Orasul

Eram fascinat, în naivitatea mea, în special de Istoria literaturii române de la origini până în prezent, o carte impunătoare, destul de grea ( și la propriu, și la figurat ), căreia îi identificam exclusiv calitățile și performanțele estetice, nu și imperfecțiunile sau stranietățile.1 În prezentul articol, îmi propun un lucru foarte simplu: să identific în Istorie fragmente, idei ce relevă tocmai această latură a creației călinesciene: aceea de abil mânuitor al cuvintelor, de constructor al unor formulări strălucitoare, multe devenind legendare. Voi vorbi, inevitabil despre creatorul George Călinescu, mai exact despre creatorul Istoriei, și nu despre omul Călinescu.
Ceea ce spun nu poate fi suspectat de frivolitate, căci numeroși autori disting între scriitor și omul din spatele acestuia.2 Cele două entități nu se confundă niciodată, chiar dacă se influențează, uneori, reciproc. Cu alte cuvinte, ceea ce va prima va fi analiza operei, și nu a persoanei care a compus-o, deoarece aceasta este supusă, implacabil, vicisitudinilor istoriei.
Nu este intenția mea de a vorbi aici despre omul George Călinescu și despre compromisul rușinos pe care acesta l-a făcut cu infernala istorie comunistă. Și acum păstrez în minte șocul pe care l-am avut când am citit în Cronicile optimistului fraze ca acestea: Tovarășii mei de primă tinereță, din acel timp burghez, au eșuat, dacă stai să te gândești, lamentabil. […] Prin urmare, optimismul meu, cu care iau parte sincer la construirea socialismului, e o impulsiune adevărată și francă a ființei mele, și nu mi-a fost greu să mă apropii de oameni, de vreme ce i-am iubit totdeauna.3 Nu mi-a venit să cred că un intelectual de elită, care a îmbrățișat de-a lungul timpului libertatea spiritului, poate fi acum atât de servil și umil în fața unei puteri totalitare și criminale.

Citeşte mai mult...

Orasul

Multe femei din Otopeni au avut ca ocupație de bază sau colaterală, una dintre activitățile legate de confecționarea produselor textile: croitoria, țesutul (la război sau la gherghef), torsul firelor, împletitul, cusutul cu arnici etc. Au dispărut de mult aproape toate aceste îndeletniciri.
M-aș bucura tare mult să aflu că există excepții și că mai pot fi întâlnite unele arhaice din acest domeniu.
Un număr însemnat de femei din Otopeni, dar și din comunele învecinate, au avut ocazia să lucreze ca salariate la unitățile de industrie textilă, care au funcționat pe teritoriul comunei.
La jumătatea anilor '70 din secolul trecut erau active cel puțin două fabrici din această categorie.
- Fabrica de vată, amplasată pe un teren de pe lângă Valea Pasării, vecină cu Institutul de Geriatrie, a fost înființată în anul 1948. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, în clădirea respectivă a funcționat (din 1925) o fabrică de mezeluri și de conserve, care a aparținut unui cetățean german. Ca întreprindere textilă, fabrica a produs vată pentru croitorie. Folosea ca materie primă deșeuri de la fabricile textile din toată țara și chiar haine uzate (zdrențe).

Citeşte mai mult...

Orasul

„Succesul nu este un fruct care cade singur din pomul vieții în palma omului.”
Seneca

