Orasul

Citeşte mai mult...Timpul este de nedefinit, timpul astăzi este mai prețios decât orice. Cu toții ne plângem de lipsa timpului și de felul extrem de fluid, rapid și de neoprit în care curge el.
Despre timp există numeroase ipoteze conform cărora el ar trece astăzi mult mai repede decât în trecut, teorii potrivit cărora s-ar fi intensificat câmpul vibrațional al Pământului, ducând, după unii cercetători, chiar la creșterea vitezei de rotație a planetei în termeni practici și chiar și sub aspectul cifrelor reale. Nu putem nici infirma și nici confirma aceste ipoteze, însă ceea ce putem face este să reflectăm asupra realităților din viața cotidiană și asupra felului în care zilele, anotimpurile, anii și evenimentele parcă fug pe sub ochii noștri. Nu putem estima dacă acest fapt este determinat de tumultul vieții contemporane, de creșterea gradului de stres prezent în viețile tuturor și de multiplicarea evenimentelor care se succed deseori în chip amețitor și suprinzător ori dacă este produsul unor cauze de natură geofizică, geomagnetică și cosmică, factori care tind să împingă lumea în care trăim spre un alt orizont spațio-temporal, orizont care corespunde din plin atât unor avangardiste studii de fizică cuantică, domeniu științific care recunoaște și dovedește flexibilitatea barierelor aparent fixe ale lumii fizice vizibile, acceptând interacțiunea dintre ceea ce este văzut și ceea nu este văzut, cât și unor teorii provenite din spațiul filosofic ori chiar teologic care susțin teza comprimării timpului, teorii care parcă se lipesc surprinzător de complementar pe mecanismul logic al fizicii cuantice și pe aserțiunile științifice lansate în contextul teoriei relativității a lui Einstein. Răspunsul sigur nu-l putem da acum, însă în mod cert există ceva care ne scapă, mintea umană nefiind încă suficient de capabilă pentru a înțelege măcar în parte subtilitățile acestui plan perfect la milimetru pe care l-a desenat Creatorul și care nu cunoaște limite de spațiu, timp, cunoaștere ori mecanism de existență și pe care îl putem denumi „macrocosmos” ori dacă acceptăm ideea absolut viabilă în cercetarea fizicii recente a plurității de universuri și a timpului iluzoriu, timp care este o pură percepție, îl putem denumi „metacosmos”.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Copiii au fost, sunt şi vor fi cele mai importante fiinţe din viaţa fiecăruia dintre noi. Avem sau nu copii ori nepoţi, viaţa ne este un pic mai frumoasă, de fiecare dată când îi avem în jurul nostru. Pornind de la dragostea pentru copii şi frumos, de la dăruirea cu care începe şi duce la bun sfârşit orice lucru menit a crea o stare de bine, omul care este mereu alături de oricare dintre noi de aproape 19 ani, locuitori ai oraşului Otopeni, a adus în faţa pensionarilor noştri o mână de copii inimoşi care au ridicat sala în picioare şi au smuls ropote de aplauze. Aceştia sunt „Orchestra copiilor din Otopeni”.
Seara a început aşa cum ne place nouă, la clubul pensionarilor, cu multă bună dispoziţie şi emoţie. Bunicii au venit să-şi vadă nepoţii şi să se bucure împreună cu colegii lor de club de o seară “altfel”.
