Portal de informare al orasului Otopeni

În perioada vacanțelor și a zilelor caniculare, am pregătit o mică excursie până la Rezervația Vulcanii Noroioși din Județul Buzău și apoi o baie în apa sărată din stațiunea Sărata Monteoru.

De ce Vulcanii Noroioși? Pentru că este acel loc din România unde „fierbe pământul”. Rezervația se întinde pe o suprafață de aproximativ 30ha, între localitățile buzoiene Scoarța și Berca. Vulcanii reprezintă formațiuni create de gaze naturale provenind de la peste 3000 de metri adâncime. Gazele împing spre suprafață apa amestecată cu argilă, iar nămolul format iese la suprafață. În contact cu aerul nămolul se usucă formând niște structuri conice asemănătoare unor vulcani.

Nămolul ieșit la suprafață este rece, deoarece vine din stratele de argilă. Dacă veți dori să vizitați acești vulcani, vă puteți imagina că așa arată suprafața terestră a lunii, peisajul selenar, arid și spectaculos prin bolborosirea lavei reci a micilor vulcani, te fac să crezi că ești pe altă planetă.

Odată urcați în autocar i-am provocat pe seniori la o cântare, iar ei s-au lăsat provocați. Tot autocarul a cântat împreună cu bunica Olga și corul seniorilor de la Treceți batalioane române Carpații, până la Nu plânge Ană. Drumul spre Sărata Monteoru nu a fost lipsit de peripeții, poliția rutieră a oprit autocarul pentru un control de rutină, dar Tăticuțul, cum i se spune lui Cristi, șoferul de la CSO, a avut toate actele în regulă și am plecat voioși mai departe.

La ștrandul cu apă sărată a fost multă veselie, plajă și baie. Toată lumea s-a bucurat de o zi diferită și plină de voie-bună.

Prin lucruri aparent mici putem aduce multă bucurie în suflete și astfel să mai scriem o pagină frumoasă în cartea vieții. Acest lucru îl încercâm în fiecare zi la Clubul Seniorilor din Otopeni, să completăm cartea vieții cu amintiri frumoase.

 Citeşte mai mult...

Text / Foto: Manuela Formunda

Orasul

Cu ceva timp în urmă m-am surprins codindu-mă să mă întorc în casă atunci când mi-am dat seama că îmi uitasem agenda. Am plecat fără ea și mi-am dat tot programul peste cap. M-am auto-certat pentru comportamentul imbecil și am hotărât să mă urmăresc cu atenție, ca să văd câte astfel de superstiții am dezvoltat. Sunt câteva: dimineața am un ritual pe care dacă nu-l respect ceva rău se va întâmpla; am bijuterii care-mi poartă ghinion și altele care-mi garantează norocul; la metrou nu trec pe sub scară; schimb drumul dacă trece o pisică neagră(tolerez alte culori); dacă dau piper pe jos – e de jale; de jale e și când se ’’zbate ochiul’’ (știam cum că ar fi o diferență între care ochi se zbate - stângul sau dreptul – unul era de bine și altul de rău, dar pentru că am uitat, oricare se zbate - e de rău); e bine dacă sparg ceva; e rau dacă mă împiedic; e bine dacă prima pasăre pe care o vad dimineața e un porumbel, e rău dacă e o cioară; e rău dacă primul semafor e roșu, e bine dacă e verde;… Așa că evit RĂUL și provoc BINELE.

Am mai observat că mă simt un pic vinovată și mă aștept să se întâmple ceva rău când nu respect sărbătorile religioase, când mă înfurii, când nu dau bani cerșetorilor, când simt că trândăvesc, cand judec pe cineva sau cand mă laud. Dar, aceste ’’neplăceri’’ le depașesc în secunda doi, iar gesturile respective le repet nonșalant.

Ce compar? Superstiții și păcate capitale! Se pare că, mai curând, țin cont de primele și le duc după mine în ani, poveri care nu reprezintă nimic valoros și nu mă ajută să fiu un om mai bun.

Mulți dintre noi procedăm așa.