Oamenii care nu acceptă să-și trăiască viața limitat sunt puțini. Cei mai mulți sunt confortabili cu fricile lor, cu eșecurile avute și anticipate. Până și durerea fizică ajung să o integreze în datul unei zile. „Asta este!” spus resemnat și oarecum acuzător, vei auzi de la mai toți cei cu care vei începe să discuți despre posibilitatea sporirii binelui cotidian.
Ce știi tu?
Tu ai avut noroc!
Pe mine nu m-a ajutat nimeni!
Este prea târziu să mai fac ceva!
Dacă nu ar fi copiii mici…!
Nu am găsit un doctor bun!
Sunt singur!
Sunt alte cuvinte aruncate ca niște gloanțe care să te facă să taci. În fapt, ele sunt apărarea omului care nu vrea să-și lase din brațe temerile de tot felul cu care s-a obișnuit, așa cum s-a obișnuit să-și taie unghiile o dată pe lună. Fiecare propoziție este o minciună sfruntată purtând cu sine o tulburare de maturitate. Singurul adevăr spus de unii, arțăgos și deștept, este: „Lasă-mă în pace! Știu ce am de făcut!” Da. Chiar cunosc, în amănunt, tot ce au de făcut pentru a traversa mlaștina neplăcerilor.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Fac un apel umanitar pentru strângere de fonduri... pentru mine. Acum 4 ani am fost diagnosticată cu un cancer mamar foarte agresiv și de atunci duc o luptă continuă pentru viața mea. Din păcate însă în prezent boala mea a ajuns în ultimul stadiu, am multiple metastastaze osoase și două recidive, din care ultima este inoperabilă în România. Cu toată bunăvoința medicilor, aici nu mai există multe opțiuni de terapie. După tratamente făcute și opiniile medicale din Romania, Austria, Turcia și Franța, cu multe ture de citostatice și radioterapie, acum am găsit o nouă speranță în China, la un spital specializat în cancer. Pentru a beneficia de aceste terapii însă este nevoie de o sumă uriașă, (aproximativ 100.000 USD într-un an), pe care eu nu o pot susține. Mi-a fost recomandat un medicament, care se găsește și în România, dar care costă lunar 15.459 RON și pe care pot sa îl iau 6-12 luni și ar putea să oprească boala din evoluție.
Pentru cei care doresc să facă donații (persoane fizice) sau sponsorizări din impozitul pe profit (persoane juridice), o pot face în conturile:
RO85INGB0000999900046911 - RON
RO56INGB0000999901632122 - Euro
RO96INGB0000999902656498 - USD
Titular Raluca Tonciu, deschise la ING Bank - Sucursala Moșilor, COD SWIFT INGBROBU, sau PayPal: Bogdan Pietroiu, bpietroiu@gmail.com
Pentru direcționare 2% din impozitul anual către asociația care mă ajută să colectez aceste fonduri, vă rog să vizitați:
https://drive.google.com/uc?export=download&id=0BxSnzskEfEcqcWtxQU5DLW1Jb0E
Datele care trebuiesc completate sunt: "Date de identificare a contribuabilului" și "Semnătura contribuabilului". Formularele se completează în două exemplare și trebuie trimise în original pentru a fi acceptate de fisc.
Orice ajutor contează! Vă mulțumesc din suflet tuturor!

Raluca Popescu,
Media Director GETICA OOH
75 Silvestru, Bucharest 2, Romania
Tel: 021/212.13.19 Web: www.geticaooh.ro

Orasul

S-au împlinit 29 de ani de la cel mai grav accident nuclear din istorie produs la Cernobîl-UCRAINA.
Zona unde s-a produs tragedia este și acum afectată și expusă radiației. Din această cauză oamenii au fost nevoiți să-și părăsească locuințele, deși recunosc că le este dor de orașul în care s-au născut.
Reactorul numărul 4 de la centrala Cernobîl a explodat. Motivul: o combinație între un test nereușit și o echipă de specialiști fără experiență. A urmat un incendiu și o serie de explozii. Inițial, autoritățile au ținut totul în secret. Abia la 3 zile de la accident începe evacuarea populației. În total, 190 de tone de substanțe radioactive au ajuns la peste o mie de metri și au fost purtate de curenți. Pentru a opri emisiile radioactive, zona reactorului a fost acoperită în perioada sovietică de un sarcofag din beton, care oprește radiațiile. Cu toate acestea, mii de oameni s-au îmbolnăvit de cancer la plămâni sau cancer tiroidian.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 3,5 milioane de oameni, dintre care peste un milion de copii, au fost afectați de explozie. Totodată, suprafețe mari din Ucraina, Rusia și Belarus au fost, de asemenea, puternic contaminate de radiație. Autoritățile au instaurat o zonă interzisă, pe o rază de 30 de kilometri de la centrală, unde accesul este limitat. În anul 2000 Ucraina a închis definitiv centrala nucleară.

Citeşte mai mult...

Orasul

Când se vor relua lucrările de canalizare în catrierul Ferme?

Atât în perioada de iarnă cât și în ultimele două luni – aprilie și mai – ne-am confruntat cu precipitații abundente care nu ne-au permis să continuăm executarea lucrărilor într-un ritm mai susținut. În această perioadă Primăria orașului Otopeni, împreună cu antreprenorul general, au făcut eforturi deosebite pentru menținerea echilibrului sistemului de evacuare a apelor pluviale (în condițiile în care sistemul de canalizare pluvială și menajeră nu este realizat în totalitate pentru a putea fi funcțional pe întreg arealul). De asemenea, s-au realizat lucrări de amenajare a străzilor prin balastarea și profilarea acestora, astfel încât să fie practicabile. În această perioadă lucrările au fost reluate. Într-o primă etapă va continua executarea lucrărilor la partea constructivă a stației de epurare precum și a conductei de refulare către emisar, având o lungime de cca 2 km (între stația de epurare și râul Pasărea). În etapa a doua vor fi realizate rețele de distribuție a apei potabile și rețele de preluare a apelor pluviale și menajere pe celelalte străzi.
Vă mulțumim pentru înțelegere și vă cerem scuze pentru disconfort.

