Orasul

Citeşte mai mult...Petroianu Aurel Cristian
(1914-2012)

 

LĂSAȚI-NE PE NOI…

Despre cei morți, acolo… în război,
Voi nu puteți vorbi!... Lăsați-ne pe noi;
Pe noi cei ce-am scăpat cu viață, mai apoi,
Și suntem printre voi…

Noi martori suntem, știm prin ce-au trecut…
Clipa morții lor, întâi, pe noi ne-a durut…
Războiul ne-nfrățise atât de mult,
Că toți ne-ajutăm ca într-un legământ!...
………………………………………………………………….
Așadar, lăsați-ne pe noi să vorbim de ei,
În tot ce noi vom spune, vom spune cu temei.
Vom spune și cum e moartea în grozăvia ei,
Pe frontul de luptă, de vrei sau de nu vrei…
Ea este: crudă, oarbă, stupidă, uneori,…
De oboseală aluneci de pe cal,… și mori,
Sau ai călcat pe-o mină și de-odată zbori…
Și-apoi, pe pământ, cu trupu'mprăștiat… cobori…
……………………………………………………………………..

Vedeți!? Că nu-i ușor să vorbești de morții în război…
Aceasta, o putem face numai noi!...
…de iubiții noștri camarazi ce nu mai sunt cu noi,
Care ne-au lăsat, cu toții, un mesaj, către voi…
………………………………………………………………………
E atât de dureroasă amintirea lor…
Când îți revine'n minte privirea lor de dor,
De dor de a trăi, chiar fără-un picior,
Doar să se-ntoarcă acasă, la singurul fecior,
La soția lui dragă pe care o iubea;
La mama lui, bătrână, ce'n rugă'l pomenea;
La calul lui bălan, ce mult la el ținea;
La credinciosul câine, ce-atât îl aștepta…
……………………………………………………………………..
Cu lacrimile șiroaie, de mână ne strângeam,
La inamic, atuncea, nici-unul, mai gândeam…
Jurat-am fiecare, de-o fi să nu murim,
CUVÂNTUL NE VOM ȚINE, CA SĂ VĂ POVESTIM!...

01.09.2006
Maior (r) Aurel Petroianu

Orasul

Citeşte mai mult...Vasile Voiculescu
(27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău - 26 aprilie 1963, București)

Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influența poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie în curentul tradiționalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Înclinația spre teluric și elementar, spre sentimentul religios, este transpusă în simboluri și alegorii.
În anul 1910 devine medic și doctor în medicină la București, ține la radio o serie de conferințe de medicină pentru țărani (emisiuni renumite), dar pasiunea pentru scris se amplifică.
A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935, iar în anul 1941 i-a fost conferit Premiul Național de poezie.

 

Doamne
de Vasile Voiculescu

În vârful copacului Tău sunt o floare...
Pe cea mai înaltă ramură a lumii
Mă leagăn în talazul de azur şi soare.
Slavă Ţie că n-am rămas în temniţa humii,
Ci slobodă, spre cer, înfloritoare
Inima mea nu mai întârzie:
Zbucneşte afară în limpezi petale
Să lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburătoarelor împărăţiei Tale.
Petala mi-e cu aripa rudă,
Miresme, cântec gata să s-audă.
Zâmbesc sub luceafar visările-mi grele,
Beau apele lunii, se umflă în ele
Păunii nopţii cu cozile-n stele.
...Scuturaţi-mă vânturi mlădii ori haine,
Singură moartea e o dincolo de fire
Prăpastie cu adânc de fericire.
Furtuna extazului mă va urca, poate,
Peste vămile şi stavilele toate,
Într-o pală de parfum, Doamne, până la Tine,
Cerul arunce-mi înapoi jos ruina.
Floarea căzută din împărăţie
A văzut Cerul şi a sărutat Lumina.