Să revedem păcatele capitale și să redescoperim cum apar ele în actualitatea individuală și socială pe care o trăim.

 Papa Grigore cel Mare( 540-604) vorbește despre cele şapte păcate de moarte:

Superbia sau Vanitatea

Avariția sau Zgârcenia

Luxuria sau Desfrânarea

Ira sau Mânia

Gula sau Lăcomia

Invidia

Lenea

 

Vanitatea o recunoștem cu ochiul liber. Ea iese la suprafață oricând căutăm să ieșim în evidență cu orice preț. Discursuri lungi, plicticoase, pline de cuvinte cărora nu le cunoaștem înțelesul. Îmbrăcăminte ’’de firmă’’, vacanțe exotice din cale afară.

Vanitatea nu ne permite să urmăm ritmul vieții. Negăm bătrânețea. Suntem capabili de cele mai insuportabile chinuri pentru a fi veșnic frumoși.

Societatea a integrat nevoile Vanității și răspunde cu o avalanșă incredibilă de produse și servicii exclusiviste și incredibil de scumpe.

Vanitatea disprețuiește normalul. Se înconjoară de suratele ei și trăiește într-un Olimp de autosuficiență.

Zgârcenia  apare atunci când dispare sărăcia – spune un proverb. Setea neostoita de a avea ne face să acumulăm fără rost. Materiale de tot felul ne invadează spațiul vital: plastic, țesături, sticlă și metal adunate de noi în impulsul de a cumpăra generat de mintea de maimuțică la vederea vitrinelor seducătoare. Nu am dărui nimic din toate astea! Ne sufocă, dar sunt ale noastre. Închidem ochii la nevoiași, ne facem că nu auzim rugămintea lor.

Și dacă noi suntem așa, cum să fie societatea? Hipnoza acumulărilor de capital a avut ca efect criza financiară. Oare, prea marea iubire de bani aduce cu sine o prea mică iubire de semeni?

 Desfrânarea pare obligatorie pentru a fi considerat actual. E așa de rar să auzim de iubiri care să dureze mai mult de trei ani (vezi cartea lui Frederic Beigbeder). Numim dragoste orice relație ’’pe repede înainte’’ și ne plictisim îngrozitor de partenerul nostru în primul week-end petrecut în casă.

Majoritatea revistelor de pe tarabe și emisiunilor tv oferă surse de inspirație pentru relații fierbinți pentru că, nu e așa?... nici nu știți ce pierdeți!

Mânia e atât de prezentă în noi! Ne înfuriem până și pe propria persoană. Izbucnirile de furie ne însoțesc la fiecare pas, iar toleranța este doar un cuvant pe care îl auzim în biserică sau în discursurile politice.

Chiar acum trăim o perioadă atât de grea din punct de vedere social. Se schimbă Europa, se remodelează fața lumii. Țări căutate pentru frumusețea vacanțelor oferite sunt evitate, privim peste umăr în aeroporturi, ne certăm cu prietenii pentru opiniile diferite de ale noastre, este posibil un Donald Trump, ne urâm pornind de la părerile contrare privind construcția Catedralei Mântuirii Neamului…

Parcă uităm că mânia lasă în suflet doar durere.

Lăcomia - păcatul pofticioșilor! Și, cine nu e? Cum să rămâi de piatră când vezi prăjiturile cu ciocolată, vanilie, mango, alune, lapte, menta…? Cum să te faci că nu sunt adevărate toate cele crocante și prăjite și trase la tigaie? Cum să-ți ții respirația când treci pe lângă covrigării și patiserii și shaormerii și pizzerii? Magazinele care și-au deschis zone de mâncăruri gata preparate sunt la concurență cu restaurantele și-ți stau în calea dietei sau a postului.

Contradicțiile societății actuale le regăsim și în producerea, în cantități tot mai mari, de ’’hrană’’ chimică și propagandă făcută traiului în armonie cu natura.

Vizita la nutriționist este ca un ritual de spovadă, mai ales că finalul ei este următorul sfat: postește! – dat cu alte cuvinte: apă cât mai multă, legume și fructe.