 

Aș dori să știu dacă se pot monta limitatoare de viteză pe strada 1 Mai între zona Grădiniței și Intrarea Bradului.

Am luat la cunoștință aspectele semnalate de dumneavoastră, urmând ca într-un scurt interval de timp, să montăm limitatoare de viteză și semne de circulație privind reducerea vitezei în zonele menționate de dumneavoastră, respectiv zona Grădiniței de pe strada 1 Mai și Intrarea Bradului.

 

Pe strada Primăverii lângă nr. 25 se află un teren neîngrijit, pe care e abandonată o mașină veche. În această campanie de curățenie nu intră și notificarea celor care dețin terenuri și nu le îngrijesc?

Obligația întreținerii terenurilor revine în exclusivitate proprietarilor. Deși proprietarii care dețin terenuri neîngrijite au fost notificați, nu în toate cazurile acestea au avut efectul dorit. Menționăm faptul că legislația în vigoare nu permite autorităților publice locale să aplice amenzi proprietarilor pentru neîngrijirea terenurilor.

Orasul

Un polițist vede un bețiv căzut într-un șanț:
- Domnule, zice polițistul, nu puteai să bei și tu cât să te simți bine?
- Eu aș fi vrut, zice cu regret bețivul, dar n-am mai avut bani...

Alexandru Popa

Orasul

„Orice om trebuie să caute pacea atâta timp cât are speranța de a o obține.”
Thomas Hobbes (filosof, 1588-1679)

„Viața omului numai atunci e prețioasă când urmărește un ideal.”
Liviu Rebreanu (prozator și dramaturg, 1885-1944)

„Libertatea și progresul constituie nu numai țelul artei, dar și al întregii vieți.”
Ludwig van Beethoven (compozitor, 1770-1827)

„Toate le aduce timpul, timpul îndelungat știe să schimbe nume și înfățișare, natură și soartă.”
Platon (filozof antic, cca 427-347 i.Hr)

„Trăiești numai o dată pe lume.”
Johann Wolfgang Goethe (poet, ilustru gânditor și om de știință, 1749-1832)

Orasul

Primăria Oraşului Otopeni a depus eforturi însemnate pentru ca locuitorii urbei noastre să se poată bucura de condiţii civilizate de recreere, menţionând aici parcurile, sala de sport şi terenul de fotbal amenajat în curtea Liceului Teoretic „Ioan Petruş”. Deşi majoritatea apreciază şi respectă la justa lor valoare aceste eforturi, mai sunt şi unii care sfidează regulile elementare de bun simţ, distrugând băncile, amenajările şi spaţiile verzi. Patru asemenea indivizi au transformat unul dintre parcuri în cârciumă şi asta ziua în amiaza mare şi în văzul copiilor care se jucau în preajma lor. De parcă nu ar fi fost deajuns, unul dintre ei a agresat un trecător care nu avea nicio legătură cu setea lor bahică. Într-o zi de sâmbătă, pe terenul de fotbal amenajat în curtea Liceului Teoretic „Ioan Petruş”, mai mulţi tineri jucau mingea, iar unul dintre ei l-a agresat fără motiv pe un altul, asta în condiţiile în care sportul este caracterizat prin fair-play. Lucrătorii Poliţiei Oraşului Otopeni s-au sesizat cu operativitate, au executat acţiuni reactive şi pentru combaterea cu fermitate a acestor comportamente în ambele situaţii au fost întocmite dosare penale, în vederea luării măsurilor legale împotriva celor vinovaţi.

Transformarea unor străzi în artere de circulaţie cu sens unic şi-a demonstrat necesitatea şi utilitatea, traficul auto devenind mult mai fluent, dar se mai găsesc totuşi conducători auto care nu înţeleg că indicatoarele şi marcajele rutiere sunt obligatorii şi nu după bunul lor plac. Ne facem datoria şi reamintim participanţilor la trafic prevederile legale în materie, aşa cum sunt reglementate de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 - republicată:
- Art. 100, alin. 1, pct. 3, cu amendă de la 390 la 487,5 lei, nerespectarea semnificaţiei indicatoarelor şi marcajelor de obligare;
- Art. 108, alin. 1, lit. “a”, pct. 5, cu amendă de la 195 la 292,5 lei şi două puncte de penalizare, nerespectarea indicatoarelor rutiere de acces interzis;
În afară de sumele reprezentând contravaloarea amenzilor aplicate, aveţi în vedere pericolul la care vă expuneţi nerespectând marcajele şi indicatoarele rutiere de interzicere şi/sau obligare. Viaţa şi sănătatea nu se cuantifică în puncte de penalizare!