Orasul

Istoria desfășoară variate modalități ale creatorului de frumos: portrete de personaje, asocieri plastice, sugestii auditive, umor, ironie, formulări pregnante, epitete individualizatoare.
Dorința mea este tocmai aceea de a reproduce/extrage câteva citate memorabile, care sintetizează în chip magistral evoluția scriitorilor în literatura română. Aceste citate sunt culese de pe urma peregrinărilor mele prin Istoria călinesciană1. Iată-le pe cele mai frumoase:
Deși providențialist în istorie, Miron2 este machiavelist în politică. (p.23)
Dacă istoricul literar ar judeca după criterii etice, Radu Popescu3 ar fi cel mai ticălos dintre cronicari. Însă ticăloșia unită cu talentul dă adesea cele mai de seamă opere. (p. 37)
Voievod luminat, ambițios și blazat, om de lume și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjește și aventurier, cântăreț în tambură țarigrădean, academician berlinez, prinț rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de'Medici al nostru. (p.47)
Căci Conachi4 este un Petrarca ras în cap, cu chip de faun oriental, cu ișlic, antereu și iminei, obișnuit a subtiliza pe sofale și a-și trimite mesagiile prin țigani lăutari, neverosimil în pădure, ducând omagiul până la târârea în pulbere și la închinarea ortodoxă, și tristețea occidentală până la pandalii și istericale. (p.94)
Credința până mai deunăzi că Eminescu e un meteor, ieșit din neant, ca un miracol, fără nicio legătură cu trecutul, se dovedește falsă. Eminescu este cel mai tradițional poet, absorbind toate elementele, și cele mai mărunte, ale literaturii antecedente. (p.388)

Citeşte mai mult...

Orasul

În perioada anilor '50, puțini dintre absolvenții școlii din Otopeni urmau cursurile unei școli medii (cum era numit liceul în acea epocă). Un număr de 2-3 elevi pe an reușeau să meargă mai departe, la liceu, ceea ce însemna o realizare onorabilă pentru acele vremuri zbuciumate.
Promoția de absolvenți ai Școlii Generale nr. 9 din Otopeni - iunie 1960, a fost una de excepție. A fost o promoție mai numeroasă decât cele anterioare, formată din copii născuți imediat după război, cu alte ambiții și cu alte perspective, mult diferite față de acelea de a deveni truditor la muncile câmpului.
În acea perioadă, școala generală se încheia cu 7 clase. Atunci au fost la Otopeni două clase de absolvenți: clasa a șaptea A (profesor diriginte Ioan Cheșcă - limba română) și clasa a șaptea B (profesor diriginte T. Dumitrașcu - matematică). Directorul școlii era profesorul de fizică-matematică M. Ionescu.
Pentru a obține certificatul de absolvire a școlii generale (document necesar pentru înscrierea la liceu sau la altă formă de învățământ), toți cei care au promovat clasa a șaptea au susținut un examen de absolvire, la 5 discipline.
Acestea au fost: limba română (scris și oral), matematică (scris și oral), geografie, istorie, științele naturii.
Aș mai face o remarcă: la clasele cinci și șase, diriginții acestei promoții au fost prof. Ioan Petruș (geografie în principal) la seria A și prof. Surdeanu (istorie) la seria B. În clase I-V, învățătoarea seriei A a fost Petruș Ancuța, iar la seria B a fost Huțanu Elena. Cu astfel de dascăli, de excepție, nu este de mirare că promoția 1960 a fost de excepție!
Și încă ceva foarte important: în același an s-au marcat 100 de ani de la primul an de învățământ școlar la Otopeni - 1860.
Din promoția noastră au intrat la liceu, din prima încercare, 12 elevi, un adevărat record pentru acele vremuri. Cei mai mulți au fost admiși la Școala Medie (liceul) nr. 5 „Mihail Sadoveanu”, din București, Bd. Dacia nr. 6-8.

Citeşte mai mult...

