Orasul

Măsuri de apărare împotriva incendiilor ce trebuie respectate la mijloacele de încălzire
- se interzice utilizarea instalaţiilor de încălzire cu improvizaţii sau defecţiuni şi lăsarea lor în funcţiune, nesupravegheate sau în grija copiilor; nu supraîncălziți sobele, nu puneți rufe la uscat direct pe sobă;
- centralele automate pe gaz se verifică obligatoriu la termen de persoane autorizate; sunt interzise orice fel de improvizații sau intervenții neautorizate la sistemul de protecție sau de evacuare a gazelor arse;
- respectaţi distanţele de protecţie dintre sobele şi materialele combustibile;
- amplasaţi în faţa sobelor cu lemne o cutie metalică (tablă metalică de 70x50 cm), aceasta va asigura protecţia faţă de căderea accidentală direct pe podea a lemnelor aprinse, care ar putea determina incendierea materialelor combustibile cu care acestea ar veni în contact;
- eventuala încălzire a adăposturilor de animale sau a grajdurilor este admisă numai dacă sunt folosite sobe fixe din cărămidă sau mijloace cu acumulare de căldură, care se alimentează din exteriorul acestor încăperi ori prin instalaţii de încălzire centrală; sunt interzise orice improvizații;
- se interzice folosirea sobelor cu cenuşarele defecte, ori cu uși care nu se închid;
- este obligatorie curățarea și verificarea periodică a coșurilor de fum și repararea burlanelor de către personal specializat şi autorizat;
- cenuşa şi jăratecul vor fi depozitate în gropi speciale, iar în condiţii de vânt se vor stinge cu apă.

Citeşte mai mult...

Orasul

Solicitarea ochilor la calculator, televizor, telefoane mobile, gadgeturi și lumină artificială, au efecte negative pe termen lung asupra vederii, atât a adulților, cât mai ales a copiilor. Din acest motiv, Centrul de Optică Medicală Otopeni, impreună cu partenerii și sponsorii săi, cu ajutorul Liceului Teoretic „Ioan Petruș” și cu sprijinul Primăriei Orașului Otopeni, au început în această lună Campania de Informare „Ai grijă de ochii tăi!”.
Această Campanie își propune să informeze atât părinții, cât și copiii, că neglijarea protecției ochilor, lipsa controlului periodic la optometrist și amânarea corectării problemelor apărute la nivel ocular, pot duce chiar la pierderea vederii în unele cazuri.
Pe lângă informare, Centrul de Optică Medicală Otopeni, împreună cu partenerii săi, au reușit obținerea unor sponsorizări din care toți tinerii până în 18 ani să beneficieze de lentile de protecție pentru calculator cu antireflex GRATUITE.
Aceștia se vor prezenta la Centrul de Optică Medicală Otopeni din strada Polonă nr. 1, sau se vor programa la telefon 021 350 43 25 / 0723179292 și vor beneficia de consultație gratuită și o pereche de lentile din sticlă organică cu antireflex gratuită.

“Ai grijă de ochii tăi!”

Campanie susținută de Centrul de Optică Medicală Otopeni, cu sprijinul Primăriei orașului Otopeni.

Alice Aslan

Orasul

Stima de sine reprezintă modul în care te percepi atunci când îți analizezi:

  • munca pe care o faci;
  • realizările de până acum;
  • impresiile celorlalți despre tine;
  • scopul pe care îl urmărești în viață;
  • statutul social;
  • șansele de a reuși;
  • puterea interioară;
  • gradul în care îi influențezi pe ceilalți;
  • autonomia;
  • dragostea de care ești înconjurat;
  • pacea interioară;
  • gradul de cultură;
  • suma de bani deținută;
  • funcția ocupată;
  • frumusețea fizică.

În funcție de aceste repere și de altele doar de tine știute, poți concluziona că stima față de tine este crescută sau, din contră, joasă.

Citeşte mai mult...