Alături de oamenii pe care-i iubeşte, a fost şi domnul primar Gheorghe Silviu Constantin, veşnic cu o vorbă bună pentru fiecare, bucuros să-i asculte pe copii ori de câte ori timpul îi permite. Cum emoţiile erau foarte mari, din toate părţile, domnul primar, mai obişnuit cu vorbitul în public, a spart gheţa dându-ne şi nouă, organizatorilor, dar şi copiilor curaj să începem...
Spectacolul a fost la superlativ. Copiii s-au întrecut pe ei, iar sala a reacţionat în consecinţă. Mare ne-a fost bucuria când am văzut aproape 100 de oameni în picioare, aplaudând o mână de copii cu inimi mari şi foarte mult talent, şi pe profesorul lor, Marian Alexandru.
Deseori ne întâlnim în viaţă cu momente în care cuvintele pe care le folosim nu sunt întotdeauna cele potrivite. Totuşi, de cele mai multe ori, faptele noastre, indiferent de vârsta pe care o avem, vorbesc în locul nostru.
În spiritul acestei idei, am ales ca despre Orchestra copiilor din Otopeni, să vorbească beneficiarii acestui eveniment, pensionarii noştri. De aceea îi voi lăsa pe ei să vorbească despre acestă seara de 29 Iunie 2015.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Mulţi dintre noi am trecut de nenumărate ori pe lângă Cazarma U.M.01668, de la marginea Otopeniului, fără să ştim exact ce se întâmplă în interiorul zidurilor acoperite de sârmă ghimpată. Vechea cazarmă istorică „Fort 3 Otopeni”, cunoscută de noi sub titulatura generică de Unitatea militară de transmisiuni, ascunde o istorie de 142 de ani de la înfiinţarea primei secţii de telegrafişti militari din armata României. Şi pentru că istoria nu trebuie să devină ea însăşi ISTORIE, a apărut în oraşul nostru, în vechea unitate militară de transmisiuni, un muzeu despre care mulţi dintre noi nu ştiam, şi anume, Muzeul comunicaţiilor şi informaticii, filială a Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I”. Despre muzeu am aflat de la domnul primar Gheorghe Silviu Constantin şi tot dumnealui ne-a facilitat participarea la festivităţile militare despre care urmează să vă povestesc.
În perioada 11-12 Iulie 2015, în incinta cazarmei U.M.01668, din şoseaua Bucureşti-Ploieşti km 12,5, la sediul Muzeului comunicaţiilor şi informaticii din cazarma Centrului de comunicaţii şi informatică strategice s-a organizat „Ziua porţilor deschise”, în colaborare cu Asociaţia „Pro Muzeum”, eveniment ce a avut ca temă „70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial”. Evenimentul se află la a VIII-a ediţie. Principalul artizan al apariţiei acestui muzeu şi al organizării evenimentului mai sus amintit este domnul General maior (r) Cerăceanu Ion.
Despre ce este vorba? În primul rând despre dorinţa unor oameni cu suflet de a nu lăsa istoria să se piardă, amintindu-ne nouă, generaţillor mai tinere, că libertatea de azi s-a obţinut cu sacrificiul celor de ieri şi trezindu-le celor mai în vârstă amintiri din perioada în care stagiul militar era etapa de transformare a băieţilor în bărbaţi.
Dar, să revin la cum a decurs ziua de sâmbătă, 11 Iulie 2015, ziua deschiderii festivităţilor la Muzeul comunicaţiilor şi informaticii. Orele 9.00-9.30 dimineaţa cu mic, cu mare, ne-am adunat la Clubul Pensionarilor unde ne aşteptau două autocare pentru a pleca împreună, la U.M.01668 Otopeni. Cu toţii ştiam că mergem să vizităm Muzeul, dar nu ne aşteptam la ce a urmat...