Orasul

Îmi aduc aminte de ziua când au introdus curent electric în sat. Noaptea, obişnuiţi până atunci numai cu lumina lunii, lămpii şi a lămpaşului, ne minunam când vedeam că becul din vârful stâlpului dă atâta lumină. Ne minunam de parcă ar fi aterizat o rachetă cosmică la noi în sat. Noi, copiii, abia aşteptam să vină seara, să se aprindă becurile montate pe stâlpi şi să ne jucăm. Cel mai mult ne jucam „De-a valtăii”, un fel de oină.
Elev la liceul militar, ne aştepta o altă viaţă, un program prea dur pentru un copil de 15 ani. Dimineaţa, în locul cuvintelor calde rostite de mama, cuvinte cărora mult timp le-am dus dorul, auzeam goarna, la sunetul căreia intra comandantul de pluton în dormitor şi aprindea becul. Ca la o comandă venită cu viteza luminii, noi trebuia să sărim repede din pat, ca nişte arcuri de puşcă mitralieră, cu somnul încă în noi şi să executăm, la ordin, activităţile de dimineaţă, începând cu înviorarea, la bustul gol, pe platoul liceului, indiferent de temperatura sau vremea de afară. Tot la ordin ne culcam, la „poruncă” mergeam la sala de mese, la clasă, la dormitor, la adunări, la apeluri, la instrucţie, iar deplasarea o făceam, în majoritatea cazurilor, în formaţie, în pas de defilare sau cu cântec. Vorba-ceea: „Dacă-i ordin, cu plăcere!” S-a înregistrat cu noi o ciudăţenie care vorbeşte mult despre puterea obişnuinţei: ajunsesem să ne deplasăm în pas de defilare mai bine decât în pas normal. Printre primele cuvinte pe care ni le-a adresat comandantul de pluton au fost: ”-Nu mă priviţi ca pe un şef, ci ca pe un prieten care are întotdeauna dreptate!...”, mare adevăr a spus.
În cariera mea în armată, am observat că toţi şefii sunt prietenii subordonaţilor, dar prieteni care au întotdeauna dreptate... Comandantul ăsta de pluton a ştiut cum să ne ia de la început. Ne-a spus că aici e mai bine ca la pension, că o să trăim cea mai plăcută perioadă din viaţa noastră şi de care o să ne aducem aminte tot timpul. A continuat cu cuvintele: „Să ştiţi că aici sunt femei de serviciu, fete cu vârsta între 16 și 18 ani, care o să vă facă paturile, o să facă curăţenie în dormitoare, spălătoare, wc-uri, pe holuri, în sălile de clase, laboratoare, prin curte, tot ele o să vă calce pantalonii, cămăşile, lenjeria, o să vă coase nasturii, o să vă lustruiască pantofii, o să vă spele pe spate, dar să ştiţi că ele sunt acum în concediu şi până când o să vină, toate aceste activităţi chiar şi altele, o să trebuiască să le executaţi voi!” Nu ştiu cât concediu au avut fetele, fiindcă în cei patru ani de liceu n-au venit pe la noi...

Citeşte mai mult...

Orasul

Cum poți fi cât 6

Coaching pentru soluții

 

 Adulții iubesc să se joace. Jocul aduce relaxare.

Adulții au probleme. Problemele sunt stresante.

Păstrăm adulții și transformăm rezolvarea problemelor în joc! Imaginează-ți că ești, pe rând: cercetător, inventator, judecător, strateg, luptător și filosof. Aceste personaje te vor ghida în găsirea de soluții.

 

Această metodă de lucru presupune următorii pași:

Pasul 1. ORIENTAREA

Pasul 2. CONFIGURAREA NOULUI

Pasul 3. DECIZIA

Pasul 4. CONFIGURAREA STRATEGIEI

Pasul 5. TRANSPUNEREA ÎN PRACTICĂ

Pasul 6. FINALIZAREA

Vei parcurge fiecare pas asumându-ți rolul indicat și scopul urmărit. Am notat și câteva întrebări ale căror răspunsuri să te ajute să fii propriul tău coach.

Citeşte mai mult...

Orasul

Bullying-ul este o formă de violență, un comportament agresiv repetitiv care se poate manifesta în grupurile de copii, la școală, în „gașcă” sau între „găști” diferite. Acest comportament agresiv poate avea o formă verbală (tachinări, amenințări, insulte, porecle umilitoare, comentarii nepotrivite), o formă fizică (de exemplu, atunci când cineva este lovit, împins, îmbrâncit, când îi sunt luate, rupte sau stricate lucruri, când i se pune piedică sau când i se arată gesturi urâte sau nepotrivite) sau o formă relațională/socială (excluderea intenționată a unei persoane dintr-un grup, împrăștierea de zvonuri cu privire la o persoană, umilirea acesteia în public sau alte acțiuni care i-ar putea afecta reputația sau relațiile sociale).
Scopul acestui comportament este acela de a obține supremația asupra altora, cu alte cuvinte, lupta pentru putere. În timp ce băieții utilizează amenințările fizice, chiar și bătaia, fetele se implică mai degrabă în amenințări verbale sau relaționale. Acest fenomen poate transforma o clasă sau școală, în general, într-un loc de temut și, prin urmare, de evitat.
Ce efecte poate avea această formă de violență asupra copiilor? Bullying-ul te poate face să te simți profund rănit, subminat, speriat, furios sau deprimat, te poate face să-ți pierzi încrederea în tine și în ceilalți. De asemenea, bullying-ul poate fi una dintre cauzele abandonului școlar.
Bullying-ul nu trebuie niciodată tolerat. Întotdeauna există soluții. Dacă ești în situația de a fi agresat, părintele sau profesorul unui copil despre care crezi că este victima unei amenințări sau este implicat într-un comportament de bullying, există mai mulți pași care pot fi urmați pentru a rezolva această problemă.