Orasul

Rolul tatălui în familia modernă se modifică și se extinde, în sensul că stereotipurile legate de gen se schimbă, iar acest lucru se observă și în legătură cu îngrijirea copiilor. Nu cu multă vreme în urmă, tatăl era asimilat doar ca figură autoritară, menită să disciplineze, fiind implicat în viața copiilor mai degrabă indirect, ca furnizor al sentimentului de siguranță, al securității. Mai nou, tatăl modern este prezent și activ în familie înainte ca bebelușul să se nască, încă din primele luni de sarcină. Mulți tați afirmă cu umor și mândrie că „au dus sarcina împreună cu soția” și acest lucru reflectă în mare parte un adevăr. Tatăl participă la toate ecografiile, uneori este alături de soția sa în momentul venirii pe lume a bebelușului. El este cel care cumpără scutece, medicamente și orice are nevoie mama sau copilul în primele zile după naștere. În primii ani de viață, implicarea tatălui poate acoperi aproape toate ariile de îngrijire.
La început de drum, mama pare a fi, și într-un fel este, mai echipată din punct de vedere biologic și psihologic pentru a-și îngriji bebelușul. Ea este cea care îl 'poartă' înainte de naștere și posedă hrana (laptele) atât de necesară supraviețuirii. De aceea, tatăl se poate simți întrucâtva nesigur în legătură cu capacitățile sale de îngrijire a bebelușului.
Tatăl nu își poate găsi locul între soția și copilul său, decât dacă aceasta are grijă să îi facă loc, să îl introducă în diada mamă-copil. Ce înseamnă și cum se poate întâmpla acest lucru, mai ales la început, în perioada în care mama și bebelușul sunt într-o relație aproape fuzională? Deosebit de important este felul în care mama se gândește la soțul ei, faptul că este prezent în mintea ei chiar și atunci când acesta este plecat. Există momente în care mama poate să-i vorbescă copilului despre tatăl lui, să-i spună lucruri banale, de pildă, că acesta este la serviciu sau urmează să vină acasă și vor petrece un timp împreună.

Citeşte mai mult...

Orasul

Iarna în care ne aflăm este caracterizată prin ninsori abundente, fapt ce conduce la acoperirea carosabilului cu un strat consistent de zăpadă, amplificând astfel disconfortul creat de aglomeraţia de pe străzile Oraşului Otopeni. Eforturile depuse pentru deszăpezire de către Primăria Oraşului Otopeni sunt îngreunate de mai mulţi proprietari de autovehicule obişnuiţi să parcheze „în sufragerie” şi care nu se deranjează să îşi mute maşinile nici atunci când văd pe stradă utilajele de deszăpezire, în schimb au pretenţia ca primăria să rezolve problema curăţării carosabilului, aleilor dintre blocuri şi a trotuarelor.
Trecând peste faptul că în această perioadă spiritul civic ar trebui să îi determine pe oameni să dea o mână de ajutor la îndepărtarea zăpezii şi gheţii de pe trotuare, concetăţenii noştrii îşi „uită” cu săptămânile maşinile parcate necorespunzător şi de multe ori în zone în care staţionarea este interzisă. Avertizăm pe această cale că lucrătorii Poliţiei Oraşului Otopeni vor sancţiona cu fermitate proprietarii acestor autovehicule.

Citeşte mai mult...

Orasul

„Fără credinţă, fără Dumnezeu, omul devine un animal raţional
care vine de nicăieri și merge spre nicăieri”
Petre Ţuţea - filosof român

 

A mai trecut un an, un an iarăși greu pe fondul unei crize economice fără precedent în istoria omenirii, iar povara pentru noi toți este din ce în ce mai apăsătoare.
A fost un an electoral în care presiunea mediatică și politică, promisiunile și minciunile electorale au obosit societatea în ansamblul ei.
Gâlceava politică și războiul româno-român continuă, oamenii aleargă disperați, care încotro pentru a-și asigura o siguranță materială pentru familiile lor.
Nu mai au timp pentru odihnă, pentru educația copiilor, pentru hrana sufletului și spiritului lor. Uităm de noi și de cei de lângă noi în această cursă nebună pentru supraviețuire. Există o criză morală a societății, ea se poate numi rătăcire, lipsă de conștiință sau de orientare. Ne uităm în jurul nostru, nu știm care ne sunt prietenii și care ne sunt dușmanii, s-au amestecat unii cu alții, avem sentimentul însingurării, ne-a dispărut parcă rostul de a trăi, de a munci, de a construi.
Trebuie să ne oprim, măcar o clipă din această fugă nebună, să privim în jur și ușor să revenim cu respect și bun simț la normalitate și solidaritate.
Lepădarea de orgolii și mutarea accentului pe fapta bună constituie esența unei trăiri creștine. Dar pentru a înțelege ce vreau să spun, vă povestesc o istorioară din Patericul egiptean.
Știu pe un om la care a venit un pâlc de diavoli luminați, strălucind în chipul unei cete de îngeri și o căruță de foc, și o mulțime de ostași înarmați, întocmai cum ar veni un împărat, și apropiindu-se de el i-a zis:
„Omule, tu ai isprăvit toate faptele cele bune, acum vino și te închină mie și te voi lua în căruța aceasta și te voi înălța de pe pământ la cer, ca pe Ilie Tesviteanul și te voi așeza la un loc împreună cu dânsul.”
Iar el auzind acestea, zicea în gândul său: „Eu în toate zilele și în toate nopțile mă închin Împăratului și Dumnezeului meu, iar acesta cine este de îmi zice să mă închin lui?”.
Acestea socotindu-le el, a răspuns aceluia ce-i zicea lui să i se închine:
„Eu am pe Domnul Iisus Hristos, Împăratul și Dumnezeul și Mântuitorul meu, căruia pururea mă închin ziua și noaptea, iar ție ți se închină cei ce sunt cu tine.”
Acestea auzind diavolul, îndată a pierit și s-a făcut nevăzut cu căruța cu cai și cu toate oștile lui.
Morala? O trageți singuri.

