbalişti îi interesează mai mult partea materială şi mai puţin fotbalul.


Crezi că pe mulţi dintre fotbalişti îi interesează mai mult banii şi mai puţin fotbalul?
Cu siguranţă ca da. Numai este văzut precum un sport, este văzut precum o afacere pentru unii.
Te-a ajutat faptul că aţi făcut un sport, timp de 16 ani?
M-a ajutat enorm şi în privinţa sănătăţii şi la tot, sportul te formează ca om într-o societate.
Cum ai descrie acest sport în trei cuvinte?
Este un sport unde este nevoie de: muncă, putere de decizie şi multă dăruire.
De ce ai renunţat şi nu ai continuat cu acest sport?
Au fost mai multe probleme financiare, nu ne-au plătit, dar şi personale, vine o vreme când îţi pui întrebarea ce vrei să faci mai departe şi răspunsul care îmi venea în minte nu era să joc fotbal la nivel de ligă a -3-a.
Cum a fost această trecere la un alt domeniu de activitate?
După fotbal am făcut un curs de conducător auto şi am lucrat 12 ani la RATB, după care m-am întors aici la Otopeni, domnul primar a achiziţionat un autocar şi a venit şi şoferul clubului, Cristian Vîlcu.
A fost o trecere foarte grea, obişnuit să alerg, obisnuit cu un program mai scurt la unul mai lung, a fost o schimbare pe care am fost nevoit să o fac în viaţa mea.
Familia te-a suţinut în deciziile pe care le-ai luat?
Familia m-a înţeles şi m-a susţinut în tot ce am făcut, deci nu au fost probleme.
Care este cea mai mare realizare din viaţa unui fotbalist?
Să joace în Liga I, să câştige campionatul şi Cupa României şi cea supremă să ajungă la un campionat mondial.
Ai avut probleme de sănatate în acest sport?
Da am avut ambii genunchi accidentaţi.
Deci este un sport destul de riscant?
Da este un sport riscant, care poate să te marcheze pe tot parcursul vieţii.
Cum arată o zi din viaţa ta acum?
Depinde de săptămână, depinde de antrenamentele echipei de fotbal. Îi iau la antrenament, îi aduc când termină antrenamentul, la meciuri, în principiu cam aşa arată este, sunt tot timpul pe drum.
Cum este să-i vedeţi jucând?
Îi văd, îi simt aproape şi le mai dau sfaturi câteodată, dar nu mereu, că nu-mi permit să fac asta.

Text: Primăria orașului Otopeni

Sport, sanatate

Reclama_Otoprint