Se pare că lăcomia este păcatul capital pe care îl combatem cel mai mult!

Invidia. Mai în glumă mai în serios, mă gândesc că dacă se spune că dovada succesului personal o reprezintă numărul de oameni care te invidiază, atunci e liniștitor să vezi invidioși în jurul tău. Rău e să invidiezi tu! Până la urmă, ce relevă invidia? Scoate în evidență lipsa ta de interes, efort, determinare, conectare cu realitatea în care trăiești și așteptările-ți iluzorii.

Atunci când invidia declanșează motivația de a trece la acțiune, poate nu e așa un păcat! Când vorbim despre atitudini de genul ’’să moară capra vecinului’’ – invidia devine dăunătoare, mai ales când vecinul este unul generos.

 Lenea este așa de plăcută! Cum, cum, pentru numele Lui Dumnezeu, să renunțăm la beneficiile pe care le simțim când lenevim?

Privind cu seriozitate la roadele ei, recunoaștem un trup dospit și o minte încețoșată. Un studiu arată că românii sunt printre cei mai deștepți oameni de pe pământ. Urmau în top după indieni și alte popoare sărace. Explicația dată avea legătură cu nevoile care determină omul să gândească soluții și să acționeze. Ce spuneți, renunțăm la lene pentru inteligență?

Recitesc păcatele capitale și îmi dau seama că respectarea lor mi-ar aduce numai bine. Cu siguranța că dacă un mare guru al zilelor noastre ar fi lângă mine (plătit cu sume gigantice, desigur), mi-ar da aceleași sfaturi ca și Papa Grigore cel Mare :

renunță la Vanitate

nu fi Zgârcită

nu fi Desfrânată

nu fi Mânioasă

uită Lăcomia

nu Invidia

nu fi Leneșă

ci

FII MODESTĂ

FII GENEROASĂ

AI UN COMPORTAMENT MORAL

FII CALMĂ

AI ECHILIBRU ÎN TOT CE CONSUMI

ADMIRĂ

FII HARNICĂ

Vă doresc un drum fără poveri.

Imagine: Dariusz Klimczak

Monica Lăcrămioara Bărbulescu

Coach &Trainer   monicalacramioarabarbulescu@yahoo.com

Citeşte mai mult...