Al dumneavoastră prieten pentru totdeauna,
Gheorghe Constantin Silviu

Orasul

Citeşte mai mult...Primăria oraşului Otopeni a acordat premiul de fidelitate familiei Lungu Gheorghe și Maria, pentru împlinirea a 50 de ani de căsătorie neîntreruptă.
Diploma și placheta de onoare, împreună cu un premiu în valoare de 5 mii lei, au fost acordate într-un cadru festiv de primarul orașului Otopeni, în semn de recunoaștere și apreciere.

 

Orasul

Citeşte mai mult...Cu ocazia hramului Bisericii Sfântul Ierarh Nicolae, parohia Otopenii de Jos a primit vizita unor înalți oaspeți din partea Arhiepiscopiei Bucureștilor. Așadar, vineri, 5 decembrie 2014, la slujba de seară (vecernia) din ajunul prăznuirii Sfântului Nicolae, patronul spiritual al acestei parohii, au luat parte Prea Sființitul Timotei Prahoveanul, episcop vicar în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor, Prea Cuviosul arhimandrit Veniamin Goreanu, inspector în cadrul Arhiepiscopiei Bucureștilor și preacucernicul părinte Cristian Burcea, protopopul Protoieriei Ilfov Nord. Alături de sfințiile lor, la această vecernie ce premerge marii sărbători dedicate arhiepiscopului Mirelor Lichiei, au luat parte și preacucernicii părinți Nicolae Lițescu, Radu Dima, Iliuță Ion, slujitori în cadrul celor 3 parohii ale orașului Otopeni: Otopenii de Sus, Otopenii de Jos și Odăile. După încheierea serviciului religios, P.S. Timotei Prahoveanul și ceilalți oaspeți au vizitat lucrările avansate de la Biserica cu hramul Nașterea Maicii Domnului din parohia Sfântul Gheorghe de la Otopenii de Sus, unde este paroh preacucernicul părinte Mihai Radu Bujorel.
Citeşte mai mult...De asemenea mulțumim tuturor preoților, diaconilor și cântăreților care au participat la această frumoasă slujbă!
Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru aceste clipe frumoase oferite și pentru bucuria dată preacinstiților noștri enoriași!

Primăria orașului Otopeni

Orasul

Și astăzi misterele lui Decembrie 1989 au rămas să planeze deasupra noastră. Este foarte greu de intuit ce s-a întâmplat cu adevărat în acea iarnă în care un sistem aparent inexpugnabil a fost doborât prin cea mai sângeroasă și tulburătoare mișcare de prăbușire a unui regim comunist din Europa de est.
Mitingul uriaș programat de Nicolae Ceaușescu în 21 decembrie 1989 la București a fost ultimul act dintr-un lung șir de erori majore ale unui regim comunist care se încăpățâna să nu-și recunoască urâtul și irevocabilul sfârșit. Izolat internațional pe deplin, lipsit de sprijin real în însăși structura propriului său partid și chiar în cea a organelor de forță ale statului totalitar, opac la toate informațiile care i se aduceau, dependent de psihozele stalinismului târziu, responsabil pentru o sinistră și sângeroasă represiune desfășurată la Timișoara în zilele precedente, dictatorul Ceaușescu se ambiționa să nu vadă și să nu realizeze iminența prăbușirii totalitarismului PCR din România. Era evident faptul că Statele Unite, Uniunea Sovietică și Europa Occidentală își dăduseră mâna spre a elimina aceste „satrapii roșii” de pe harta Europei și cu atât mai mult era evident lucrul că regimul din România era pe cât de închis și redundant pe atât de indezirabil scenei internaționale a anului 1989. După masacrul de la Timișoara și după toate celelalte mișcări de revoltă antidictatorială aprinse în acele zile de iarnă deosebit de blândă, dictatorul avea să facă mișcarea fatală pentru el și pentru un regim în care încetaseră să mai creadă chiar și activiștii PCR, un regim care se reducea la „comunismul de clan” al familiei Ceaușescu, al cercului restrâns de fideli din jurul președintelui RSR și al câtorva înalți responsabili din sistemul de represiune și teroare, sistem care inclusiv el fusese destul de demoralizat și divizat de comportamentul discreționar al lui Ceaușescu.
România din acel Decembrie 1989 trăia de mai bine de un deceniu sub spectrul celor 3 „F” - frig, foame și frică, însă cu toate acestea frica va fi învinsă tocmai de foame și de frig.
Revenind la ziua decisivă de 21 decembrie 1989, trebuie văzută atmosfera din piață și starea de fapt care au condus la fuga lui Nicolae Ceaușescu în mai puțin de 24 de ore. Convocarea mitingului a fost în mod sigur greșeala decisivă care a generat furia populației și care a dat frâu liber tuturor energiilor, la vedere ori mai puțin, care așteptau momentul prielnic pentru răsturnarea acestui sistem.