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Festivalul regional al preșcolarilor „Zâmbetul copilăriei” a ajuns la ediția a-XII-a. Organizat de Inspectoratul Școlar al județului Ilfov, în perteneriat cu Direcția Județeană de Cultură Ilfov și primăriile din câteva localități ilfovene în frunte cu Primăria orașului Otopeni, a fost coordonat de inspector-profesor Ciobanu Anișoara, împreună cu doamnele director de la Grădinițele Nr. 1 și 2 din Otopeni.

După o selecție foarte riguroasă făcută de un juriu exigent, copiii de la Grădinița Nr. 2 - Otopeni (Grupa mijlocie îndrumătoare: Furingă Ionela și Boroghină Filica) a obținut marele premiu „Trofeul Festivalului - Dansul Pinguinilor”. Munca celor mici a mai fost recompensată și cu două premii I și un premiu special, obținute de:
„Micii egipteni” (îndrumători - Manea Ana, Sturzu Carmen, Sandu Rada;
„Chaplin și iubita lui” (îndrumători - Sturzu Carmen și Moneanu Minodora);
„Puișorii moțați” (îndrumători - Boșomoiu Cătălina, Sturzu Carmen și Mocanu Geanina).

A fost un spectacol deosebit, pentru care copiii grădiniței noastre au muncit foarte mult, în urmă rămânând sentimente pozitive și optimiste că Otopeniul se poate mândri cu educatori buni și cu copii care iubesc muzica și dansul.

Felicitări doamnelor educatoare implicate și tuturor copiilor! Mulțumirile noastre se îndreaptă și către părinții copiilor care ne-au susținut și -nu în ultimul rând- către Consiliul Local al orașului Otopeni în frunte cu domnul primar Gheorghe Silviu Constantin, căruia nu-i sunt indiferente niciodată nevoile și dorințele copiilor.

Vă mulțumim!

Director: Prof. Ion Silvia

Orasul

Se spune că bogat nu este acela ce are multe, ci acela ce are nevoie de foarte puţin.
Judecând aşa,mai-marii noştri sunt,bieţii, foarte,foarte săraci! Fericirea lor, fragilă şi vremelnică, are nevoie de prea multe bunuri pentru a nu se risipi ca norii diafani pe cerul senin. Ţi-e mai mare mila! Doar ei ştiu ce e în sufletul lor şi cât de confuze sunt lucrurile, că aproape nu-şi mai dau seama cine este fericitul sau nefericitul societăţii. S-au zăpăcit de tot, bieţii, conjugând verbe într-un mod care ar trebui să lămurească lucrurile,dar le complică şi mai mult: Eu am, tu n-ai, el/ea n-are, noi avem, voi n-aveţi,ei/ele n-au... Prin urmare: Eu sunt nefericit, tu eşti fericit... el/ea la fel, noi sintem nefericiţi, voi sunteţi fericiţi, ei/ele asemenea.
Cum vine asta? V-aţi putea întreba. Ce logică are o astfel de gramatică? Aici e aici:mai-marii se tot întreabă filosofic dacă nu cumva (prea) fericiţii sunt tocmai aceia care, mulţumindu-se cu (foarte, foarte) puţin,n-au ce pierde,dorm cu capul pe perna lor încă umplută cu fulgi adevăraţi de la găini fericite, fără spaime şi coşmaruri că s-ar putea trezi goi-golaşi, prădaţi de conservele cu fericire agonisite cu greu pentru tot restul vieţii sau că ar putea fi invitaţi, după lege, la „beciul domnesc”.
Nu era o carte... cum se numea?... parcă „Prinţ şi cerşetor”? Da, da! Şi cei doi, schimbând rolurile, nu descopereau nefericirea de a fi prinţ şi libertatea mai confortabilă de a fi sărac?

Citeşte mai mult...

Orasul

Stimate D-le Primar, țin să vă aduc cele mai sincere mulțumiri din partea mea și a soției mele pentru toate momentele plăcute pe care le-ați creat pensionarilor din oraș, unde fiind noi locuitori ai orașului, ne-am integrat perfect prin activitatea din Clubul Pensionarilor.
Ținem să menționăm frumoasele momente petrecute la excepționalele spectacole organizate în aer liber, la piesele de teatru din cadrul Centrului Cultural, la spectacolele date în cadrul Clubului Pensionarilor.
În mod expres pot menționa frumoasa vizită din 11.07.2015 la Muzeul Transmisiunilor unde a fost o manifestare grandioasă.
Vizitarea Muzeului (unic în țară), defilarea micilor grupuri de militari în uniforme ce au amintit de istoria armatelor, depunerea de coroane pentru a-i omagia și respecta în continuare pe eroii noștri căzuți la datorie, vizitarea tehnicilor de transmisiuni moderne și a gustoasei mese militărești, toate ne-au impresionat.
O mare plăcere mi-a făcut mersul pe platoul unității 01668, pe jos, unde acum 46 de ani mi-am satisfăcut serviciul militar timp de un an și patru luni.
Am fost lăsat la vatră cu gradul de „Caporal” clasa a III-a.
Țin să vă felicit pentru frumoasele proiecte realizate:
Înfrumusețarea orașului, curățenia, acțiunile artistice, grija pentru copii prin amenajarea multor spații de joacă, artă prin panouri și statuile din parcuri, fântânile arteziene, formația muzicală a copiilor, sport - concursuri diverse și în mod special concursurile de ciclism și altele.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Alexandru Macedonski
(14 martie 1854, București - 24 noiembrie 1920, București)

A fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare „Literatorul”, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste polemici i-au afectat serios cariera literară și viața și au rămas notabile polemicile sale cu Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale.
A încurajat, la începuturile activității lor scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa „Literatorul”, iar în revista „Liga ortodoxă” debutează, printre alții, Tudor Arghezi și Gala Galaction.
Alexandru Macedonski a fost ales (în 2006) membru post-mortem al Academiei Române.