De curând am fost informaţi că au reapărut pe la magazine „clienţi” care încearcă să înşele vânzătorii prin plata produselor cu bacnote de valoare mare pe care uită să le mai dea, solicitând în schimb restul de la acestea. Fiţi vigilenţi şi reţineţi cât mai multe semnalmente despre persoanele respective şi autoturismele cu care se deplasează.
Sesizaţi imediat Poliţia Oraşului Otopeni despre persoane sau autovehicule suspecte!

Agent șef principal Mircea Mârtâcu

Orasul

Acum de Paști e vremea să ne aplecăm spre ceea ce trece dincolo de planul fizic al vieții cotidiene.
În viața omului există timp pentru sacru și timp pentru profan, Săptămâna Mare este timp sacru închinat întru cinstirea Lui Dumnezeu și a mărturisirii de credință, pe care omul, ființă creată de Dumnezeu, este dator să o facă. În astfel de zile, precum cele ale Săptămânii Mari și a Săptămânii Luminate, suntem cu fața spre metafizic și cu expresia îndreptată spre eternitate și spre cele ce sunt mai presus de noi.
Este vremea pentru post, rugăciune, iertare, împăcare, spovedanie și introspecție sufletească. Omul creștin se eliberează în aceste zile de apăsarea presiunii cotidiene, de tulburările factorului efemer și teluric, într-un cuvânt de tot ceea ce reprezintă profanul din perimetrul existenței omenești.
Nu este timpul încrâncenării și al agitației de zi cu zi, orice bulversare de acest fel fiind o pârghie nedorită și incorectă, care împinge omul în afara orbitei sale sufletești, în niște clipe în care singurul lucru care contează cu adevărat este comuniunea omului cu Dumnezeu în contextul miracolului universal al Învierii Fiului Lui Dumnezeu spre eliberarea omului de sub rău, păcat și întru mântuirea lumii.
În această perioadă sacră pe care o traversăm acum nu există a înțelege timpul în stilul gregarei expresii „o zi ca oricare alta”.
În Săptămâna Mare și în Săptămâna Luminată nicio zi nu este ca oricare alta, iar o astfel de optică, optica timpului banal mundan, bun pentru orice, nu ar putea reprezenta altceva decât o insolență pe care în stilul utilitarist-relativist, omul care se iubește prea mult pe sine, în logica autosuficienței și materialismului, o face refuzând a se lăsa cuprins de cosmicul miracol al Învierii Domnului.
Aceste două Săptămâni Mari ale creștinătății sunt făcute pentru a încerca a cuprinde cu mintea omenească dimensiunea uriașă a sacrificiului Lui Dumnezeu pentru om, sacrificiu făcut din prea marea Sa iubire față de mărunta și instabila sa creație.
E timpul ca omul să înțeleagă că permanentul zbucium, atmosfera conflictuală și litigioasă și lipsa de respect și bunăvoința față de aproapele său, sunt lucruri care îl îndepărtează de menirea înălțării sale spirituale.
Așadar să încercăm cu toții a ne concentra spre îndumnezeirea noastră și spre dezvoltarea laturii superioare din ființa noastră, căci timpul sacru este deopotrivă timp pentru noi și pentru Dumnezeu. Să nu uităm îndemnul Lui Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos, care spune să dăm Lui Dumnezeu ceea ce este al Lui Dumnezeu.
Traversăm un timp sacru în care omul trebuie să lase preocupările efemere și telurice și să se dedice Lui Dumnezeu care se sacrifică pentru ridicarea sa din întuneric!
Să aveți o sărbătoare a Sfintei Învieri cu sănătate, lumină și multă credință întru mântuire și eliberare de rău!

Daniel Gheorghe
Deputat PNL

Orasul

Primăria oraşului Otopeni a acordat premiul de fidelitate familiilor Ispas și Enache în data de 25.03.2015, pentru împlinirea a 50 de ani de căsătorie neîntreruptă.
Diploma și placheta de onoare, împreună cu un premiu în valoare de 5 mii lei, au fost acordate într-un cadru festiv de primarul orașului Otopeni, în semn de recunoaștere și apreciere.


Citeşte mai mult...ISPAS ION și ANASTASIA

Suntem familia Ispas Ion și Anastasia, locuitori ai orașului Otopeni din anul 1965.
Ne-am cununat în anul 1964, pe atunci locuind amândoi în comuna Corbeanca. În anul 1965 pe data de 10 martie am luat hotărârea de a ne căsători, iar în anul 1966 a venit pe lume unica noastră fiică, ea dăruindu-ne la rândul ei o nepoată.
Am lucrat vreme de 40 de ani la Aeroportul Internațional Otopeni ca tâmplar, iar soția mea a fost croitor la APACA, iar apoi în Otopeni.
Anii au trecut peste noi cu bune și cu rele, trezindu-ne acum în prag aniversar a 50 de ani de căsătorie, pe care am avut ocazia de a-i sărbători într-un cadru festiv alături de cei dragi.