Citeşte mai mult...

Orasul

Unul dintre lucrurile care au evidențiat ruperea României de regimul totalitar comunist la începutul anilor 90 l-a reprezentat introducerea studiului religiei în școli, revenindu-se așadar la practica din perioada anterioară bolșevizării și impunerii materialismului marxist-leninist. Ca atare îmi permit să spun că revenirea religiei în școala românească este un adevărat simbol al victoriei spiritului creștin asupra totalitarismului ateu!
Declararea de către CCR a invalidității constituționale a unor articole din legea educației referitoare la predarea religiei în școli are ca efect o anomalie practică, mai precis spus inversarea regulei corecte prezente în legea actuală conform căreia ora de religie face parte din trunchiul comun al programei școlare, dar că părinții elevilor care nu doresc să participe la ora de religie pot face o cerere în scris de neparticipare la obiectul de studiu amintit care li se aprobă automat și fără nicio discriminare. Curtea Constituțională vine să schimbe regula, o regulă absolut democratică ce instituie principiul fundamental al libertății de alegere, astfel că părinții elevilor care vor să participe la cursurile de religie devin cei obligați să depună cerere pentru a beneficia de participarea copiilor lor la ora de religie. Interesant este faptul că în majoritatea statelor europene se studiază religia, fie după principiul opțional prezent până acum și în legislația românească pus în acord cu preceptele cultelor reprezentate, lucru comun de exemplu Germaniei, fie în sistemul obligatoriu precum se întâmplă inclusiv în Italia în baza acordurilor dintre Vatican și guvernul italian, fie într-un sistem care combină alegerea autorităților locale pusă în acord cu părinții, cultele reprezentate și tradiția religioasă a locului respectiv, precum se întâmplă în Marea Britanie. Studiul religiei în școală reprezintă înainte de orice cunoașterea fundamentelor culturii și civilizației căreia îi aparținem, cultură întemeiată pe bazele Sfintei Evanghelii și cultură europeană care a asimilat armonios etica iudeo-creștină și care a deprins prin mesajul lui Hristos valori precum libertatea de conștiință, liberul arbitru, libertatea de expresie și de alegere și nu în ultimul rând conștiința egalității omului în fața legilor și a Lui Dumnezeu. Pentru noi, românii, Biserica a reprezentat constant un vector de cultură și de coeziune națională, astfel că nu trebuie să neglijăm niciodată uriașul aport pe care Biserica Ortodoxă și celelalte culte l-au avut sub aspectul dezvoltării sistemului de educație, a sistemului de sănătate publică, a culturii naționale și nu în ultimul rând al luptei pentru unitate națională, lucru dovedit și de rolul episcopului ortodox, Miron Cristea și al celui greco-catolic, Iuliu Hossu în actul Unirii de la 1 Decembrie 1918.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...La început aniversar de iarnă, albă ca zăpada şi înfrigurată, ţărişoara noastră cu tricolor la cingătoare a fost mai frumoasă, ne-a fost mai dragă şi ne-a iertat mai uşor pentru micile sau marile noastre trădări.
Fii vitregi, i-am aruncat de atâtea ori vorbe de ocară şi rareori priviri iubitoare, neînduioşaţi de chipul frumos, părul pădure de abanos, obrajii ca macul, ochii de cicoare cu reflexe de frunză verde, cu glas matinal de ciocârlie şi nocturn de privighetoare. O oră de ceremonie cu flori şi paradă ne-a spălat, credem noi, conştiinţa.
De când soarta însăşi, deghizată dibace în mamă vitregă i-a cerut trofeu inima, am cam lăsat-o în bătaia alicelor, a orgoliilor şi ambiţiilor deşarte ale celor care, chipurile, veghează la fericirea ei.
Oglinzile ţării sunt fără încetare luate la întrebări: Care-i cel mai cel din ţară? Care-i mai mare? Care-i mai frumos? Care-i mai tare? Care-i mai luminat? Care-i mai bun? Care-i mai deştept? Care-i mai descurcăreţ? Care-i mai bogat? Care-i mai cu stea în frunte? Ai cui cai putere sunt mai nărăvaşi? Al cui palat e mai semeţ? Al cui cer e mai albastru? Ale cui ape mai doldora de peşte? Ale cui mere mai aurite şi fermecate? Ale cui biznisuri mai prospere?
Şi multe oglinzi se fac ţăndări cât ai clipi, doar pentru că răspunsul e uşor ezitant, bâlbâit sau, pur şi simplu, neruşinat de linguşitor. Nici oglinzile nu mai sunt sincere cum au fost odată ca niciodată… cu atât mai puţin cei ce privesc în ele. Şi cioburile lor sparte a ghinion pentru cine ştie câtă vreme, multiplică piticii lumii noastre şi beteşugurile lor moral-sufleteşti: puzderie de somnoroşi, morocănoşi, mutulici şi mintoşi, ruşinoşi,mâncăcioşi, setoşi, bătăioşi… chipuri care strănută şi râd molipsitor cântând cu veselie: „Ai-ho, ai-ho, / Suntem pitici mişto…”
Şi cum n-ar fi, mititeii, când ei fac atâtea şi atâtea pentru Albă-ca-Zăpada? Somnorosul veghează cu vigilenţă împrejurimile pentru ca în treburile interne ale căsuţei să nu-şi bage nimeni nasul, să nu iscodească şi să nu introducă în mod clandestin mere, piepteni şi cingători otrăvite. Ruşinosul este sarea şi piperul petrecerilor. Mutulică este purtător de cuvânt. Morocănosul pune leuţ peste leuţ şi ţine cheia cufărului cu averea. Hapciu a umplut căsuţa de leacuri alopate şi homeopate, de la farmacia Cătina despre care cântă la unison ursul brun, vulpea roşcată, cintezoiul şi pitulicea,de parcă ar cânta imnul naţional. Şi, ca în basme, veselia e fără margini…
Ei, dar cum povestea trebuie să-şi urmeze cursul, maştera află ea ce află, iscodeşte ce iscodeşte, drege ea ce drege, plănuieşte ea ce plănuieşte, vrăjeşte ea ce vrăjeşte, iar Alba se trezeşte cu mărul otrăvit în gât şi fără semne vitale!
Şi aşa a trecut vremea, adunatu-s-au cam multişori ani, iar Prinţul mult aşteptat să o readucă pe Albă-ca-Zăpada la viaţă, nu se ştie din ce motiv, nu se mai iveşte…! Mulţi s-au lăudat că ei ar fi, dar s-a dovedit că s-au semeţit în van… Mulţi spâni se dau drept Harap-Alb, mulţi anonimi vor să fie Greuceni şi mulţi broscoi se visează prinţi…
Se spune că fără dragoste, nimic nu e. Şi unde e, face minuni: mută munţii din loc, creşte păduri şi râuri, arcuieşte peste puhoaie curcubeul şi aduce ploaie în deşert, aprinde stelele şi luna, duce corăbiile la mal şi străbate într-o clipită pământul în lung şi-n lat…
Poate că într-adevăr, nu indicatoarele, hărţile, busolele, caii putere, felinarele sau radarele contează, ci flacăra… flacăra iubirii din sufletul celui care caută!