 

Noaptea de iulie
de Alexandru Macedonski

A-nceput din nou să-mi fie dor de dulce fericire...
Văd că-mi trece tinerețea, văd că anii mi se duc,
Și mi-e sete de plăcere, și mi-e sete de iubire,
Însă umbrele visate nu se poate să le-apuc.

Numai aurul, el singur, îmi lipsește-n astă lume,
Numai el, dar fără dânsul sunt un biet neputincios...
Care suflet de-al meu suflet, care nume de-al meu nume
S-ar lipi să ia povara unui trai sărăcăcios?

Pică plâns al tinereței pe un sân ce nu palpită,
Ai avut să-l cumperi, e al tău până în zori...
Veștejește-te-a mea buză pe o buză veștejită,
Și tu, suflete, visează că aduni cerești comori.

Însă tu, o! poezie, cu mantaua ta regală,
Îți acoperă vederea – fugi în colțu-ntunecos,
Prin fereastră mă fixează luna rece și spectrală
Ca un doctor ce se uită la chip de ofticos.

A! desigur, masca blondă avea altfel de privire
Când pe țărmurile de-aur ale lacului Leman
Surâdea printre frunzișuri la întâia mea iubire
Vis mai lung decât un secol în cuprinsul unui an.

A! desigur că în noaptea ce-n trecutul vieței mele
E-nsemnată cu roșeața simțămintelor dinți,
Dacă ea privea prin geamuri dintre pulberea de stele,
Nu venea c-un zâmbet rece lângă caldul căpătâi.

Poezie! Poezie! Ai dreptate totdeauna
Dar fiindcă simt și astăzi că rămas-am tot al tău,
Dă te rog în jos perdeaua, ca să nu mă vadă luna,
Roag-o calea să-și urmeze, voi să scap de ochiul său.

Zi-i să meargă pe oriunde e suava fericire,
Să-și încarce a ei rază cu al florilor arom,
Să zâmbească voluptatei ce se naște din iubire,
Dar să uite pe oricine a uitat că este om.

Orasul

E posibil ca cititorii acestei reviste să devină destul de confuzi citind mica scrisorică publicată aici (scrisă într-un mod personificator, desigur, și critic, distrugător de critic, cât se poate de critic!). Ba chiar să aibă o atitudine oarecum ostilă față de autorul acestor rânduri, considerând că ceea ce scrie este expresia unei profunde „inadaptări“ la ideea de educație, că este mult prea „plângăcios“, lipsit de seriozitate și neavând niciun orizont de așteptare. Îi asigur, cu tot respectul, că ar fi fost bine să fie așa, dar, din păcate, acest text nu face altceva decât să confirme și să reconstituie un sumbru tablou al unei Românii de secol XXI, profund sălbatică și inapoiată. Îi rog, totodată, să îmi scuze unele defecte și inadvertențe de ordin stilistic, căci nu a fost în intenția mea nici să devin un maestru al satirei sau al pamfletului. Așadar:
Dragă Domnule sistem universitar de învățământ din România anului 2015, mă adresez ție, asemeni oricărei entități birocratice și administrative, cu un sentiment al zădărniciei fiecărui gând și fiecărei acțiuni umane, dar având permanent în minte atributul pe care îl posezi cel mai pregnant: invincibilitatea! Căci ești, trebuie să o recunoaștem cu toții, invincibil în rigiditatea ta, în încremenirea în proiect și lipsa de eficiență. Niciun student creativ nu a reușit să te învingă până acum (deși au încercat atâția să te bombardeze cu tot felul de idei privind reformarea ta din temelii), nici măcar acțiunile furibunde ale câtorva studenți ajunși la capătul răbdării din pricina mizeriei din cămine, deciși în organizarea de proteste spontane sau autorizate. De aceea, doresc să îți adresez câteva deloc tandre, dar lucide mulțumiri, ce se vor constitui în descrierea experienței mele (ce a căpătat, de-a lungul timpului, nuanțe grotești!) prin labrintul educației universitare din România:

Citeşte mai mult...