Familia Ispas

 

Citeşte mai mult...ENACHE CONSTANTIN și LILIANA

Ne-am cunoscut în comuna Dragoș-Vodă, județul Călărași. Am lucrat împreună la Baza-Siloz din comună. Lucram la uzina Electrica, soția fiind laborantă. Am venit în Otopeni în anul 1963, iar în anul 1965 am hotărât să ne căsătorim, oficiind cununia civilă. În urma căsătoriei s-au născut doi băieți, Marian și Sorin, avem chiar și un nepoțel, Mihai, în vârstă de 15 ani. Am mai lucrat la I.U.D.P. din Otopeni în calitate de mecanic de atelier de unde am și ieșit la pensie. Soția a lucrat la Filatura de lână din Otopeni, în prezent fiind pensionară.
Mulțumim Primăriei Otopeni și domnului primar pentru tot ceea ce face pentru orașul nostru și mai ales pentru persoanele vârstnice.

Familia Enache

Orasul

După ce au cercetat decenii posibilitatea existenţei vieţii pe alte planete, savanţii se preocupă să afle dacă există viaţă… şi după muncă!
Se ştie: comunismul a detestat greierii, în schimb, adora furnicile. Acestea din urmă erau exemple incontestabile şi de urmat ale muncii duse până la sacrificiu, sub poveri depăşind cu mult greutatea trupului filiform, disciplinate, organizate, fără timp de cârcoteli inutile.
În schimb, cu complicitatea marilor fabulişti, greierii erau ţintuiţi la insectarul moralei, cu eticheta jenantă „Pierde-vară” şi ignorînd cu totul timidul argument (considerat neserios, chiar) cum că s-ar munci mai cu spor pe muzică. „Răzbunarea” a venit acum, când greierii se află într-un reviriment artistic fără egal, întrecându-se în concursuri televizate, de talente şi supermodele, în vreme ce multe dintre furnici par să fi înţeles, în cele in urmă, că pea mult zel strică.
Citeşte mai mult...Şi, cum o poveste e nouă pentru noi, dar veche pentru cei ce au trăit-o deja, „timpurile noi”erau parodiate în anii '30 ai secolului trecut, cu inteligenţă şi umor fin (dacă nu chiar amar) de Chaplin. Personajul filmului („Timpuri noi”), un lucrător conştiincios, ca omul simplu, trebuie să strângă piuliţele unor piese aflate pe o bandă rulantă, cu o viteză căreia cu greu îi face faţă, rămânând cu gestul reflex şi după ce, la finalul programului, părăseşte fabrica. Memorabilă este şi scena în care muncitorul este hrănit de o maşină modernă ce se şi defectează, ratând experimentul chiar sub privirile inventatorului şi ale şefilor, într-un mod deopotrivă comic şi cu substrat cât se poate de serios.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Vasile Militaru
(19 septembrie 1885, Dobreni, județul Ilfov - 8 iulie 1959)

Născut într-o familie foarte săracă de țărani (plugari), face doar patru clase. Debutează cu versuri la 15 ani. Primul volum de versuri, „Strop de rouă”, îi apare în 1919. Fiind remarcat de mai mulți oameni de cultură (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu) începe să publice în ziarul „Universul” între anii 1927-1930. Devine cunoscut printr-o serie de fabule publicate în „Drum nou” și „Porunca Vremii”, fondată în 1932 de Ilie Rădulescu. Temele predilecte ale poeziei sale sunt ortodoxia, naționalismul, oamenii simpli, satul românesc. Pentru volumul „Psaltirea în versuri” (1939) va fi premiat de Academia Română. Opera sa de căpătâi rămâne „Divina zidire”, la care a lucrat peste 25 de ani și care reprezintă Biblia versificată și ilustrată.

 

Hristos a Înviat!
de Vasile Militaru

Hristos a Înviat! Ce vorbă Sfântă!
Îți simți de lacrimi calde ochii uzi
Și-n suflet parcă serafimii-ți cântă
De câte ori creștine o auzi.

Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevăr;
În poienița-n care zburdă cerbii,
În florile de piersec și de măr.

În stupii de albină fără greș,
În vântul care suflă mângâios
În ramura-nflorită de cireș
Dar vai, în suflet ți-nviat Hristos?

Ai cântărit cu mintea ta creștine
Cât bine ai făcut sub cer umblând,
Te simți măcar acum pornit spre bine
Măcar acum te simți mai bun, mai blând?

Simți tu topită-n suflet vechea ură?
Mai vrei pieirea celui plin de Har?
Ți-ai pus zăvor pe bârfitoarea-ți gură?
Iubirea pentru semeni o simți jar?

O, dacă-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur măcar azi te-au îmbrăcat
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept să cânți: Hristos a Înviat!