Prof. Ioana Luminiţa Ungureanu

Orasul

Citeşte mai mult...Deceniul 1950-1960 l-am parcurs de la vârsta copilului de grădiniță (4 ani), până la cea a adolescentului admis la liceu (14 ani). Au fost ani nespus de grei, cu multe lipsuri și privațiuni, cu frământări adânci în conștiința și viața fiecărui om. Este aproape imposibil să redai în câteva rânduri tot ce ai trăit atunci. Se vor scrie sute de volume despre acea perioadă, astfel încât tinerii de azi, chiar și cei în floarea vârstei, să înțeleagă acele vremuri. Undeva, în niște scrieri, despre care nu reușesc să-mi amintesc multe lucruri, a fost denumit „deceniul sângeros”.
Și cu toate acestea, oamenii au trăit așa cum au putut (sau cum li s-a permis), au muncit, au crescut copii, și viața a mers înainte. Copiii au mers la școală, au luat-o în serios, având în subconștient gândul că știința de carte îi va ajuta să trăiască și clipe de viață mai bune.
Orice copilărie are și momente fericite, mai multe sau mai puține după cum ți s-a hărăzit din ceruri, sau după cum reușești să te bucuri de bunătatea și generozitatea celor din jurul tău.
Pentru copiii din generația mea (rude, vecini, colegi, prieteni, cunoscuți etc.) cea mai așteptată și îndrăgită perioadă a anului era cea cuprinsă între 6 decembrie (Sf. Ier. Nicolae), când venea „Moș Nicolae” și 7 ianuarie (Sf. Prooroc Ioan Botezătorul Înaintemergătorul Domnului), când se închidea ciclul sărbătorilor de iarnă.
La școală nu ni se spunea nimic despre toate sărbătorile pe care urma să le parcurgem și pe care noi, acasă în familie, le trăiam cu mare bucurie și plăcere. Ni se spunea (de către învățători și profesori) că va veni Moș Gerilă, cu ocazia Anului Nou și că trebuie să pregătim „Plugușorul”. Aflam câte ceva (cu fiecare an mai mult) și despre Revelion.
Aveam vacanță de iarnă, de aproximativ două săptămâni, la sfâșitul lunii decembrie și la începutul lunii ianuarie, între trimestrul unu și trimestrul doi ale anului școlar (care avea trei trimestre). Era un bun prilej de a pregăti și de a trăi așa cum se cuvine toate sărbătorile de iarnă.
Tot așa s-ar putea spune și despre învățătorii și profesorii noștri (mai ales cei care locuiau în Otopeni), dar care manifestau mai multă precauție pentru a nu (deveni) fi subiecte de măsuri administrative.
Părinții și bunicii noștri încercau și reușeau să ne inițieze și să ne familiarizeze cu tradițiile și obiceiurule locale (laice și religioase), legate de sărbătorile de iarnă, între care, un loc central îl ocupa Sărbătoarea Nașterii Domnului (Crăciunul).
Primul semn de începere a perioadei faste a sărbătorilor de iarnă (deci în apropierea vacanței) îl primeam atunci când părinții ne anunțau că trebuie să ne curățăm ghetele (bocancii) de noroi, bine de tot, dar și să le spălăm, să le uscăm, să le facem cu cremă și să le lustruim.
Cine a trăit în acea vreme știe ce înseamna noroiul străzilor din Otopeni, care în marea lor majoritate, nici măcar nu erau pietruite.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Otilia Cazimir
(n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași)