Citeşte mai mult...

Orasul

Sfânta Sărbătoare a Rusaliilor este cunoscută ca o sărbătoare creştină, care se sărbătoreşte la 50 de zile după Paşti şi care se mai numeşte şi sărbătoarea Cincizecimii. În această zi întreaga comunitate creştină din lume sărbătoreşte pogorârea Duhului Sfânt şi naşterea bisericii.

Rusaliile sunt o străveche sărbătoare preluată de geto-daci din mitologia romană. La romani, Rosalia, „Sărbătoarea Trandafirilor” era o zi închinată cultului morţilor, în care, pentru sufletele celor dispăruţi, se aduceau ofrande: alimente şi trandafiri pentru a le îmblânzi. La români, Rosalia s-a transformat, suferind influenţe ale cultului solar şi ale miturilor autohtone, iar cele nouă zile de Rosalii au fost personificate sub forma unor făpturi demonice, tinere, frumoase, capricioase şi răzbunătoare.

În acest an, în a doua zi de Rusalii, se sărbătorește Ziua Copilului.

Ziua Copilului, numită şi Ziua Internaţională a Copilului, este în multe ţări o sărbătoare pentru copii.

În România se sărbătoreşte în data de 1 iunie.

„Copiii sunt conştiinţa omenirii şi ea are obligaţia să asigure copilul cu tot ce are mai bun”, se menţionează în unul din cele zece principii ale Declaraţiei Drepturilor Copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU în anul 1959.

În anul 1954, Fondul Internaţional pentru Urgenţe ale Copiilor al Naţiunilor Unite (UNICEF) a emis o recomandare care prevedea faptul că fiecare Stat să dispună de o zi la aşa-numita „Ziua Copilului” („Universal Children’s Day”).

În România, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) s-a constituit la 1 ianuarie 2005, însă deocamdată nu se ştie cand a fost sărbătorită pentru prima dată Ziua Internaţională a Copilului.

Citeşte mai mult...

Orasul

În programul cu care domnul primar a câștigat ultimul mandat, exista un punct legat de reabilitarea termică a blocurilor.
Mai are primăria în plan realizarea acestor lucrări? Consider că orașul ar beneficia de pe urma acestor lucrări de reabilitare termică a blocurilor, atât din punct de vedere estetic, cât și din punctul de vedere al consumului de energie termică.

Conform prevederilor OUG nr. 18/2009, reabilitarea termică a blocurilor de locuințe poate fi realizată cu fonduri alocate din bugetul local, din bugetul de stat și bugetul asociațiilor de proprietari/locatari:
- 50% din bugetul de stat;
- 30% din bugetul local;
- 20% contribuție a asociațiilor de proprietari/locatari.
Consiliul Local al orașului Otopeni a aprobat ca efortul financiar al asociațiilor de proprietari/locatari de 20% să fie suportat din bugetul local.
Deși în ultimii ani blocurile de locuințe au fost incluse în programul de reabilitate termică, iar autoritatea publică locală a făcut demersurile necesare, în niciun an nu au fost alocate fonduri de la bugetul de stat astfel încât acest program să fie realizat.
Având în vedere stadiul avansat de deteriorare, începând cu anul 2015 vom demara un program de reabilitare al acoperișurilor urmând ca în perioada următoare să se realizeze și anveloparea termică a acestora. Sursa de finanțare a acestor lucrări va fi asigurată de Primăria orașului Otopeni.

Primăria orașului
OTOPENI

Orasul

Doctorul chirurg sosește la spital și se interesează care este agenda zilei:
- Soră, spune te rog, ce avem de făcut azi?
- La început două operații ușoare: un pacient de la un accident frontal de automobile și un pacient de la un traumatism în construcții. Apoi o operație mai dificilă: un soț care a refuzat să spele vasele...

Alexandru Popa

Orasul

„Fiecare este făuritorul propriului sau destin.”
Sallustius (istoric latin, 86 i.Hr. - 34 i.Hr.)

„Picătura găurește nu prin faptă, ci prin continua ei cădere.”
Publius Ovidius Naso (poet român, 43 i.Hr. - 18 d.Hr.)