Orasul

Începuturi

După două luni de la discuţiile dintre părinţi, undeva prin luna februarie, vine la noi fratele lui Ioane, profesorul Hânciu Iustin, unul dintre cei mai pregătiţi şi competenţi dascăli pe linie profesională şi pedagogică, şi spune tatălui meu:
- Baci Fani, ştiu că ţi-ai dorit să dai băiatul la liceul militar şi că a vrut şi el să meargă acolo, dar n-ai posibilităţi materiale să-l dai înainte la un liceu teoretic, ca să facă doi ani, aşa cum se făcea până acum. Dar, am citit în ziar, am ziarul la mine, că începând din anul acesta, se va da examen pentru admiterea la liceul militar de către elevii care termină clasa a VIII-a. Examenul va fi în luna iunie şi se va da la matematică, limba română, istorie şi probe sportive. Acolo nu se plăteşte nimic, are gratuit mâncarea, hainele şi cazarea. Îi concurenţa mare, peste 10 elevi pe un loc, dar eu zic să-l înscrii, şi poate va intra!
- Eu vreau să meargă, domn' profesor, da' stai să-l întreb şi pe băiat. Auzi, măi Sandru, continuă tata, întorcând privirea spre mine, ce zîci domn' profesor, că poţi să dai la liceul militar anul aista, după ce termini clasa a VIII-a. Eu aş vre să încerci acolo, da' auzâşi ce mare-i concurenţa, eşti tu în stare să te întreci cu atăţia, unii, prunci de oameni mari, şi ăia îs şi mai pregătiţi ca tine şi mai înstăriţi?
- Eu vreau să merg tată, da... -Da' pe mine, nu mă întrebaţi? - intervine mama şi continuă: Unde-i liceu aista?
- Nană Floare, răspunde profesorul, liceul este la Breaza, un oraş situat dincolo de Braşov.
-Tuuulai Doamne, da' cum o me pruncul meu aşa de departe, să-i duc dorul tătă viaţa. Io nu vreu să margă, cini şti ce păţeşti p-acolo, vreu să stei lăngă noi, că săntem bătrâni, măi Fani, avem păstă 50 de ani şi o să rămânem singuri, fără ajutor.

Citeşte mai mult...

Orasul

Cultivarea legumelor și zarzavaturilor nu a fost o activitate de tradiție a locuitorilor din Otopeni. Desigur că printre rândurile de porumb din câmp, se cultivau și dovleci (mai ales pentru furaje), fasole uscată și uneori sfeclă. Prin curțile mai mari sau pe terenurile de lângă fiecare casă, creșteau mărar, pătrunjel, leuștean. Toate cele menționate mai sus erau obținute pentru consumul propriu; nu erau destinate comercializării.
Posibilitățile de irigare (esențiale în cultura legumelor) erau ca și inexistente în urmă cu 60-70 de ani. Valea Pasării seca vara, iar balta de la Otopenii de Jos s-a format abia după construirea digului de pământ, peste care treceau căruțele spre câmpurile dinspre Dimieni și Tunari. Au existat și câțiva pasionati de cultura legumelor. Prin anii '50 era renumit, ca grădinar priceput, dl. Păsărin, care avea o grădină de peste 3.000 mp, situată pe strada Polonă, în curba care schimbă direcția spre nord, pe partea numerelor fără soț. Udarea se făcea cu ajutorul unei motopompe improvizate, folosind un motor auto pe benzină. În perioada 1958-1960 grădina a fost preluată de C.A.P. Otopeni, fiind condusă de dl. Titi Teodorescu, împreună cu soția sa, Marioara. Nea Titi (așa era apelat de toată lumea) avusese propria sa grădină, în valea vestiților grădinari bulgari din Dedești-Cioplea.
Sub îndrumarea sa, la Otopenii de Jos, pe malul de vest al bălții s-a înființat o grădină de legume, pe o suprafață care a ajuns treptat la câteva zeci de hectare, ceva ce nu se mai văzuse până atunci, pe aceste locuri. Se cultivau roșii (pe araci), vinete, ardei gras, gogoșari, varză, conopidă și multe altele. În timpul vacanțelor de vară, am lucrat și eu în această grădină, în special la recoltatul tomatelor. Acestea erau livrate și la export (în RDG și Polonia) prin întreprinderea Fructexport.
Apa (element vital într-o grădină) era pompată din baltă, prin niște conducte (de 14-16 cm diametru) până la cele mai înalte puncte ale grădinii. De aici era dirijată prin niște canale amenajate în pământ, spre șanțurile unde erau plantate culturile de legume. Operația de udare cerea multă pricepere, atenție și efort fizic pentru dozarea apei (care se făcea cu sapa) și se efectua seara târziu, chiar pe întuneric sau dimineața în zori. Motopompele erau montate pe șasiuri cu 4 roți, fiind acționate de motoare KD – diesel. În perioada de activitate maximă, grădina avea „un sediu” construit din lemn și pământ, alcătuit dintr-un șopron mare, un spațiu de depozitare, o magazie și un birou.
Toate răsadurile pentru grădină erau produse (în cantități însemnate) în răsadnițe calde, pe bază de gunoi de grajd, aflate în curtea C.A.P.-ului de la Otopenii de Jos (fostul conac Boată).