Orasul

Elev la liceul militar

După prima vacanţă de vară, întorşi la liceu, acest faimos comandant de pluton întreabă pe fiecare elev care este ultima carte pe care am citit-o în vacanţă. Unii din faţa mea spuneau titlurile cărţilor citite, alţii că au uitat denumirea dar ştiu conţinutul, iar cand mi-a venit mie rândul, i-am raspuns:
- Tovarăşe sergent, ultima carte pe care am citit-o a fost una de călătorii.
- Cum se numeşte?
- Mersul Trenurilor.
După acest răspuns, mi-a propus să mă înscriu în gaşca pontoşilor.
Puţine erau momentele în liceul militar, când puteai să fii numai tu cu tine însuţi, când puteai să te gândeşti la fiinţele dragi, la meleagurile natale, la unele amintiri plăcute. Un astfel de moment era seara, după ora stingerii, când, singur în pat, gândul îmi zbura în satul meu, retrăiam clipele petrecute alături de părinţii mei, de surorile, soţii şi copii lor, de prieteni, de oamenii din sat şi aşa mă lua în braţe somnul şi adormeam.
Alt moment plăcut era în pauza mare, când fiecare clasă era adunată, în formă de U, pe platou şi postaşul venea cu scrisorile în mână şi citea numele celor care primeau. Mare era bucuria când ne auzeam strigaţi, pentru că strigătul acela era legătura cu satul natal sau cei dragi sufletului, după care, nerăbdători, găseam un loc unde să fim singuri şi citeam conţinutul lor de mai multe ori. Este greu de descris în cuvinte ce sentimente puternice trăiam când primeam o scrisoare, aceasta fiind singurul mod de comunicare cu persoanele dragi spre deosebire de azi, când toată lumea are telefon şi fiecare sună când vrea, eludând sacra menire a cuvântului scris de către cei dragi.

Citeşte mai mult...

Orasul

Având în vedere că în lunile de vară este posibil ca vremea să fie excesiv de caldă (caniculă) este recomandat să se respecte următoarele măsuri:
· Identificarea și nominalizarea locurilor de muncă în care crește riscul de incendiu în condițiile caracteristice temperaturilor atmosferice ridicate și lipsei de precipitații;
· Consumarea a 2-4 litri de apă, fără a aștepta să apară senzația de sete;
· În perioadele de caniculă se recomandă consumul unui pahar de apă (sau echivalentul acestuia) la fiecare 15-20 minute;
· În cazul deplasării în plin soare să se poarte pălării de soare, haine lejere din fibre naturale, de culori dechise;
· Pe parcursul zilei să se răcorească prin spălare cu apă la temperatura corpului, fără a se șterge de apă;
· Este recomandat să se evite fumatul;
· Este interzis consumul de alcool (inclusiv bere și vin), deoarece acestea favorizează deshidratarea și diminuează capacitatea de luptă a organismului împotriva călduri;
· Să se evite băuturile cu conținut ridicat de cofeină (cafea, sucuri) sau de zahăr (sucuri răcoritoare, sucuri carbogazoase), deoarece acestea sunt diuretice;
· Să se consume fructe și legume proaspete (pepene galben, pepene roșu, prune, castraveți, roșii, etc.), deoarece acestea conțin o mare cantitate de apă;
· O doză de iaurt sau sana produce aceeași hidratare ca și un pahar cu apă;
· Să fie evitate, pe cât posibil, activitățile care necesită un consum mare de energie;

Citeşte mai mult...