Orasul

Copiii au beneficiat de ultimele zile de vacanță. A început un nou an școlar. Copiii au iar grija școlii și învățatului, iar părinții mai multe griji și cheltuieli. Copiii vor rămâne nesupravegheaţi o mare parte a timpului, deoarece părinţii vor fi la serviciu. Școlarii vor folosi mijloacele de încălzire a hranei și mai târziu mijloace de încălzire de diverse tipuri (lemne, gaze sau încălzire centralizată) din gospodării.
Având în vedere consecinţele devastatoare ale focului necontrolat, necesitatea cunoaşterii şi aplicării normelor de prevenire, precum şi a mijloacelor de intervenţie pentru stingerea incendiilor constituie o prioritate a educaţiei cetăţeneşti încă din copilărie.
Încă din primele zile de școală cadrele didactice au obligația să organizeze lecţii în vederea instruirii şi pregătirii lor în domeniul apărării împotriva incendiilor, a calamităţilor naturale, precum şi a regulilor de comportare în situații de urgență. Un rol important în procesul de instruire pentru viaţă o au cadrele didactice din şcoală, dar și părinții.
Aşa cum în clasa întâi, înainte de a citi şi socoti, copiiI învață literele alfabetului şi cifrele, în prima lecţie tot așa trebuie să învețe mesajul unor indicatoare specific PSI care sunt amplasate în clădiri sau în vecinătatea acestora.
Aceste indicatoare sunt importante pentru că ele ne ajută să acţionăm pentru prevenirea incendiilor, iar în cazul producerii acestora, ne ajută să ieşim dintr-o clădire incendiată, respectând traseele cele mai scurte şi direcţia corectă de evacuare, ori să evităm pătrunderea într-o zonă periculoasă.
Copiii trebuie să cunoască atât binefacerile focului, cât şi efectele lui distrugătoare dacă nu este controlat. Pregătirea copilului pentru a-şi apăra viaţa în situaţii de urgenţă nu poate fi omisă din întreaga activitate de educare a omului, determinată de respectul pentru viaţă, muncă şi pentru cultură realizată prin învăţătură şi cunoaştere.
Focul este un prieten necesar, dar se transformă pe neașteptate în duşman. Este important să reţinem că pericolul vine mai repede atunci când este dispreţuit, din necunoaştere sau rea-voinţă.
Când focul nu mai poate fi controlat, este vorba despre un INCENDIU. Atunci este necesară intervenţia forţelor şi a mijloacelor de stingere pentru lichidarea acestuia.
Statisticile despre numărul incendiilor şi a pierderilor de vieţi omeneşti datorate jocului copiilor cu sursele de aprindere sunt elocvente. Pericolele generate s-au datorat inocenţei copiilor ori indiferenţei părinţilor faţă de riscurile focului. Carențele în pregătirea și educarea copiilor conduc la necunoaştere, la apariţia cauzelor care produc suferinţe. Cel care priveşte toate măsurile de prevenire cu uşurinţă va avea mari greutăţi concretizate în răni sufleteşti şi pagube materiale.
Copilul trebuie să ştie cum să se apere, să facă diferenţa între bine şi rău şi să reţină că focul necontrolat ne este vrăjmaş, iar scăldatul nesupravegheat de maturi şi în locuri necunoscute e deosebit de periculos.
Din totalul incendiilor care se produc în România anual, circa 70% au loc la locuinţe şi gospodării cetăţeneşti, reprezentând aproximativ 10.000 de incendii.
Adesea copiii repetă experimentele pe care le-au învăţat la şcoală ori le-au văzut în filme sau pur şi simplu îşi „realizează propriile descoperiri" punându-și în pericol viața și gospodăria în care locuiesc.
Pentru preîntâmpinarea cazurilor de incendiu, e necesar ca și copiii să reţină următoarele:
- se interzice jocul cu focul sau cu surse de aprindere!
Focul este fascinant, mai ales la vârsta copilăriei, când facem cele mai multe descoperiri privind natura. Tentaţia este cu atât mai mare cu cât un anumit lucru este interzis şi mai ales când, din inconştienţă, părinţii lasă chibriturile ori brichetele la îndemâna copiilor. De foarte multe ori „descoperirea focului" la o vârstă prematură a produs copiilor răni, boli, ori a afectat, adesea ireparabil, integritatea corporală sau a condus la decesul acestora.
- se interzice joaca la aragaz !
Gazul metan este un pericol atât dacă îl inhalezi, cât şi în prezenţa flăcării, provocând explozia, urmată eventual de incendiu.
Aprinderea aragazului se realizează pe sistemul „gaz-pe-flacără”, adică se aprinde întâi chibritul, apoi se deschide butonul aragazului. Nu lăsaţi copiii singuri niciodată în bucătărie! Păstraţi chibriturile şi brichetele acolo unde copiii nu pot ajunge!
- se interzic experimentele acasă!
Copiii sunt tentați să repete experimentele pe care le-au învăţat la şcoală ori să realizeze propriile descoperiri în urma vizionării unor filme.
- aparatele electrocasnice trebuie folosite doar în prezenţa adulţilor!
La cea mai mică neatenţie, aparatele electrocasnice (fierul de călcat, reşoul, fierbătorul) pot provoca arsuri sau pot conduce la incendii.
Exemplu: fierul de călcat încins uitat pe ţesături din materiale textile.
- se interzice jucatul la priză!
Când trebuie scos un aparat electric din priză, nu se trage de cablu, ci cu o mână se ţine bine de priză, iar cu cealaltă se trage ştecherul. Nu se pune mâna umedă pe prize sau pe aparatura electrică.
Aparatele electrocasnice vă pot provoca arsuri (fierul de călcat, reşoul, fierbătorul) sau pot conduce la incendii dacă sunt folosite necorespunzător.
Nu se introduc în prize sârme, fire sau alte improvizații. Există riscul de electrocutare.
- se interzice suprasolicitarea instalaţiilor electrice!
NU lăsaţi aparatele electrice sub tensiune când nu le folosiţi! Pot fi oricând surse generatoare de incendiu. Învăţaţi-vă copiii cum să se comporte în cazul izbucnirii unui incendiu. În caz de incendiu sau alte pericole ce pot avea loc într-o clădire, este important a se urmări evacuarea cât mai rapidă și în siguranță a persoanelor.
În acest sens, în funcție de categoria persoanelor implicate, se stabilesc modalitățile de alarmare, comportamentul de adoptat în caz de urgență, atribuțiile pe care trebuie să le îndeplinească „factorii responsabili desemnați. În situații de urgență educați copiii să sune urgent la numărul de telefon gratuit 112 pentru intervenţia pompierilor fără însă a face abuzuri care se pedepsesc de lege.
Focul fascinează copiii, de aceea trebuie:
Să ne gândim la copiii noştri!