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Născut aproape de vuietul avioanelor de pe Aeroportul din Otopeni în aprilie 1936, Vasile Constantin a visat să se ridice în aer ca mulți înaintași români: Traian Vuia, Aurel Vlaicu și de-a lungul timpului tot mai mulți. Oameni pasionați! Oameni care prin talent, muncă și poate prin sacrificii și mai ales pasiune au rămas în amintirea făuritorilor de istorie în aeronautica românească.
Pasionat de avioane, de zbor a fost și fiul unor oameni simpli și cinstiți, gospodari din Otopeni: Vasile Ioana și Vasile Ilie pe care fiul lor i-a iubit și respectat.
Și-a mutat visul, a urmat cursurile școlii din comuna noastră dragă, Otopeni, acum oraș, cu profesori cu multă dăruire, cu mult suflet și dragoste pentru copii. A continuat în școli cu profil tehnic de aviație din țară și din afară. Nu fără renunțări, despărțiri repetate de cei dragi, cu riscuri, griji, singurătate și-a urmat drumul în viață, dar a plecat frumos, iar familia l-a înțeles și l-a ajutat să-și trăiască visul.
La începutul carierei de zburător a călătorit prin țară. Așa a ajuns la Cluj, Tg. Mureș, Bacău, Sibiu, Arad, Oradea, Deva, Iași, Suceava, Baia-Mare, Constanța etc., cu piste de aterizare betonate sau aterizare pe pământ, pe iarbă, așa cum era atunci. Cu avioanele mai mici: Li 2, IL 14, care permiteau astfel de aterizări și decolări.
Mai târziu a plecat spre cele patru zări ale pământului: Europa, Africa, Asia, America. A avut regrete că nu a ajuns și în Australia.
Visul de a zbura nu s-a stins niciodată, petrecând în aer mii de ore de zbor și străbătând peste 21 de milioane de kilometri, așa cum reiese din multele diplome și insigne primite de-a lungul carierei de la compania TAROM, care stau mărturie în acest sens, cât și jurnalele de bord cu consemnările făcute la fiecare zbor.
Momente de neuitat, unice sunt și cele când, împreună cu echipajele românești TAROM, au deschis rute noi în lume: Salzburg, orașul nașterii lui Mozart, la Philadelphia (S.U.A.) și multe altele, cu avioane mai performante la început de carieră.
Amintirile unui zburător român prin lume!

Citeşte mai mult...

Orasul

Motto-ul sportivilor de la Jocurile Olimpice moderne, „Important este să participi”, ar fi putut părea o glumă bună în Grecia Antică, acolo unde atleții se rugau pentru „Victorie sau moarte”.
Poate tocmai această mentalitate a fost cea care a dus la nașterea unor campioni ale căror reușite se confundă astăzi cu faptele eroilor din mitologie.

Cine a fost Milo din Croton?
Născut în sudul Italiei, în colonia greacă Croton, astăzi orașul Crotone, Milo s-a remarcat încă din anii copilăriei, atunci când reușea să se impună la lupte în Olimpiada dedicată tinerilor, în 540 i.H.
Aceasta a fost prima victorie, pentru că Milo avea să caștige de încă cinci ori consecutiv aceeași probă la Jocurile Olimpice, de 7 ori la cele Pythice și de 10 respectiv 9 ori la Jocurile Corintice și cele Nemeene. Acest erou a participat la șase Olimpiade consecutive, până aproape de vârsta de 50 de ani.
Încă din timpul vieții, Milo a devenit o legendă. Aristotel îl descrie ca fiind un om cu o putere neobișnuită și o constituție fizică ieșită din comun. Eroul este descris ca fiind capabil să ridice pe umeri un taur matur și să urce cele 100 de trepte ale unui turn.

Cum a ajuns la aceste fabuloase rezultate?
Încă din anii adolescenței, Milo se obișnuise să care în spate, în fiecare zi, un vițel nou născut, până sus în turn. Cu fiecare zi vițelul creștea în greutate, însă atletul reușea să urce cu el în spate până în vârful turnului. Astfel, la debutul competiției, sportivul căra în spate un taur de 500 de kilograme. Acest obicei îl relua de fiecare dată la finalul Olimpiadei, pentru a fi în formă peste 4 ani, la următorul concurs.
Să revenim în zilele noastre și să învățăm de la antici. Iată lecția de management pe care Milo, fără să știe, o oferă:

Stabilirea unui obiectiv și implementarea unor obiceiuri care să asigure realizarea lui.