„Ceea ce este adevărat la lumina lămpii, nu este întotdeauna adevărat la lumina soarelui.”
Joseph Joubert (eseist francez, 1754-1824)

„De la sublim la ridicol nu este decât un pas.”
Napoleon Bonaparte (lider politic și militar francez, 1769-1821)

„Arta de a fi când foarte îndrâzneț, când foarte prudent este arta de a reuși.”
Napoleon Bonaparte (lider politic și militar francez, 1769-1821)

Orasul

Ultima perioadă a fost caracterizată de o relativă linişte din punct de vedere poliţienesc, un aport însemnat fiind adus de către dumneavoastră, locuitorii Oraşului Otopeni, prin semnalarea comportamentelor antisociale şi furnizarea semnalmentelor unor persoane certate cu legea. Astfel s-a reuşit prinderea în flagrant şi reţinerea unui infractor care abia fusese returnat din Spania unde executase o pedeapsă cu închisoarea pentru comiterea mai multor furturi. Cum a ajuns în România şi-a adus aminte de „meseria” practicată şi a intrat pe timpul nopţii, neinvitat, într-o casă din oraşul nostru. A fost alertată poliţia, care şi-a făcut datoria în consecinţă. Vigilenţa locuitorilor şi operativitatea lucrătorilor Poliţiei Oraşului Otopeni au condus la stoparea activităţii infracţionale a acestui individ.
Tot în aceleaşi condiţii a fost identificat şi urmează a fi tras la răspundere penală un individ care a sustras dintr-un garaj o bicicletă şi o trusă cu scule. Bunurile furate au fost recuperate integral şi predate proprietarului de drept, dar în această situaţie, din păcate, autorul este locuitor al Oraşului Otopeni.
Ne refeream în numărul precedent la condiţiile civilizate de recreere din parcurile localităţii noastre şi trăgeam un semnal de alarmă pentru respectarea regulilor elementare de bun simţ, dar se pare că pentru unii nu a avut niciun fel de importanţă. Trei asemenea indivizi au făcut circ într-una dintre seri bătându-şi pur şi simplu joc de o femeie aflată la plimbare în parc. Lucrătorii Poliţiei Oraşului Otopeni s-au sesizat imediat, i-au condus pe turbulenţi la sediul poliţiei şi au fost aplicate amenzi contravenţionale de mii de lei.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Primăria oraşului Otopeni a acordat premiul de fidelitate familiei Ghinea în data de 8.05.2015, pentru împlinirea a 50 de ani de căsătorie neîntreruptă.
Diploma și placheta de onoare, împreună cu un premiu în valoare de 5 mii lei, au fost acordate într-un cadru festiv de primarul orașului Otopeni, în semn de recunoaștere și apreciere.

GHINEA DUMITRU și VASILICA

Suntem familia Ghinea Dumitru și Vasilica.
Ne-am cunoscut în februarie 1965, iar pe data de 26 aprilie 1965 am hotărât să ne căsătorim. Avem o fiică, Elena, și doi nepoți, Mihai, în vârstă de 24 de ani și Mădălina, în vârstă 20 de ani.
Eu am lucrat ca șofer la IUDP Otopeni timp de 10 ani și la Aeroportul Otopeni timp de 30 de ani, de unde am ieșit la pensie, iar soția mea a lucrat la Spitalul Elias.
Mulțumim Primăriei Otopeni și domnului Primar pentru ceea ce a făcut pentru orașul nostru și pentru ajutorul acordat persoanelor vârstnice.