 

Primăria orașului Otopeni
Inspector PSI – Protecție Civilă
Popa Cornel

Orasul

Contractura nu este o leziune gravă, dar dacă este persistentă şi ne împiedică să realizăm activităţile zilnice este bine să le putem identifica şi diferenţia de alte probleme de sănătate.

 Contractura (lat. contractura, fr. contracture) este o contracţie musculară involuntară şi repetată a unui muşchi. Desigur, că această contracţie permanentă face ca muşchiul să fie într-o tensiune constantă. Muşchiul se contractă şi se relaxează, dar, în anumite cazuri, o zonă a muşchiului nu se relaxează şi rămâne contracturată. Această zonă se menţine dură şi umflată şi se poate simţi la palpare.

 Tipuri de contracturi

 Contracturile musculare pot apărea:

 

  1. În timpul efortului fizic
  2. După efortul fizic
  3. Reziduale

 În timpul efortului fizic…

 Solicitarea excesivă a unui muşchi, fie prin exerciţii fizice intense, fie lipsa antrenamentului sau ridicarea de greutăţi pot duce la contracturi musculare. Cum menţionam mai sus, în muşchi se formează o tensiunea intramusculară care presează vasele şi capilarele din muşchi, provocând o deficienţă circulatorie intramusculară. Atunci când, muşchiul este slab oxigenat, se acumulează dioxidul de carbon, care provoacă durerea.

 După efortul fizic…

 În anumite situaţii, după un exerciţiu intens în care muşchiul a fost supus la suprasolicitare nu mai are capacitatea de a reveni la stadiul iniţial de relaxare, din cauza oboselii acumulate. În acest caz, contractura apare datorită incapacităţii muşchiului de a reveni la stadiul de repaus.

 Reziduale

 Musculatura adiacentă zonei, care a suferit o ruptură de fibre, o fractură sau un traumatism puternic se contractă ca mecanism de protecţie.

 Din ce cauză apare o contractură musculară?

 Contracturile musculare sunt leziuni comune, nu se întâlnesc doar la sportivi, ci şi la persoanele sedentare, persoanele în vârstă, persoanele stresate sau cele care adoptă o poziţie incorectă, la birou spre exemplu.

 Persoanele sedentare

 Când o persoana sedentară realizează un efort fizic mai mare ca intensitate, musculatura lui nu este capabilă să o realizeze şi  atunci apare o contractură de suprasolicitare.

 Pe de altă parte, o persoană, care are o condiţie fizică excelentă, dar activităţile pe care le realizează depăşesc capacităţile lui, se poate întâlni cu aceeaşi problemă, ca şi cazul de mai sus al tipului sedentar, deoarece apare un dezechilibru între efort şi capacitatea de răspundere la acel efort.

 Persoanele în vârstă

 O dată cu procesul de îmbătrânire se pierde elasticitatea musculară şi articulară, ceea ce face ca fiecare activitate cotidiană să devină o suprasolicitare, iar musculatura slăbită tinde să producă o contractură, cu o mai mare uşurinţă.