Orasul

La o ședință de coaching, clienta mi-a vorbit despre „blestemul riscurilor” de care este urmărită și de care nu poate să scape. Spunea că frica de risc îi blochează deciziile și, bineînțeles, acțiunile. Înainte să începem să lucrăm pe acest subiect i-am spus un proverb japonez care a pus-o pe gânduri: „Să știi și să nu acționezi, înseamnă să nu știi nimic”!
Mulți dintre noi își frâng posibilitățile de a fi așa cum ne dorim, pentru că ne lăsăm orbiți de posibile sau inventate riscuri. Dacă ești unul dintre noi - citește mai departe!
Dovezi că știi să-ți asumi riscuri:
Tu - copil lipsit de agoniseală intelectuală a societății:
- Te-ai născut și ai venit într-o lume necunoscută.
- Ai continuat să mergi, chiar dacă la început ai căzut și te-ai lovit.
- Ai decis să continui să vorbești, chiar dacă la început stâlceai cuvintele și toți râdeau de tine.
Tu - iubind și devenind însăși manifestarea dragostei:
- Ai decis să te căsătorești, chiar dacă citiseși că 50% dintre mariaje se destramă.
- Ai decis să ai un copil, chiar dacă știai ce responsabilitate uriașă înseamnă.
Tu - în fața nevoilor sau a plăcerilor:
- Conduci mașina, chiar dacă sunt numeroase accidente auto. Zbori cu avionul. Faci ski, patinezi, sari cu parapanta, mergi cu bicicleta, practici scuba diving, chiar dacă, oricând, ceva poate declanșa nedoritul.
Când și ce anume instalează intoleranța la risc? Apare ca un virus - pe nesimțite și te auzi spunând: „Nu pot să fac asta pentru că nu știu dacă o să iasă perfect, mă pot compromite. Ce o să spună oamenii dacă greșesc?”

Citeşte mai mult...

Orasul

„Viitorul aparține celor ce cred în frumusețea viselor lor.”
Eleanor Roosevelt (diplomată și activistă pentru drepturile omului, 1884-1962)

„Frumusețea lucrurilor există în sufletul celui care le admiră.”
David Hume (filozof și istoric, 1711-1776)

„Adevărata frumusețe izvorăște din sublim și simplitate.”
Voltaire (scriitor și filozof, 1694-1778)

„Dragostea de frumusețe este Gust. Crearea de frumusețe este Artă.”
Ralph Waldo Emerson (poet și eseist, 1803-1882)

„Cel mai frumos lucru pe care îl putem experimenta este misterul. Este sursa tuturor științelor și artelor.”
Albert Einstein (fizician, 1879-1955)

Orasul

- Bunicule, bunicule, tu știi să faci ca mierla?
- Hmm, nu știu..., dar de ce?
- Tata a zis că o să fim bogați când ai s-o mierlești.

Alexandru Popa

Orasul

Joi, 23 Iulie 2015 ora 18:00
Primăria Otopeni şi Clubul Pensionarilor
invită MEMBRII CLUBULUI
la spectacolul „Nu sunt singur”.

Orasul

Începând cu data de 14 Iulie 2015, în fiecare zi de MARŢI,
în cadrul Clubului Pensionarilor din Str. Garofiţelor nr. 1, în intervalul orar 10:00-11:00, se vor ţine cursuri de:

GIMNASTICĂ AEROBICĂ.

Înscrierile la cursul de gimnastică aerobică se fac la Clubul Pensionarilor. Dosarul pentru înscriere va conţine:
Cerere de înscriere la cursul de gimnastică aerobică
Adeverinţă medicală de la medicul de familie din care să rezulte că sănătatea vă permite să urmaţi cursurile de gimnastică aerobică;
Declaraţie pe proprie răspundere a membrilor clubului din care să reiasă că participarea la cursul de gimnastică aerobică
este din proprie voinţă şi îşi asumă orice consecinţă apărută în urma activităţii fizice.


Ora de gimnastică va fi coordonată de doamna CRISTINA COSTACHE, antrenor de specialitate.


Informaţii suplimentare obţineţi la sediul Clubului Pensionarilor
din Str. Garofiţelor nr. 1, sau la telefon 021 350 0008.

Vă aşteptăm!

