Drumul spre performanţă
Începuturi
Pe şoseaua de la Oradea spre Deva, la 8 km după ce laşi în urmă municipiul Beiuş, în intersecţia din localitatea Sudrigiu, pe partea stângă se deschide un drum spre Peştera Urşilor, iar în partea dreaptă, drumul asfaltat care duce în localitatea, centru de comună, Lazuri de Beiuş. Aici m-am născut, într-o călduroasă zi de 02 august 1953, într-o familie cu patru copii, trei fete şi eu, mezinul, cunoscut în sat cu numele de Sandru Fani lui Lupuţ, părinţii fiindu-mi Ştefan-Fane şi Floare.
Ţara Beiuşului, una dintre cele mai frumoase depresiuni, este înconjurată de minunate obiective turistice cunoscute atât în ţară cât şi peste hotare: Stâna de Vale cu renumitul Izvor al Minunilor, Peştera Urşilor, Băile Felix cu binecuvântatele sale izvoare de ape termale, Peştera Meziad, Complexul Padiş, Mânăstirea Izbuc bine cunoscută pentru izvorul în care curge o apă tămăduitoare numai în ziua de Sântămărie Mare (15 august) şi, nu în ultimul rând, Arieşeni, locul de unde începe „ţara moţilor”, renumit în zilele de azi pentru turismul montan şi pârtiile de schi. La 2 km de comuna Lazuri de Beiuş se află şi Fabrica European Drinks, una din cele mai mari companii de băuturi răcoritoare, ape minerale, conserve variate, băuturi spirtoase şi bere din România şi din Europa.
Această companie, care beneficiază de una din cele mai valoroase surse de apă minerală din lume, captată din Izvorul Minunilor de la Stâna de Vale, a fost înfiinţată de fraţii gemeni Ioan şi Viorel Micula în anul 1993 şi a ajuns la 11.000 de angajaţi şi peste 3.800 de autovehicule.
Comuna Lazuri de Beiuş este formată din patru sate: Lazuri de Beiuş, Hinchiriş, Cusuiş şi Băleni şi are aproximativ 600 de case şi 1.800 de suflete. Este aşezată la aproape 2 km de şoseaua Oradea - Deva, între Beiuş şi Ştei, în mănoasa luncă a Crişului Negru, într-un peisaj mirific, binecuvântat de Dumnezeu cu câmpie pentru cultivarea cerealelor, dar şi cu păduri şi dealuri pline cu pomi fructiferi şi viţă de vie. Satul este împărţit în două: „josanii”, care sunt aproape de apa Crişului Negru şi „susanii”, înspre dealuri şi aproape de păduri. Aceste specifităţi de relief au făcut ca jocurile şi preocupările tinerilor din sat, încă de când sunt mici, să fie diferite. Josanii, mergând mai des la scăldat, erau mai buni înotători şi pescari, iar susanii, cutreierând toată ziua pădurile şi dealurile, erau mai buni cunoscători ai pădurilor, în alegerea bureţilor comestibili, dovedeau mai multă abilitate la săniuş şi agerime, când mergeam la furat de cireşe orădane în luna mai. Mergeam şi eu la pescuit, dar de fiecare dată prindeam peşti foarte ciudaţi, aveau capul foarte apropiat de coadă...
Citeşte mai mult...