 Persoanele stresate

 Numărul persoanelor supuse la situaţii stresante este în continuă creştere. O situaţie stresantă ne provoacă o tensiune de formă involuntară şi continuă a musculaturii (în general, la nivelul umerilor şi al spatelui), creând, astfel, o contractură musculară.

 Ce măsuri putem lua, în cazul unei contracturi musculare?

-                      Antiinflamatoare, fie că sunt sub formă de pastile, creme, geluri sau spray-uri, ne vor ajuta la alinarea durerii şi reducerea contracturii

-                      Stretching-ul (întinderea) ajută la scăderea durerii şi tensiunii musculare.

-                      Mişcările în apă caldă vor calma durerea şi vor relaxa musculatura

-             În formele acute, se poate recurge la un kinetoterapeut - un masaj terapeutic îmbunătăţeşte circulaţia sangvină locală şi ajută la reducerea durerii şi contracturii.

-                      Acupuntură

-                      Yoga şi meditaţia ajută, de asemenea, relaxarea musculaturii şi reduce contractura.

 

Elena Bălăşoiu

kinetoterapeut

eladaily@gmail.com

Orasul

„Ai grijă ce-ţi doreşti/ Că s-ar putea să şi primeşti...” sunt versurile unei celebre melodii, inspirate din nu mai puţin cunoscutul proverb dintr-o limbă care nu mai pune probleme nimănui: „Be careful wthat you wish for...” şi care se aplică vieţii noastre de zi cu zi, pe toate planurile, cu urmări pozitive, dar de cele mai multe ori sunt şi repercusiuni negative datorate unor acţiuni întreprinse cu mult zel, că doar aşa a apărut vorba de duh.
De cele mai multe ori suntem nemulţumiţi de orice, de oricine şi ne bazăm pe motive întemeiate sau mai puţin întemeiate. Nemulţumirea e bună pentru că generează progres: imediat ce ai atins un obiectiv, vrei altceva, lucrezi în consecinţă şi aşa apare evoluţia. Dar dacă nu analizăm cu atenţie ce vrem să schimbăm în viaţa noastră, s-ar putea ca, în cele din urmă, să pomenim proverbul nostru românesc: „Rău cu rău, dar mai rău fără rău.”
Să nu picăm urât de tot şi să ne izbim de afirmaţia că „Avem ce merităm”. Cred că şi aceasta este reală şi valabilă, la fel pe toate planurile: de la conducătorii pe care îi alegem, de la consoarta cu care împărţim bune şi rele (în glumă, sper, primesc adesea întrebarea: „Dar ce fapte plătesc?” sau „Cu ce am greşit eu?”), până la prietenii pe care îi avem şi lista poate continua.
La această idee se ajunge pornind tot de la nemulţumirile continue şi de la iluzia că altceva, altcineva ar fi mai bun: un dascăl mai bun pentru copiii noştri de la şcoală, cine ştie: poate şi celălalt –de la biserică- trebuie schimbat; un manager competent – ba de multe ori omul gândeşte- „Eu sunt, sigur, mult mai inteligent decât şeful meu” sau un serviciu mai bun „Job-ul actual nu mai corespunde ambiţiilor, abilităţilor şi capacităţilor mele ieşite din comun” (niciodată nu se presupune că omul nu se ridică la nivelul cerinţelor respectivului post). Şi poate chiar aşa este. Dar cum bine aminteam în incipitul acestui umil articol, e înțelept să stăm strâmb şi să gândim drept, să judecăm sănătos, să nu ne pripim şi să nu aruncăm cu presupuneri, cu lucruri nefondate, cu multă subiectivitate în ceea ce vrem să schimbăm, pentru că, sub impulsul de moment, sub torentul de acuzaţii bazate pe „Las' că ştiu eu sigur” s-ar putea să eliminăm exact ce e mai bun din viaţa noastră, să regretăm mai târziu şi să rememorăm toate proverbele înşiruite mai sus.
Aşa că: „Ai grijă ce-ţi doreşti...”

Text: Mirela Filip

Orasul

Mai multe articole..

Pagina 2 din 36

2