Orasul

Ca de fiecare dată am ţinut să vă informăm cu promptitudine despre evoluţia stării infracţionale din perspectiva evenimentelor negative petrecute în oraşul nostru şi ne face plăcere să constatăm absenţa acestora pe perioade tot mai lungi de timp. Cu toate acestea vigilenţa şi spiritul civic trebuie să primeze în viaţa cotidiană a fiecăruia dintre noi.
Următoarea perioadă este una a concediilor şi vacanţelor şi ca atare multe familii urmează să plece din localitate. Cu toţii ne facem griji la plecarea în concediu cu privire la siguranţa locuinţelor noastre, însă prin câteva măsuri elementare şi simple aceste griji pot fi atenuate. Este de preferat ca înainte de a pleca de acasă să lăsăm în funcţiune o sursă de lumină şi una de zgomot (un radio de exemplu) care să creeze impresia că acasă se află cineva. Nu uitaţi să verificaţi dacă sunt încuiate toate uşile şi ferestrele. Nu le lăsaţi nici măcar oscilobatate, pentru că este o invitaţie sigură pentru „musafirii nepoftiţi”, care cu siguranţă ştiu cum să le deschidă din exterior. De asemenea, nu lăsaţi în locuinţe valori însemnate în bani sau bijuterii, mai ales când se ştie că deţineţi aşa ceva. Cutiile de valori ale băncilor conferă mai multă siguranţă decât inventivitatea noastră de a le ascunde în orice loc din casă. Hoţii sunt mai inventivi decât noi. Lăsaţi un rând de chei unor persoane de încredere sau rude, care periodic să verifice starea locuinţei şi să vă informeze despre aceasta, grijile dumneavoastră scăzând considerabil. Ideal este să avem montat un sistem de alarmă, de preferinţă racordat la dispeceratul unei firme specializate de pază şi care garantează inclusiv financiar pentru securitatea şi integritatea bunurilor dumneavoastră.
Nu postaţi pe reţelele de socializare informaţii despre perioadele când vă petreceţi concediile de odihnă, pentru a nu da idei persoanelor interesate de locuinţele dumneavoastră.
Puteţi informa poliţistul de proximitate care răspunde de zona în care locuiţi, despre faptul că plecaţi din localitate şi perioada în care lipsiţi, pentru a avea în vedere locuinţa cu ocazia deplasărilor zilnice în teren.
În speranţa că recomandările noastre îşi vor dovedi utilitatea, vă dorim concediu plăcut şi cât mai puţine griji pentru ceea ce lăsaţi acasă!

Agent șef principal Mircea Mârtâcu

Orasul

Citeşte mai mult...Primăria oraşului Otopeni a acordat premiul de fidelitate familiilor Petre și Ștefan în data de 12.06.2015, pentru împlinirea a 50 de ani de căsătorie neîntreruptă.
Diploma și placheta de onoare, împreună cu un premiu în valoare de 5 mii lei, au fost acordate într-un cadru festiv de primarul orașului Otopeni, în semn de recunoaștere și apreciere.

PETRE ADELA și AURICĂ

Noi, Adela și Aurică Petre, ne-am cunoscut la servicii, pe vremea aceea fiind Ferma de Partid a CC. Ne-am plăcut și am hotărât, nu după mult timp, să ne căsătorim religios la biserica din Otopeni.
În anii petrecuți alături, am realizat multe împreună, cu urcușuri și coborâșuri. Dar, cele mai frumoase realizări sunt cele două fete, acum în vârstă de 45, respectiv 47 de ani. Acestea, la rândul lor, au dat naștere la doi nepoței frumoși de 10 și 14 ani, de care suntem tare mândri.
Ce să vă spunem, am trecut prin multe împreună și acum după 50 de ani de la căsătoria noastră, îi mulțumim lui Dumnezeu că am ajuns acum aici, la vârsta de 77 și respectiv 73 de ani.