A fost o scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă română, supranumită „poeta sufletelor simple”, fiind cunoscută ca autoare de versuri pentru copii. A debutat în anul 1912 în revista „Viața românească”, cu poezie, iar debutul în proză a avut loc în anul 1919 în publicația „Însemnări ieșene”. Cel dintâi volum de poezii, „Lumini și umbre” i-a fost publicat în anul 1923.
A tradus din literatura franceză (Maupassant), rusă și sovietică (Gorki, Kuprin, Cehov, Fedin, Gaidar ș.a.).

 

UITE, VINE MOȘ CRĂCIUN
de Otilia Cazimir

Prin nămeți, în fapt de seară,
A plecat către oraș
Moș Crăciun c-un iepuraș
Înhămat la sănioară.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul crește...
Cu urechile ciulite
Iepurașul se grăbește.

Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moșul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:

- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Și cu daruri proaspete.
Bucuroși de oaspete?

- Bucuroși, bucuroși,
Strigă glasuri de copii.
Moșule, de unde vii?
- Iaca, vin din moși-strămoși,
Încărcat cu jucării!

... Noapte rece și albastră.
Ies copiii la fereastră,
Să se uite cum coboară,
Prin troianul uriaș,
Moș Crăciun c-un iepuraș
Înhămat la sănioară.

Orasul

- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp... i-am răspuns.
Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească… iar apoi tânjesc iar să fie copii; că își pierd sănătatea pentru a face bani, apoi își pierd banii pentru a-și recăpăta sănătatea. Faptul că se gândesc cu teamă la viitor și uită prezentul, iar astfel, nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul; că trăiesc ca și cum nu ar muri niciodată și mor ca și cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna și am stat tăcuți un timp. Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecțiile de viață, pe care ai dori să le învețe copiii tăi?
- Să învețe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc… și că durează mai mulți ani pentru ca acestea să se vindece; să învețe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin; să învețe că există oameni care îi iubesc, dar pur și simplu, încă nu știu să-și exprime sentimentele, să învețe că doi oameni se pot uita la același lucru și că pot să-l vadă în mod diferit; să învețe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalți și că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înșiși.
- Mulțumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva, ce ai dori ca oamenii să știe?
Dumnezeu m-a privit, zâmbind și a spus:
- Doar faptul că sunt aici întotdeauna…

Octavian Paler

Orasul

POEZIE

Privește-n jur, totu-i reclamă,
Privește-n jur, viața-i amară,
Privește-n jur, toți se înjură,
Privește-n jur, totu-i o ură...

Privește-n jur, e rea credință,
Privește-n jur, e neputință,
Privește-n jur, cum toți aleargă,
Privește-n jur, cum tot se neagă...

Privește-n jur, cum țara piere,
Privește-n jur, nu ai putere,
Privește-n jur, că nu-i scăpare...