Orasul

Citeşte mai mult...Unul din oamenii care fac cinste comunității noastre și care a plecat dintre noi la începutul acestei luni de mai este domnul Harry Vasilescu Doru. Dumnealui va avea permanent numele legat de ceea ce înseamnă pasiunea pentru frumos și iubirea față de oameni exprimată prin cultivarea, îngrijirea și punerea în valoare a florilor.
Născut acum 81 de ani, la Codlea, în județul Brașov, dintr-o mamă de origine germană și un tată provenit dintr-o veche familie de moșneni ialomițeni, Harry Vasilescu a moștenit această exclusivistă și estetică afacere de la bunicul său, Thomas Kraus. Neamțul ardelean care își făcuse ucenicia în domeniul florilor la Viena reușise după anul 1900 să deschidă serele de la Codlea de unde ajunsese să aprovizioneze periodic Viena și Budapesta, produsele sale horticole având un asemenea renume în epocă, de ajunseseră să aprovizioneze inclusiv curtea imperială a dinastiei de Habsburg. La Codlea, tatăl său, Doru Vasilescu prin căsătorie, va pune umărul alături de socrul său, Thomas Kraus, la dezvoltarea serelor de la Codlea, ducând mai departe către fiul său, Harry Vasilescu, nobilul meșteșug al artei florilor. Domnul Harry Vasilescu avea să deprindă în serele de la Codlea ceea ce înseamnă cultul muncii, rigoarea, disciplina și nu în ultimul rând implicarea sufletească față de această migăloasă dar profitabilă activitate a cultivării florilor.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Mai sau Florar este a cincea lună a anului în calendarul Gregorian. Dacă tot este luna florilor și grădinile ne încântă inimile de culoare și parfurm, vă vom povesti despre Simfonia primăverii, un regal al sufletului și o încântare pentru auditoriu. Atunci când muzica de înaltă calitate este asociată cu nume precum soprana Irina Ionescu și mezzosoprana Sidonia Nica, cuvintele își pierd ecoul, lăsând loc MUZICII să-și spună povestea. Această minunată poveste începe la Clubul Pensionarilor din orașul nostru, Otopeni, pornind de la o idee a domnului primar. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării: scena este montată, microfoanele funcționează, luminile sunt pornite, sistemele audio sunt de cea mai bună calitate, cum altfel...; fiecare floare își are locul bine stabilit, fiecare fotoliu însoțit de programul spectacolului își așteaptă ocupantul, terasa clubului este aranjată să-și primească invitații cu șampanie și pișcoturi, flori, zâmbete și voie bună. Totuși, nori de ploaie par a se aduna pe cerul Otopeniului... sper că acest lucru nu va opri oamenii să vină la spectacol. Emoții și așteptare. Am scăpat, nu plouă! Invitații încep să apară, în jur de 100 de pensionari au ieșit din case pentru a se bucura de spectacol. Sunt întâmpinați cu șampanie și pișcoturi, socializează între ei, într-o atmosferă de detașare și relaxare.
Artiștii s-au pregătit, putem intra în sală. Doamna Simona Oarfă, președinta Asociației A.S.R.A. responsabilă cu prezența renumiților artiști în clubul nostru, a venit cu prezentarea...
În deschidere, cvartetul Elegance. Protagoniștii sunt membri ai Filarmonicii “Oltenia” din Craiova. În acorduri de viori și violoncel membrii clubului, pensionarii noștri, ascultă valsuri și tangouri celebre precum Dansul Ungar de J.Brahms, Dunărea albastră - J. Strauss, New York a bătrânului Frank Sinatra, La paloma - Sebastian Yradier, O sole mio - Di Capua, Valurile Dunării - I. Ivanovici, Yesterday a legendarilor Beatles, cunoscutul Can-Can de Offenbach și superba Por una cabeza - C. Gardel. Un spectacol minunat, care a ajuns direct la inimile auditoriului.
Urmează soprana Irina Ionescu, o artistă cu o bogată experiență scenică, atât pe scenele naționale cât și internaționale, absolventă a Universității „Joaquin Rodrigo” din Valencia. Pregătirea muzicală și-a completat-o la opera studio „Placido Domingo” și Palau de les Artes „Reina Sofia” (Palatul Artelor „Regina Sofia”) din Valencia. A câștigat numeroase premii internaționale: premiul I la concursul de muzică preclasică „Colmenar Viejo” în anul 2010, premiul I la concursul de interpretare din Madrid 2006, premiul III la concursul “M.Ausensi” din Barcelona. În sala special construită pentru recreerea pensionarilor, răzbate vocea care a cântat pe marile scene ale lumii... o voce de înger. Romanțele Valurile Dunării de T. Grigoriu, Cântec de pădure - M. Barberis, El barbero de Sevilla, Me llaman la primorosa - Jimenez y Nieto încântă auditoriul.

Citeşte mai mult...