Citeşte mai mult...

Orasul

Reguli de prevenire a incendiilor în perioada sărbătorilor pascale

PENTRU SIGURANȚA DUMNEAVOASTRĂ
respectați următoarele reguli de prevenire a incendiilor:
Accesul persoanelor în incinta lăcașului de cult se va face în limita capacității construcției;
Pe timpul slujbelor religioase mențineți ușile de acces/evacuare în poziție deschisî;
Utilizarea lumânărilor aprinse în lăcașul de cult se va face cu atenție, la distanță de siguranță de persoanele din jur, evitând contactul cu hainele sau părul acestora;
Parcarea autoturismelor se face astfel încât să nu se blocheze hidranții de incendiu sau accesul autospecialelor serviciilor de urgență;
Transportul la domiciliu al lumânărilor aprinse, „lumina sfântă”, se va realiza numai cu ajutorul unor protecții speciale din materiale incombustibile. Se va evita transportul lumânărilor aprinse în mijloace de transport public, sau personale;
Amplasarea lumânărilor și a candelelor în încăperi se va face cu ajutorul suporturilor ce nu se pot aprinde și la distanță de perdele, draperii, ornamente sau alte materiale combustibile.

În cazul izbucnirii unui incendiu în orice lăcaș de cult:
Evacuați-vă cu calm și în ordine din clădire. Ajutați copiii și persoanele în vârstă ce necesită sprijin;
Anunțați imediat evenimentul la numărul unic pentru apeluri de urgență - 112;
Pentru stingerea incendiului, în faza inițială se utilizează mijloace de primă intervenție din dotarea lăcașului de cult - stingătoare de incendiu.

 

INSPECTORATUL GENERAL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ
Pentru mai multe recomandări accesați site-ul www.igsu.ro

Orasul

Bulă le povestea prietenilor:
- Pot să spun că sunt un tip norocos.
- De ce?
- Păi, nevasta mea tocmai mi-a spus că pot s-o invit pe secretara mea cea fierbinte la noi acasă weekend-ul ăsta, să-i ofer ceva de băut și apoi să fac dragoste cu ea cât poftesc.
- Chiar așa ti-a zis nevasta ta?
- Mă rog, nu chiar cu cuvintele astea, ea a zis: „Mă duc la țară la mama, așa că va trebui să te descurci singurel weekend-ul ăsta”.

Alexandru Popa

Orasul

În cartierul Ferme ne confruntăm cu problema câinilor maidanezi.
Suntem terorizați de haite de 10-15 câini, nu mai putem ieși din casă.
Dorim să știm dacă Primăria are contract cu cineva în acest sens.

 

Situaţia animalelor fără stăpâni -populaţie canină şi felină- ridică şi în prezent probleme, determinate de diverşi factori sub diverse forme de manifestare, printre care enumerăm:
· Înmulţirea situaţiilor de abandon a unor cuiburi de câini şi pisici, a cărui provenienţă este certă - gospodăriile populaţiei orașului şi din comunităţile locale învecinate orașului;
· Insuficienta informare a populaţiei cu privire la obligaţiile care incumbă fiecărui proprietar a unui exemplar canin sau felin, inclusiv asupra necesităţii asigurării bunăstării animalului prin asigurarea serviciilor veterinare, inclusiv a celor de sterilizare;
· abandonul câinilor şi pisicilor pe domeniul public, de către proprietari, ca urmare a refuzului de sterilizare/izolare a femelelor şi masculilor în perioadele de împerechere;
· abandonul animalelor de companie - câini şi pisici, determinate fie de bolile acute/cronice ori incurabile, fie de imposibilitatea de asigurare a hranei şi serviciilor veterinare;
· apariţia unor grupuri de haite de câini, în special la periferia orașului, cu comportament specific animalelor care sunt mutate pe un amplasament nou şi abandonate pe teritoriul orașului Otopeni;
· utilizarea pentru paza şi protecţia proprietăţilor a unui număr mare de exemplare, în grupuri mixte (femele şi masculi) fără sterilizarea corespunzătoare, respectiv fără asigurarea de viitori proprietari pentru exemplarele nou-născute de câini.
În acest sens, Primăria orașului Otopeni are o colaborare cu un cabinet veterinar pentru identificarea, vaccinarea, deparazitarea şi sterilizarea tuturor câinilor cu şi fără stăpâni.
Pentru informații: Dr. Merlușcă Silviu 0724 275 758.

Orasul

Mai multe articole..

Pagina 6 din 34

6