Autor anonim

Orasul

Zborul de la Târgoviște la București

După ce s-au oprit împuşcăturile, doctorul militar pe care-l transportasem noi, s-a deplasat la faţa locului, a constatat moartea lor, apoi, militari în termen i-au învelit pe fiecare în câte o foaie de cort şi i-au urcat în elicopter. După aceea au urcat generalul Stănculescu, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, colonelul Gică Popa (judecătorul), membrii plutonului de execuţie şi am decolat. În zbor, Stănculescu ne-a precizat să aterizăm pe stadionul Ghencea din Bucureşti. Până la aterizare, în elicopter era o linişte înfricoşătoare, parcă eram la un priveghi, şi mă aşteptam din clipă în clipă să fim doborâţi de la sol de teroriştii despre care eram intoxicaţi că împânzesc zona, având în vedere persoanele pe care le transportam şi trupurile inerte ale soţilor Ceauşescu.
Am avut puterea să-mi aduc aminte că prima misiune cu Ceauşescu la bordul elicopterului mi-a fost rânduit s-o execut de Sfintele Paşte, în 1981, când el era în plină putere şi pe unde mergea, era primit cu flori, aplauze şi urale, şi acum s-o execut pe ultima misiune tot într-o zi de sfântă sărbătoare creştinească, dar cu ei fără suflare, când florile Paştelui au fost înlocuite în chip fatal cu gloanţele înghetaţe ale Crăciunului, aplauzele şi uralele, cu foi de cort. Mă gândeam că în acea zi Sfântă, când omenirea ar fi trebuit să se bucure de naşterea Domnului Iisus Hristos, mie mi-a fost dat să asist la moartea soţilor Ceauşescu şi să transport cadavrele lor la Bucureşti. Atunci am realizat, încă o dată, cât este de mică măreţia omului pe pământ şi cât de minunat glăsuieşte Eclesiastul: Deşertăciune a deşertăciunilor, toate sunt deşarte... Altădată zburam cu ei şi lumea era la picioarele lor, iar acum sunt împuşcaţi ca nişte câini. Mi-am pus nădejdea în Dumnezeu, L-am rugat să fie cu mine şi cu toţi românii, să-mi dea puterea să trec cu bine peste acele momente infernale, pe care nu-mi închipuisem că o să le trăiesc, iar poporului meu să-i dea înţelepciunea de a găsi drumul spre linişte, pace şi iertare...
În zbor, generalul a venit în cabina piloţilor, a încercat să ne îmbărbăteze şi ne-a zis să nu spunem nimănui despre evenimentele din acea zi. Se observa pe faţa lui că era marcat de cele întâmplate, dar cel mai agitat părea a fi Gică Popa, care s-a şi sinucis după câteva săptămâni.

Citeşte mai mult...

Orasul

Citeşte mai mult...Desemnarea Federicăi Mogherini și a lui Donald Tusk în fruntea Înaltului Reprezentant al Uniunii, respectiv Consiliului European, dovedește, încă o dată, inteligența contrucției europene.
Iată-mă revenit în actualitatea imediată, plonjând de-a dreptul din lumea minunată și enigmatică a literaturii și a filmului într-un teritoriu pe care sunt nevoit a înainta anevoios, cu maximă luciditate și grijă: sistemul politic internațional. Căci, devreme ce un personaj excepțional, ca Raskolnikov lui Dostoievski sau un film precum Weekend, de Godard, pot trezi pasiuni și furtuni exclusiv pe tărâmul minții noastre, politica are o aplicabilitate într-o realitate înfricoșător de concretă. Cu alte cuvinte, reflecția asupra politicului implică o mai mare responsabilitate. Deciziile marilor lideri ne influențează viața, o transformă chiar și la nivel minor, deși nu conștientizăm întotdeauna asta.
Politica internațională, grupată în jurul științelor politice, este, astăzi, obiectul de studiu al multor universități de prestigiu din întreaga lume. Se studiază discipline de studiu de sine stătătoare, totalmente autonome, precum politologie, relații internaționale, teorii politice sau studii globale. Dintre acestea, de o atenție deosebită se bucură studiile europene/afacerile europene, ce reprezintă expresia unui interes crescând pentru însăși contrucția europeană.

Citeşte mai mult...

Orasul

Crăciunul sau Naşterea Domnului, pe teritoriul românesc, este una dintre cele mai importante sărbători creştine. În tradiţia românească împodobirea bradului de Crăciun a devenit unul dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât şi în mediul rural, odată cu aşteptarea, în seara de Ajun a lui Moş Crăciun.
Momentele de sărbătoare se petrec în preajma bradului împodobit cu globuri, beculeţe, lumânări aprinse şi artificii.
Având în vedere numărul mare de incendii izbucnite în preajma sărbătorilor de iarnă vă reamintim câteva reguli şi măsuri de securitate la incendiu, premergător și pe timpul sărbătorilor de iarnă, regulile ce trebuie respectate, pentru a evita pierderile de vieţi omeneşti şi bunuri materiale.
Majoritatea incendiilor ce se produc în această perioadă sunt cauzate, de cele multe ori, de folosirea focului deschis la pregătirea după sacrificarea animalelor în gospodării, expunerea în condiţii necorespunzătoare ori cu defecţiuni a mijloacelor pentru prepararea hranei cu prilejul sărbătoririi Crăciunului sau pentru încălzire.
Este important să acordați o atenție sporită privind:
- locul ales pentru pârlirea porcilor să fie la o distanţă de siguranţă faţă de construcţii sau depozite de furaje; în perioadele cu vânt puternic se interzice utilizarea focului deschis;
- buteliile de gaze utilizate la pârlirea porcilor, să fie amplasate la distanţă faţă de arzător, iar furtunurile de alimentare să fie prevăzute la capete cu coliere de fixare şi să nu prezinte fisuri; pentru creşterea presiunii în butelii, acestea nu vor fi apropiate de flacără;
- combustibilul utilizat să nu fie transportat sau depozitat în vase de plastic şi în niciun caz să nu fie amplasat în apropierea unei surse de foc; asigurați rezerve de apă în apropiere; afumătoarele trebuie amplasate la distanţe de siguranţă faţă de restul construcţiilor şi trebuie supravegheate pe toată perioada funcţionării;
- afumătoarele trebuie confecţionate din zidării de cărămidă şi materiale incombustibile şi se amplasează independent de celelalte construcţii din gospodărie; este interzisă folosirea afumătoarelor improvizate ori amplasarea acestora în magazii, şuri, remize, sub şoproane sau lângă materiale combustibile;
- este interzisă folosirea afumătoarelor improvizate în podurile clădirilor, prin scoaterea unor cărămizi din coş sau neridicarea zidăriei coşurilor deasupra acoperişului ori lăsarea deschisă a uşiţelor de curăţare.