Orasul

Pe vremea când măcelarul,lăptarul, şeful de le alimentară sau butelii erau veneraţi din raţiuni de supravieţuire, idolul meu era librăreasa din colţul străzii 23 August, stăpână absolută şi cumsecade a unicului rai de care aveam cunoştinţă în acele timpuri oficial laice.
Cărţile, promiţătoare de visuri şi poveşti de viaţă ispititoare, aşteptau pe rafturile micuţei (şi singurei) librării a localităţii natale suburbane. Câte una îmi tăia răsuflarea cu un „nu ştiu ce”, din vitrină. Ea devenea savarina mea cu frişcă, paharul meu cu limonadă, şerbetul de trandafiri roz, fondanta cu nucă fină sau cristalul de zahăr candel, ofertă dulce a vremurilor acelora - pe care oricum nu puneam preţ.
Aşa m-a privit de melancolic şi înduioşător Anna Karenina din vitrină, câteva săptămâni, încât chipul ei frumos m-a convins că va fi cea mai nefericită tânără din lume, dacă rămâne mult în aşteptare. Astfel, până să se umple puşculiţa, treceam zilnic să mă conving că zâmbetul ei misterios nu a fermecat decisiv alt cititor, pentru vârsta căruia povestea ei ar fi fost mai pe înţeles decât pentru o adolescentă. Şi nu ştiu dacă de aceea a rămas pentru mine unul dintre personajele memorabile ale literaturii.
Iar visul nu se termina niciodată, pentru că în vitrină apărea altă şi altă ispită. Rafturile până la tavan (în realitate sau doar în imaginaţia mea?) erau inepuizabilă sursă de interes şi descoperire. Precizarea „Nu am primit nimic nou” nu mă descuraja deloc, ci dimpotrivă. Stăteam cu orele şi nu plecam niciodată fără o carte, adesea căutată îndelung, pe rafturile din spate (cu cât mai prăfuite, cu atât mai bine!). Înţelegeam perfect singurătatea, tăcerea şi nefericirea unei cărţi fără cititor!

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Liceenii din clasa a IX-a de la Liceul Teoretic „Ioan Petruş” Otopeni, au beneficiat de lecţii de educaţie juridică, pe parcursul a două zile, 27 şi 28 aprilie 2015, având la catedră avocaţi, procurori, judecători şi psihologi în cadrul proiectului „Viaţa fără violenţă” iniţiat de avocat Mihaela Olaru, preşedinte Asociaţia „Viaţa fără violenţă”.
Proiectul se adresează deopotrivă elevilor, părinţilor şi profesorilor, având ca scop prevenirea şi combaterea violenţei în rândul elevilor prin prezentarea unor situaţii concrete, menite să informeze cu privire la consecinţele ce decurg ca efect al săvârşirii unor fapte sancţionabile, cât şi responsabilizarea acestora prin formarea de abilităţi şi aptitudini care să le dezvolte spiritul civic, acela de a interveni şi a oferi tot suportul necesar la nevoie.
După cum a subliniat avocat Mihaela Olaru, preşedinte al Asociaţiei „Viaţa fără violenţă” şi alţi reprezentanţi ai autorităţii publice, conţinutul proiectului îl formează o serie de evenimente care prilejuiesc dialogul direct între elevi şi reprezentanţi ai sistemului juridic: avocat, procuror, judecător, poliţist, psiholog, criminolog, pe teme precum: „Viaţa fără violenţă”, „Infractor fără voie”, „Martor sau victimă?”, „Indiferenţa nu este o soluţie”, „Şi copilul tău poate fi o victimă!”, „Elevi, pedagogi sau infractori?”. Campania fiecărui liceu va fi evaluată şi se vor acorda premii.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Lt. col. (r) Ioniță Dumitru a fost înmormântat cu onoruri militare pe 20 Martie 2015 în cimitirul orașului Otopeni, el fiind unul dintre cei mai bătrâni jandarmi din județul Ilfov.
Născut în Otopeni la data de 14 august 1926, fiu de țăran din Otopenii de Jos, copilul Ioniță Dumitru muncește de mic, ajutându-și tatăl pe nume tot Ioniță Dumitru (din neamul lui Mitoi) la muncile câmpului și îngrijirea animalelor.
Urmează școala primară din Otopenii de Jos, după care se angajează ca ucenic devenind apoi sudor calificat la fabrica de reparații avioane înainte și în timpul războiului.
Este luat în Armată la trupele de jandarmi, fiind selectat în anul 1950 pentru școala de ofițeri pe care o absolvă în anul 1952 cu gradul de Sublocotenent.
După absolvirea școlii de ofițeri este repartizat la Orăștie, de unde, după scurt timp, revine la Otopeni, în anul 1953 fiind avansat la gradul de Locotenent și numit comandant de pluton la Comandamentul Trupelor de Securitate (care au preluat prin absorbție în 1949, trupele de jandarmi) situate pe actuala stradă a Jandarmeriei.
Se căsătorește în anul 1953 cu Buga Ioana (neamul lui Roman), fiică de țăran din Otopenii de Sus, cu care are un copil născut în Octombrie 1954.
Locotenentul Ioniță Dumitru trece de la funcția de comandant de pluton la funcția de comandant de companie, fiind avansat la gradul de Locotenent Major.
În vremurile dificile ale anilor '50-'60 își continuă cariera de ofițer instructor fiind foarte apreciat de superiori, primind o serie de distincții, medalii și decorații militare, este avansat la gradul de Căpitan, devine Comandant de Batalion.