 

ȘTEFAN AURICA și DUMITRU

Dumitru Ștefan mă numesc și sunt al șaselea copil al familiei Mitică Vodă din Otopeni.
Sunt absolvent de Liceu și Școala Tehnică de Maiștri Mecanici.
O perioadă am lucrat la IAMC Otopeni la secția I ca maistru, după care m-am transferat la ICE București ca Șef Atelier Prototipuri, apoi la ARCIF București ca tehnician mecanic. După toate acestea, am fost detașat în Republica Arabă Siria, unde am lucrat în mecanizare timp de 3 ani.
Reîntors în țară la ARCIF București, m-am ocupat de selectarea de muncitori calificați pentru șantierele din afară. M-am deplasat pentru a controla și autoriza utilajele ISCIR în Yemen, Libia, Iraq. Am condus prima coloană auto și utilaje la Krivoy Rog din Ucraina. Am rămas să lucrez la Mecanizare utilaje și auto timp de 4 ani, după care m-am reîntors în țară, m-am pensionat și iată-mă astăzi alături de persoane dragi, sărbătorind 50 de ani de căsătorie.
Mulțumim pe această cale pentru premierea noastră.

Orasul

Unul din bunurile strategice ale economiei naționale prezente încă în patrimoniul statului îl reprezintă compania națională de transport aerian, TAROM. România este una dintre țările europene cu cea mai îndelungată și prestigioasă tradiție aviatică, iar piloții români sunt recunoscuți pretutindeni în lume datorită profesionalismului lor.
Însă în ciuda calității și siguranței zborurilor, TAROM, având manager privat străin, a încheiat anul trecut cu pierderi care însumează cifra de 120 de milioane de lei, cifră care se datorează politicii constant defectuoase a companiei. Astfel că, din cauza contractelor dezavantajoase pentru combustibil, catering ori servicii administrative pe care TAROM-ul le derulează de ani buni cu o serie de societăți care formează ceea ce se poate numi drept fenomenul „băieților deștepți din aviație”, din pricina renunțării la cursele long-curier care aduceau profit companiei românești, cât și din cauza unor costuri determinate de disproporția dintre personalul navigant și cel nenavigant, mult mai numeros, compania înregistrează constant pierderi financiare.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Copiii sunt atât de surprinzători, încât şi la întrebările cele mai...previzibile (să nu spunem „prăfuite”) ale ale adulţilor, răspund imprevizibil, că de aceea sunt copii.
De exemplu, dacă aţi întreba, ca toţi adulţii din toate timpurile: „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”, s-ar putea să nu vă dea cu niciun chip prin minte răspunsul (Care nu, nu este „Golan”!). Copilul de-o şchioapă spre care priviţi „de sus”, că doar voi le ştiţi pe toate, le-aţi trăit pe toate şi „nimic din ce e omenesc nu vă este străin”, s-ar putea să vă răspundă foarte serios: „Statuie”.
- Poftim?! aţi putea întreba reflex, fiind convins că nu aţi auzit bine.
- Sta-tu-ie!

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Încă din fragedă copilărie ştim că basmele încep cu „A fost odată ca niciodată...”. Din fericire basmele devin poveşti de viaţă atunci când există dragoste pentru oameni şi pentru tot ceea ce-i face pe aceştia fericiţi.
Povestea noastră de viaţă pe care dorim să o relatăm aici începe cu dorinţa domnului primar Gheorghe Constantin Silviu de a antrena două generaţii aflate la capete diferite ale vieţii, în activităţi comune, de a transforma măcar pentru o zi, bunicii şi nepoţii în parteneri de joacă.
Odată lansată ideea, a şi apărut ZIUA PORŢILOR DESCHISE la CLUBUL PENSIONARILOR. O zi în care bunicii şi nepoţii de toate vârstele, au primit cu bucurie invitaţia de a petrece împreună o zi la joacă şi jocuri, o zi în care să predomine interacţiunea, bucuria şi de ce nu, apropierea de familie. Dacă, cel puţin pentru câteva ore am reuşit să aducem bucurie în sufletele oamenilor, atunci, cu siguranţă ne-am atins scopul.
Este dificil să descrii în cuvinte bucuria, libertatea, starea de fericire care au animat clubul nostru în această zi. Emoţiile sunt dificil de descris, de aceea vă voi spune povestea noastră în imagini; ele vorbesc de la sine despre bucuria de a fi bunic. Ziua a trecut plină de veselie şi bună dispoziţie. Copiii au învăţat de la generaţia experimentată diferite jocuri şi trucuri, au fost supravegheaţi de cunoscători la jocul minţii - şahul, şi antrenaţi la tenisul de masă.

Citeşte mai mult...

Orasul

Mai multe articole..

Pagina 4 din 34

4