Citeşte mai mult...

Orasul

Este fals să crezi că:

  • dacă te iubește înseamnă că știe ce gândești;
  • a cere ce dorești este umilitor.

Mă susține în afirmație și Einstein: „Lumea pe care am creat-o este un proces al gândirii noastre. Nu poate fi schimbată fără a ne schimba gândirea.” Deci, poate fi și altfel!

Vorbește despre dorințele tale și vei putea trăi experiențe diferite.
A păstra tăcerea în legătură cu gândurile avute arată și un apetit pentru singurătate. Conturezi astfel o viață dublă - una la vedere și alta doar a ta. Bizară e smiorcăiala ulterioară: „mă simt atât de singur!” Pentru că ești un om inteligent știi că logic este să-ți exprimi dorințele, însă logica emoțiilor vrea să taci și să suferi. Ce poți face?!

„Încercând să atingem inaccesibilul, facem să devină imposibil și ce ar fi fost realizabil.”
P. Watzlawick

Suntem singurii responsabili pentru satisfacerea nevoilor noastre. Și atunci, de ce ne este atât de greu să cerem când suntem doldora de dorințe? Alegem să păstrăm tăcerea sau să întrebăm, cu buzele țuguiate și îndulcite de diminutive, dacă: „ai vrea să mergem, puțintel, la o plimbărică?” Dacă ne comportăm în acest mod atunci când este vorba de ceva simplu: un film, îmbrăcăminte, un fel de mâncare, decorarea casei, - atunci când nevoile sunt legate de confortul psihologic, de intimitate, de dezvoltarea individuală - ce facem? Bineînțeles, înghițim în sec și transformăm dorințele neîmplinite în întristare, depresie, înstrăinare, stres, boli. Ce nu știe partenerul de viață, tratează medicul! Mă întreb dacă este drept nu numai față de tine ci și față de el, mai mult - față de familia ta?! Oare nu (și) ea va îndura consecințele tăcerilor tale?
În timp, ambii parteneri devin victime ale unei comunicări sterpe de conținut esențial sănătății unei relații. Legătura devine muribundă, este ca un corp ținut în viață de aparate. Rolul aparatelor este jucat de locuința comună, copii, familia extinsă, un câine, prieteni, televizor. Dacă nu ar fi acestea, despre ce ați vorbi? Partenerii învață în timp muțenia, orbirea, surzenia. Cuplu cu dizabilități!

Citeşte mai mult...

Orasul

Menandru (cca. 343-291 î.Hr.) – dramaturg atenian

· Recunoștința este plăcută la momentul oportun.

· Noblețea este necesară pentru a sluji prietenilor.

· Fericit e acela care are noroc de un prieten credincios.

· Când ești tânăr, ascultă-i pe cei mai în vârstă.

· În dușmănie prietenul nu se deosebește cu nimic de adversar.

· Timpul va arăta fața prietenului.

· Trăiește neobservat.

· Cuvântul este leacul suferințelor omenești.

· Dacă îți lauzi prietenul, și tu ești de laudă.

· Chiar și la mânie, să nu dezvălui secretele prietenului.

· Nevasta bună e ca o furnică, iar cea rea e ca un butoi găurit.

· Nu e ușor de găsit o nevastă cumsecade.

· Omul rău după vorbă se cunoaște.

· Dacă te-ai hotărât să te însori, află mai întâi cum e limba femeii pe care ți-ai ales-o de nevastă. Nevasta rea de gură e ca iadul.

· Dacă vrei să trăiești în veselie, nu te însura.

· A trăi numai pentru sine nu înseamnă a trăi.

· Nevastă rea - veșnică tristețe.

· Trăim cum putem și nu cum vrem.

Orasul

Mai multe articole..

Pagina 10 din 34

10