Citeşte mai mult...

Orasul

Amintiri din satul natal

Tata, ca şi ceilalţi oameni mai în vărstă din sat care au făcut războiul, aveau mare respect pentru uniforma militară, dar în acelaşi timp, şi mare oroare. La sărbători, dar şi pe la diferite munci, când se întâlneau, discuţiile lor erau mai mult despre armată, despre întâmplări din războiul dus pe teritoriul ţării, dar şi peste graniţă, în Rusia, Ungaria, Cehoslovacia.
Amintirile lor din război erau relativ proaspete, trecuseră doar 15-20 de ani de la acele vremuri. Îmi povesteau cu mare durere, că la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a împărţit judeţul Bihor în două părţi. Partea central-nordică şi cea de vest au intrat în componenţa Ungariei, iar restul judeţului a rămas la România. Zona Beiuşului a rămas în Bihorul romănesc, dar noua graniţă dintre România şi Ungaria era relativ aproape, pe la Tinca-Holod. Vreme de patru ani, din 30 august 1940 până în 25 octombrie1944, aproape de această nouă graniţă a fost multă durere. În multe cazuri, graniţa a despărţit părinţi de copii, neamuri, prieteni, cunoştinţe, care nu se mai puteau întâlni, sfătui, întrajutora, nu mai puteau discuta. Sfârşitul războiului a adus o mare bucurie pentru locuitorii Bihorului, dar mai ales pentru cei care se aflau aproape de această odioasă şi nefirească graniţă.
Relatările lor erau cutremurătoare, noi, copiii, eram „ochi si urechi” şi ne înfioram ascultăndu-i. Unii făceau mişcări cu mâinile, arătând cum veneau avioanele deasupra lor, aruncând peste tot câmpul flăcările morţii, de care nu aveai cum să te fereşti, ca să scapi cu viaţă, trebuia să ai noroc să nu te atingă. Uneori se întâlneau avioanele noastre cu avioanele inamice şi „spectacolul” pe cer era îngrozitor, în final văzând cum unele din ele luau foc în aer şi se prăbuşeau ca nişte torţe aprinse. Toţi povesteau că, într-un război, la aviaţie este cel mai periculos, şi din acest motiv mi-a atras atenţia tata să nu merg la aviaţie.
Într-o duminică friguroasă de iarnă, un grup de patru bărbaţi, după ce veniseră de la biserică, povesteau în uliţă întâmplări din război. Unul dintre ei era fără căciulă şi dărdăia de frig ascultându-i pe ceilalţi. Văzându-l, unul din grup îl întreabă:
- Măi Gheorghie, de ce nu ţi-ai luat căciula aia cu urechi, ca să nu-ţi fie frig?
- De când am avut accidentul, nu o mai port!
- Ce accident?-ziseră, deodată, toţi bărbaţii în cor, întorcând privirea spre el.
- Mi-a oferit unul o palincă...şi io nu l-am auzit...

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Nichita Stănescu
(31 martie 1933, Ploiești - 13 decembrie 1983, București)

A fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Considerat atât de critica literară, cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.

 

De ce-ai plecat?
de Nichita Stănescu

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai,
Prin munţii cu păduri de brad,
Oricine-ar fi - femeie sau bărbat -
Potecile te duc spre Iad,
Şi nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...

De ce-ai plecat
Cu vântu-n părul tău vâlvoi,
Când nici un glas nu te-a chemat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
Potecile sunt încă pline de noroi?...

De ce-ai plecat?...
Tu nu ştiai
Că-n luna mai
E luna primului păcat -
Păcatul care dintr-o glumă
Te prinde-n laţ şi te sugrumă
Şi-apoi te-aruncă-afară-n ploaie,
În lada cu gunoaie?...

Opreşte-te!...
Priveşte-n jurul tău...
Şi dacă nu ţi-ai murdărit
Pantofii de noroi,
Fă-ţi cruce
Şi întoarce-te napoi!...
Fă-ţi cruce
Fiindcă n-ai păcătuit
Decât în vis...
Şi visul s-a sfârşit!...

Orasul

Mai multe articole..

Pagina 5 din 34

5